67,494 matches
-
largă a exigențelor ce reunesc datele vocale ale tenorului liric, ale celui dramatic, de asemenea pe cele ale tenorului eroic. Celelalte momente ale primei serii de spectacole, ,Tristan și Isolda" și ,Parsifal", aparțin montărilor preluate din precedenta stagiune de la Bayreuth; amintesc, această din urmă montare este una dintre cele mai controversate, este una dintre cele mai paradoxale puneri în scenă, regia fiind orientată pe direcția ideii atât de actuale a globalizării...; globalizarea imaginată inclusiv în sfera credinței, a religiei! în stagiunea
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
pe scenă?, m-a întrebat. - Nu, dar poate l-am cântat într-o viață anterioară, i-am răspuns râzând. - Sunt convinsăť, a zis ea. Iar când am întrebat-o cine a fost o mare Elettra, mi-a spus: - Nu-mi amintesc dacă Elisabeth Grummer a cântat sau nu rolul Elettrei. Și a adăugat spre uluirea mea și a celor de față: - Dacă nu, vei fi prima. Nu știu nici azi cine a fost sau este "cea mai mare" Elettra. Și nici
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
atenția asupra riscurilor ce incumbă din... Și chiar i se adresează părintește soacră-si: -Mami, de-acum o mai rărești cu telenovelele și cu manelele... Lași televizorul și umbli - înțelegi! Îți găsești și matale un coleg de pensie, vă mai amintiți de păcatele tinereții, mai faceți un jogging sub clar de lună... Strănepoata răzeșilor a înțeles din ,jogging" ce-a putut, așa că s-a ridicat rapid din fața televizorului spunându-i Claustrinei cu mare năduf: -Mai bine îmbătrâneai fată decât să te
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
profesorii, chiar temporari și, oarecum, exteriori, Sorin Dumitrescu invocă un proiect academic, și anume o Academie de artă răsăriteană, iar Paul Gherasim se limitează exclusiv și smerit la Creator, la natură, la pictura rupestră și la arta paleocreștină, fără a aminti nici măcar numele unui singur profesor. Din punctul de vedere al conștiinței de sine și, în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
profesorii din Academie, își identifică parteneri demni în istoria artei: stabilește relații privilegiate cu Poussin și cu Rembrandt. O lucrare de parcurs, din vremea studenției, în care a fost obligat să introducă și un difuzor ca reper proletar "în final (...) amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai puțin, "O compoziție
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
de auzit... Dl B. face și mărturisiri cu caracter mai personal: "Părerile fundamentaliștilor ortodocși nu mă mai interesează de mult". Trebuie să remarcăm că dl B. are tendința de a-și privi trecutul cu oarecare complezență. Din cîte Cronicarul își amintește, dl B. împărtășea încă părerile cu pricina foarte de curînd, de pe vremea nu chiar biblică a Evangheliștilor Alinei Mungiu. Oprim aici cu mult regret, din rațiuni de spațiu, prețioasele gînduri ale d-lui B., "38 de ani, doctor în istoria
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
care o capodoperă, și volume de eseuri, unele excepționale), dar și cea din exil (cîteva nuvele foarte valoroase, care nu merită disprețul cam de neliterat al lui Avramescu). Prin acestea, Eliade este o parte a literaturii române. Și dacă ne amintim cîte din ideile operei sale științifice se află in nuce în ficțiunile lui ori în eseuri, nu putem să nu fim mirați de ușurința de mînă cu care Cătălin Avramescu îl exilează încă o dată pe Eliade. Grija față de om Cronicarul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
salvatoare. Asta-i partea paradoxală. Cu profesorul Ivănescu m-am întîlnit în acele zile pe culoarele Universității și mi-a spus:" Domnule, am învins, uite Stalin spune că limba nu e suprastructură". Asta era în 1952, în aprilie, dacă îmi amintesc bine, ca în iulie să fie dat afară fiindcă fusese marrist. Acum pare hazliu, dar a fost tragic. L-am regăsit pe profesorul Ivănescu la Academie, unde ajunsesem și eu după mai multe peripeții, la colectivul de lingvistică și am
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
mînecă. De la artificii nu lipsite de intertextualitate, inclusiv la montaj - zborul glonțului (point of view shot) de la începutul lungmetrajului e contraponderea noir a traseului săgeții din Robin Hood - pînă la filtre de culoare, filmul n-are cum să nu-ți amintească de Prietenie absolută. Într-un context aparent mai pașnic, o altă familie, de data aceasta britanică, the Goodfellows, se bate cu problemele într-o avanpremieră intitulată O dădacă plină de surprize. Iar un titlu cu oiștea-n gard, Maggie Smith
