1,439 matches
-
Lumea a Treia, dar politicile economice falimentare pe care le-au promovat i-au transformat, În opinia mea, În Coaliția de Menținere a Săracilor În Stare de Sărăcie. Cea de a treia forță a fost reprezentată de un grup mai amorf. Ea a fost alcătuită dintr-o mulțime de oameni care au acordat un sprijin pasiv mișcării anti-globalizare din diferite țări, deoarece au văzut În ea o formă de protest la adresa repeziciunii cu care lumea veche dispare și devine plată. Cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
86%. 1.1.3. Starea solidă Spunem că o substanță este în stare solidă atunci când are formă proprie și volum determinat din punct de vedere macroscopic. În realitate, substanțele solide se împart în funcție de aranjamentul intern al particulelor componente, în solide amorfe și solide cristaline. O clasificare mai nouă evidențiază alte două forme de existență a stării solide, solidele magnetice și solidele radioactive. 1.1.3.1. Starea solidă amorfă Se referă la o formă neorganizată a particulelor componente. Se întâlnește doar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
substanțele solide se împart în funcție de aranjamentul intern al particulelor componente, în solide amorfe și solide cristaline. O clasificare mai nouă evidențiază alte două forme de existență a stării solide, solidele magnetice și solidele radioactive. 1.1.3.1. Starea solidă amorfă Se referă la o formă neorganizată a particulelor componente. Se întâlnește doar o omogenitate statistică. Starea solidă amorfă implică absența formelor geometrice proprii și o comportare asemănătoare cu lichidele față de acțiunea temperaturii. Starea lichidă amorfă este considerată ca fiind o
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mai nouă evidențiază alte două forme de existență a stării solide, solidele magnetice și solidele radioactive. 1.1.3.1. Starea solidă amorfă Se referă la o formă neorganizată a particulelor componente. Se întâlnește doar o omogenitate statistică. Starea solidă amorfă implică absența formelor geometrice proprii și o comportare asemănătoare cu lichidele față de acțiunea temperaturii. Starea lichidă amorfă este considerată ca fiind o stare lichidă subrăcită. 1.1.3.2. Starea solidă cristalină În această stare, substanțele sunt caracterizate prin: formă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
1.3.1. Starea solidă amorfă Se referă la o formă neorganizată a particulelor componente. Se întâlnește doar o omogenitate statistică. Starea solidă amorfă implică absența formelor geometrice proprii și o comportare asemănătoare cu lichidele față de acțiunea temperaturii. Starea lichidă amorfă este considerată ca fiind o stare lichidă subrăcită. 1.1.3.2. Starea solidă cristalină În această stare, substanțele sunt caracterizate prin: formă cristalină; densitate; duritate; culoare¸solubilitate; coeficient de elasticitate; indice de refracție; căldură specifică; presiune de vapori; moment
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
suport solid. Solutul stabilește un echilibru între lichidul staționar și faza mobilă (lichidă sau gazoasă). În cromatografia de schimb ionic anionii sau cationii sunt legați covalent de o fază staționară solidă, frecvent o rășină sau o fază solidă tare și amorfă. Faza mobilă utilizată este lichidă. Ionii solutului de sarcină opusă sunt atrași de faza staționară datorită forțelor electrostatice. Cromatografia de excluziune moleculară este mai comun denumită de gel permeabil sau de filtrare cu gel. Această tehnică separă moleculele după mărime
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și un proces fizic de solidificare în stare rășinoasă. Au toate proprietățile coloidale ale gelurilor, cu excepția celor ce țin de porozitate și suprafață activă (adsorbție, reacții de contact etc.). Cei mai mulți polimeri solizi sunt într-o stare solidă mixtă, cristalină și amorfă. Această stare intermediară oferă rășinilor o proprietate de rezistență mecanică la solicitări mai mari și de elasticitate, în același timp. Din punct de vedere mecanic, rășinile pot fi rigide, plastice și elastice (elastomeri). 3.2.2.3. Sticle Sunt solide
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Această stare intermediară oferă rășinilor o proprietate de rezistență mecanică la solicitări mai mari și de elasticitate, în același timp. Din punct de vedere mecanic, rășinile pot fi rigide, plastice și elastice (elastomeri). 3.2.2.3. Sticle Sunt solide amorfe transparente, în stare de lichid subrăcit, ca și rășinile. Se mai numesc de altfel și rășini transparente. Starea sticloasă se bazează pe o distribuție neregulată a tetraedrelor de SiO4, legate prin vârfurile lor, în toată masa sticlei. Pentru caracterizarea unei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. - V. agrega. ALIÁJ, aliaje, Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. AMÓRF, -Ă, amorfi, -e, 1. (Despre substanțe), Care nu prezintă o structură cristalină, regulată; p. ext. fără formă precisă. 2. Fig. Care nu este organizat, structurat etc. CALORIMÉTRU, calorimetre, Instrument folosit pentru măsurarea cantităților de căldură produse sau absorbite de corpuri. CINÉTIC, -Ă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