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
Martirii - biruitori ai suferinței prin credință - Despre martiri și martiriu - Florilegiu patristic Selecția textelor, introducere și note Diac. Dr. Liviu PETCU Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea (suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească! (Sf. Mucenic Saturus către ucenicul său, Pudens, în Actele martirice) Introducere Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
poporul, întorcându-se spre el, îi striga în față mărturia celui de al doilea botez: Mântuit, spălat; mântuit, spălat. Într-adevăr era mântuit cel care se spălase în modul acesta. Atunci el a zis soldatului Pudens: Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea să nu te tulbure, ci să te întărească. În același timp, îi ceru inelul din deget și înmuindu-l în rană i l-a dat ca semn (al iubirii) și ca amintire a sângelui
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
e trecut la data de 12 martie. (n.s. 20, p. 319) footnote>. Dar deși nici suferințele celorlalți n-au fost mai mici, totuși ca să nu încărcăm prea tare lungimea acestei cărți, noi îi vom trece cu vederea pe ceilalți. Vom aminti doar că, după ce au îndurat tot felul de chinuri, Dorotei și Gorgoniu, precum și mulți alții din suita împărătească, și-au aflat moartea prin sugrumare, dobândindu-și astfel și ei cununa biruinței din urmă”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
era turnată pe piept și pe spate, arzându-i astfel toate părțile cu care se împlinesc toate necesitățile corpului omenesc. Și iarăși, alții îndurau fără milă în stomac și în toate mădularele, pe care nu se cade nici să le amintim cu numele, chinuri rușinoase și de nedescris, pe care judecători de neam ales și cu respect față de legi le născoceau cu mult zel, prezentându-și astfel cruzimea ca pe o culme a înțelepciunii; ca și cum ar fi vrut să câștige premiul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ne mustrau cu asprime. Căci ei dădeau cu bucurie numele de martir lui Hristos, credinciosului și adevăratului mărturisitor, Cel dintâi născut din morți și începătorul vieții în Dumnezeu (Fap. 3, 15; Apoc. 3, 14; 1, 5; Col. 1, 18). Și, amintind de martirii care șiau dat sufletul prin chinuri, ziceau: Aceia sunt, într-adevăr, martiri, pe care Hristos ia învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, iar noi suntem mărturisitori mici și smeriți”. (Actele martirice
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dintre noi îi numea martiri în grai ori în scris, ei ne mustrau amarnic. Căci ei rezervau acest nume numai lui Hristos, singurul martor adevărat și credincios, cel dintâi născut din morți, începutul vieții în Dumnezeu. E drept că își aminteau de martirii trecuți din această lume și ziceau: Aceia da, sunt într-adevăr martiri, pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, pe când noi abia dacă suntem niște bieți și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dispreț față de moarte, Dumnezeu a îngăduit ca, la vremea potrivită, un număr restrâns de creștini să sufere moartea de dragul credinței”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a III-a, cap. VIII, în PSB, vol. 9, p. 173) „Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea (suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească (îi spune Sf. Saturus ucenicului său, Pudens - n.n.)”. (Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XXI, 4, în PSB, vol. 11, p. 130
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
război mânia, dragostea de slavă deșartă, invidia, pofta de a vorbi de rău pe altul, și celelalte mii și mii de patimi sufletești. Am scăpat de încercările celelalte, să căutăm acum să le biruim pe acestea. De aceea v-am amintit de necazurile vremurilor acelora, pentru ca cel care îndură un necaz acum să ia de acolo ușurare; iar cel care n-are nici un necaz, pentru că nu are de luptat împotriva primejdiilor acelora, să lupte, cu râvnă mare, împotriva gândurilor păcătoase”. (Sf.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