locomotor, precum și, implicit, ale membrului inferior. Caracteristici anatomice, structurale și de material pentru țesuturile conjunctive osoase, fibroase și cartilaginoase Țesuturile sunt grupări de celule diferențiate, cu morfologie, structură și funcție asemănătoare și care sunt legate între ele cu ajutorul unei substanțe amorfe, neorganizată celular, numită substanță intercelulară, aflată în cantități diferite, funcție de tipul de țesut. În organismul uman există cinci tipuri fundamentale de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos și sanguin. Țesutul conjunctiv este format din trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
intercelulară, aflată în cantități diferite, funcție de tipul de țesut. În organismul uman există cinci tipuri fundamentale de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos și sanguin. Țesutul conjunctiv este format din trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive și o substanță nestructurată, amorfă, numită substanță fundamentală. Țesutul conjunctiv osos este format din trei componente principale: celule, fibre și substanța fundamentală. Substanța fundamentală poartă numele de oseină, aceasta fiind constituită dintr-o mare cantitate de substanță minerală, sărurile anorganice de calciu fiind cele care
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
M. Eliade Însuși a teoretizat existența celor două realități complementare În studiul „Sacrul și profanul”: „Există un spațiu sacru, prin urmare puternic, semnificativ, singurul real și există alte spații, neconsacrate, prin urmare, lipsite de structură, de consistență: Într-un cuvânt amorfe” (). Eliade a demonstrat existența constantă a sacrului camuflat În profan, prezență percepută fantastic, inexplicabilă prin recursul la logica rațiunii, dar perfect inteligibilă În logica particulară a gândirii mitice, relevabilă prin semne și simboluri. Nemulțumit că În România s-a văzut
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
care a murit" ni se pare cel mai apropiat de felul în care va dezvolta M. Eminescu tema deșertăciunii. Dar înainte de a deveni o temă predilectă a romanticilor, imaginile civilizațiilor în ruină au ars ochii poeților Eladei: viața este pulbere amorfă (konis); viața e goală de sens, fără țel, absurdă (alogos); viața nu e nimic decât neant (to medem) care începe și se sfârșește în nimic; oamenii sunt plăpânde instrumente (organa) dintr-o materie precară (praful) însuflețită de o adiere. Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu țin de artizanat, de "lucrătură". Dimpotrivă: cărțile din interioarele lui Eminescu sunt neatrăgătoare, învechite, acoperite de praf ("claie prăfuită de cărți vechi" Geniu pustiu), "cu pielea roasă de molii" (Sărmanul Dionis), cu "paginile unse" (Moș Iosif), ca niște vietăți amorfe, închise în sine, care te alungă ca înfățișarea calului răbegit din basmul cu Harap Alb. Interioarele borgesiene par mai aproape de sensul cărții/obiect. Plăcerea specificației titlurilor ciudate, a descrierii edițiilor princeps, rare ("îmi arătase, fără a accepta să mi-1
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
grupului interacționează prin comunicare electronică, față în față sau ambele" (Komito 1998, p. 105, apud Kozinets, 2010). Considerând toate argumentele analizate, se poate concluziona, așa cum afirmă Fernback și Thompson încă din 1995, că întregul concept al comunităților virtuale este încă amorf, din cauza unei lipse a modelelor mentale împărtășite cu privire la ceea ce înseamnă cu exactitate o comunitate în cyberspațiu. Studiile desfășurate în ultimul deceniu au arătat faptul că Internetul reprezintă o colecție de spații sociale diferite, cu caracteristici proprii, care modelează interacțiunile umane
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
după URSS, firește. În imaginarul epocii era chiar prima, de vreme ce a fost adesea numită "vitrina socialismului". Privirea dinspre vest era însă mult mai exigentă și nu găsea nimic entuziasmant aici. Dimpotrivă, era neplăcut surprinsă de spectacolul trist, al unei vieți amorfe, lipsite de culoare 95. Conștiința națională nu a putut fi complet eradicată de constructul socialist, succesul economic și politic al Vestului adăugându-i în plus și componenta pro-occidentală. Urmările au fost însă mai complicate decât s-a prevăzut în momentele
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fibre contractile intracelulare, a căror contracție determină modificarea formei și volumului celulelor endoteliale, dar nu există dovezi privind implicarea acestor fenomene în reglarea fluxului sanguin la nivel capilar, ci doar a permeabilității peretelui capilar. Membrana bazală este o matrice mucopolizaharidică amorfă, ce conține colagen nefibrilar și prezintă un aspect poros. Stratul endotelial poate fi continuu, fără pori intercelulari, ca în sistemul nervos central, sau poate prezenta pori cu diametru de ~4 nm (max. 10 nm) (mușchi, țesutul adipos, plamân). In capilarele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
O școlăriță în pădure (1955) se află poeme fermecătoare cu animale și plante, uzând de o versificație simplă, dar ingenioase ca limbaj, dinamice, ludice. Începând cu Oameni și dragoste (1958) un filon clasicist își face apariția, din ce în ce mai vizibil, în masa amorfă a poeziei realist-socialiste, prezentă în mai multe volume eclectice. O dimensiune morală iese la iveală în rondeluri satirice, însă fără miză estetică. Tentația epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din Copiii cartierului (1961), pentru ca „romanul în versuri” (Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
heteroaromatice și substituția pe lanț a unor radicali voluminoși. Prima metodă s-a dovedit mai avantajoasă deoarece permite o varietate de structuri, pe când în cazul celei de a doua, chiar dacă aranjarea substituenților este stereoregulată, se reduce cristalinitatea polimerului, produsul rămânând amorf. Factorii care condiționează stabilitatea termică a polimerilor ce conțin în unitatea structurală cicluri aromatice sau heteroaromatice sunt: - stabilitatea înaltă a ciclului; - conjugarea neîntreruptă de-a lungul catenei macromoleculare; - legături puternice între atomii din lanțul macromolecular; - structuri care să nu ofere
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
apei în timpul imidizării acidului poliamidic poate cauza contracții ceea ce conduce la apariția unor defecte în filme. Alte probleme care apar în cazul poliimidelor complet aromatice sunt proprietățile fizice anizotrope [3]. Pentru a evita folosirea acizilor poliamidici s-au obținut poliimide amorfe care sunt solubile în solvenți obișnuiți. Aceasta s-a realizat prin încorporarea între ciclurile aromatice de grupe flexibile, cum ar fi eterică, hexafluorizopropilidenică, sulfonică, etc. De asemenea, fără a descrește semnificativ stabilitatea termooxidativă a materialului, au fost introduse în catenele
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
au fost preparați prin aceeași reacție de ciclopolicondensare care implică obținerea unui acid poliamidic ce este apoi supus imidizării prin tratament termic. Polieterimidele rezultate au fost solubile în solvenți amidici polari și în cloroform. Marea majoritate a acestora au fost amorfe. Stabilitatea termică a fost mai mare decât a rășinii ULTEM-1000 datorită lipsei unităților alifatice din lanțul macromolecular. Au fost obținute filme flexibile, cu bune proprietăți mecanice. Acestea au prezentat modulul de elasticitate în intervalul 1,3-2,6 GPa, alungirea la
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
polimeri au prezentat proprietăți mecanice excelente, stabilitate termică înaltă și valori ale temperaturii de tranziție sticloasă moderate. S-au obținut acizi poliamidici cu viscozitate inerentă variind în domeniul 0,95-2,67 dL/g. Polieterimidele rezultate au fost în general materiale amorfe din care s-au obținut filme flexibile, rezistente, având tensiunea la rupere în intervalul 89-136 MPa, alungirea la rupere 1145% și modulul inițial 1,7-2,26 GPa. Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor a fost în domeniul 222-256°C, iar
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
diamine aromatice, folosind un procedeu în două etape [26] . Acizii poliamidici intermediari au avut viscozitatea în domeniul 0.65-2.03 dL/g. Filmele de polieterimide derivate de la pfenilendiamină și benzidină au cristalizat în timpul procesului de imidizare. Alte polieterimide au fost amorfe și din acestea s-au obținut filme flexibile și rezistente. Aceste filme au avut tensiunea la rupere de 102-153 MPa, alungirea la rupere în intervalul 8-87% și modulul inițial în domeniul 1.6-3.2 GPa. Valorile temperaturii de tranziție sticloasă
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
aprotici polari, urmată de hidroliza produșilor rezultați (biseterimide sau biseterdinitrili) și apoi ciclizarea acizilor tetracarboxilici corespunzători. Polimerii sintetizați au fost solubili în solvenți precum cloroform, piridină, dimetilformamidă. Polieterimidele derivate de la p-fenilendiamina au fost parțial cristaline în timp ce restul polimerilor au fost amorfi. Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor s-a situat în domeniul 255-294°C. Toți compușii au prezentat stabilitate termică până la temperaturi de 470°C în aer și 500°C în azot. O serie de polieterimide care conțin grupe hidroxilice, aflate
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
fi dianhidrida 1,2-bis(3,4dicarboxifenoxi)- benzen sau dianhidrida 1,2bis(3,4-dicarboxifenoxi)-4-tert- butilbenzen cu bis(o-aminofenoli), cum ar fi 3,3'-dihidroxibenzidină, 3,3'-diamino-4,4'-dihidroxibifenil și 2,2-bis(3-amino-4- hidroxifenil)hexafluorpropan [28]. Toate polieterimidele au fost amorfe, solubile în diferiți solvenți polari, ca N, N- dimetilacetamidă, și au putut fi prelucrate sub formă de filme. Multe din filme au fost transparente și flexibile. Polimerii au avut temperaturi de tranziție sticloasă în intervalul 241-277°C. După încălzire în
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]