aproximativ - știu că ni se zice - (primele cuvinte ungurești învățate), de când am ajuns din Urziceni în Ardeal cu școala. Având, de fapt, o stimă veche față de unguri. Vrând să fim ca ei. Cum scrie și Emil Cioran, - dacă vă mai amintiți... Așteptând șnițelul comandat, - precizând, ațos, bitte, vienez!) - mă gândesc la Gide. Știu de ce fac pe nebunul. Eu, care detest mitocănia, incultura...în general, toți agramații și nespălații. Inșii care miros urât, nu numai ai noștri... Știu foarte bine. Știu și
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
de pacienți cardiaci. Culmea este că nimeni nu scapă de aceste prelucrări folclorice a achizițiilor medicinii. Fiecare dintre noi avem o zestre de cunoștințe medicale de a căror temeinicie nu ne îndoim și de a căror proveniență nu ne mai amintim. Pur și simplu ne-am trezit că le știm, fără să mai ținem minte cine ni le-a spus pentru prima oară. Ciudățenia este că, împinși de o sinceră bunăvoință filantropică, vrem la rîndul nostru să le împărtășim cunoscuților și
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
Paris, la München, Londra sau la New York, activează zeci de formații musicale camerale, de cvartete de coarde, de formații de suflători, muzicieni a căror activitate înnobilează calitatea muncii marilor colective simfonice din care fac parte. Nu poți să nu-ți amintești faptul că la noi, în perioada interbelică, a ființat cvartetul condus de George Enescu, formație care a prezentat pentru prima oară în România, la Ateneul Român, integrala cvartetelor beethoveniene. Este o tradiție care în ultimele decenii a fost preluată și
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
instrumentiști, studenți, elevi sau absolvenți ai instituțiilor noastre de învățământ muzical, a fost cu totul modestă. Este, poate, o dovadă a faptului că avem, în schimb, vocația atitudinii solistice exprimată în toate domeniile la nivelul de masă. Sunt dator să amintesc numele compozitorului rus la care am făcut referire, care vizitase Bucureștiul în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Cum se explică aprecierea specială pe care Reinhold Glier o acorda semnificațiilor valorilor muzicale camerale? La sfârșit de secol
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
foarte scurt fragment memorialistic din care afli despre personalitatea profesorului mai multe lucruri decât din toate istoriile literaturii române: Am avut nu destule ocazii de a-l vedea pe Profesor în intimitate sau în cercul restrâns al catedrei; nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând, ci doar zâmbind; nu-i pot uita privirile sale melancolic-tulburătoare, gestul frecvent de a încerca să evadeze, îndreptându-se automat spre ferestrele încăperii unde era și rămânând mult timp tăcut, absent parcă, în fața lor
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
și, pînă la un punct, chiar de lumea consacrată a formelor, cum ar fi lemnul, lutul, nuielele, cioplitul, modelatul, împletitul etc., se armonizeză și intră într-o altă dimesiune prin coliziunea cu materiale, tehnici, medii și ideologii noi. Dacă aici amintim metalul, polimerii, formele industriale gata constituite, ceramica, porțelanul, mediile electronice, în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
amfitrionul meu, om în vârstă, cu experiență, zâmbea...). Cu obiceiul meu de călător care se uită în primul rând la peisaj, mă uit afară, spre Ploiești, uitând de noua mea treabă de fochist, astfel încât, în viteza acceleratului, apucasem să îmi amintesc femeia bătrână cu o plapumă roșie în cârcă, de la vulcanii noroioși, de la Nehoiu, de pe lângă Buzău, pe care o salutasem trecând pe lângă ea... Bună ziua, coană Marioară! - Bună să-ți fie inima - da^ cum îmi zisăși, de unde știi, că parcă n-ai
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
cărțile lui Ivan Klíma sunt publicate și republicate fără interdicțiile ideologice ale cenzurii de altădată, așa că cititorul ceh își poate completa, în sfârșit, imaginea despre acest povestitor talentat și despre opera sa vastă și variată, creată pe parcursul ultimelor cinci decenii. Amintesc în acest context că scriitorul ceh devenit celebru nu este un necunoscut în mediul românesc, fiindcă în anul 1999 Editura Univers a publicat unul dintre romanele sale mai recente (postdecembriste, s-ar putea spune) - În așteptarea întunericului, în așteptarea luminii
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]