1,343 matches
-
fața întunecoasă, Ion Rusu se prăbuși asupra copilei. Începu s-o trântească cu capul de părete, o dată, de două ori; apoi o izbea cu palma peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva zgâlțâi clampa ușii. Rusu întrebă: Cine-i acela? Știe el de copil? Spune-mi cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a umbla și a se purta mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am respectat-o. Aproape că am avut încredere în ea. Dar uneori primesc mesaje în momente neașteptate, de pildă când sunt acasă și mă uit la Curb your enthusiasm. Dacă primesc ceva pentru tine, o să-ți transmit negreșit. —Mulțum... Am amuțit pentru că, fără nici un avertisment, tot corpul i s-a încordat și ochii au început să-i sticlească. Oh, oau, primesc ceva pentru tine chiar acum. Ce zici de asta? Mi s-au înmuiat genunchii. Văd un băiețel blond, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cuvintele mi-au scăpat înainte să-mi dau seama ce-aveam să zic: —Spune-i să se ducă dracului! Leisl a tresărit, o dată și încă o dată. — Are un mesaj pentru tine. —Ce mesaj? —Zice „Acolo să te duci tu“. Am amuțit. —Oh, Doamne. Leisl părea tulburată. Atmosfera în încăpere era foarte tensionată. — Îmi pare foarte rău, a zis Leisl. Azi a fost o zi tare ciudată. Acesta e de obicei un loc plin de afecțiune. Azi a fost o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Re: Neris Hemming Nu este posibil să vă programăm întâlnirea mai devreme. În momentul de față ne este imposibil să confirmăm data întâlnirii. Veți fi contactată cu aproximativ două săptămâni înainte de data respectivă. Vă mulțumim pentru interesul față de Neris Hemming. Amuțită de necaz, am rămas cu privirea pierdută în monitor. Îmi venea să urlu, dar n-avea să ajute la nimic. — Hai să facem ceva sâmbătă seară, a propus Jacqui. —Cum? Nu ți-ai programat nici o partidă de pocher în doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Vă pot da numele persoanei care s-a ocupat de tot. — Oh, îmi pare rău, scumpo, am casa plină de muncitori. Le-am spus celor de la birou. În nici un caz nu mă pot concentra la o ședință. Șocul m-a amuțit. Nu mi se putea întâmpla asta. A început să clipească beculețul de apel. L-am ignorat. — Vreți să spuneți că n-o să-mi mediați convorbirea? Nu chiar acum, scumpo. Dar aveam programată o ședință. Am așteptat cu nerăbdare să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să regăsești în tine însuți timpul ignoranței, căci acela era și timpul curajului. Vrând parcă să ilustreze cele spuse, s-a ridicat, a înaintat șchiopătând până la catedra profesorului și i s-a adresat fără reverență, lucru care a făcut să amuțească pe loc și cel mai mic zgomot din sală. — Mă numesc Ahmed, fiul șerifului 1 Saadi, coborâtor din Casa Profetului, fie ca rugăciunea și mântuirea să fie asupra lui! Dacă mă vedeți șchiopătând, este din pricină că am fost rănit anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele, le-am scurtat cât am putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să fure! Ceea ce este adevărat nu are însemnătate decât pentru Dumnezeu; pentru noi, important este ce cred oamenii. Tatăl tău avea de gând s-o pornească din nou în pribegie, spre Tunis sau vreun alt oraș, când inima lui a amuțit, brusc, în zilele de ramadan din anul trecut. Salma respiră adânc înainte de a continua: — Invitase câteva persoane acasă pentru a cina împreună de întreruperea postului, dar nici una nu avusese curajul de a trece dincolo de ușa asta. Viața devenise pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Se îndreptă spre altar, ridică tinctorium-ul și, cu furie și durere, ca și cum ar fi ucis o parte din el însuși, îl înfipse în pânza întinsă deasupra bazinului. Îl înfipse de mai multe ori; chipul îi era scăldat în lacrimi. Timpanul amuți. Se auzi zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O melodie gravă răsună în amfiteatru; mulțimea amuți. Cei doi gladiatori se înfruntau. Skorpius ridică brațul și îndreptă tridentul spre coiful galului. Salix respinse repede lovitura cu scutul și se aruncă înainte, încercând să înfigă pumnalul în piciorul adversarului. Skorpius sări într-o parte, ferindu-se. Apucă tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la prietenul lui și să-i îngrijească rana aceea cumplită. Era nebun de fericire. Se și vedea alături de Salix în tabăra fratelui său, închinând o cupă de vin pentru Salix, care acum era liber. Viu și liber. Deodată, întregul amfiteatru amuți, pentru ca, în clipa următoare, să izbucnească un cor de urlete sălbatice. Nu, nu... Porc bătrân! țipa grăsanul, agitând pumnii în aer, atât de furios, încât nici nu-l băgă în seamă pe Valerius, care îl prinsese de braț, neînțelegând de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Priscus, a cărui aversiune față de orice formă de dictatură o cunoști, fără îndoială... Antonius și Titus nu scoteau o vorbă, ca și cum vestea morții lui Otho și conștiința că Vitellius era acum stăpânul absolut al Imperiului i-ar fi făcut să amuțească. Am uitat să vă spun, continuă Calvia Crispinilla cu glas scăzut, că numidul meu mi-a povestit că, după moartea lui Otho, pasărea aceea de pradă, divină, care venise în apropiere de Brixellum după înfrângere, și-a luat zborul. Sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe umărul lui Valerius și porni cu el spre cantină. — Vei mânca foarte puțin. Numai așa vom reuși să-ți ascuțim la maximum capacitățile... Și nu mă refer doar la cele fizice. 30 Când intrară în cantina aglomerată, toate glasurile amuțiră. Proculus schiță un gest de salut, privind chipurile acelor sclavi obligați să poarte veșminte de eroi. Gladiatorii îl priveau tăcuți. Toți auziseră vorbindu-se despre el, iar unii îl cunoșteau. Cu toții știau că Valerius, cel care atentase la viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coiful. Nici un servitor nu veni să-l ajute. Arbitrul privi spre pulvinar. Vitellius se sprijini de balustradă și, după o clipă, batista din mâna lui unduia în vânt, imaculată pe cerul albastru. Explodă muzica flautelor și a orgii hidraulice. Mulțimea amuți. Valerius inspiră profund. Sosise clipa. Inima îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna, cu degetul mare îndreptat în față. Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia să vadă sângele udând nisipul arenei, sacrificiu indispensabil pentru a obține bunăvoința și protecția zeului Marte. — Ucide-l! Glasul împăratului răsună puternic, plin de furie. Mulțimea amuți. Un murmur trădă indignarea provocată de trufia împăratului care nu ținea seama de voința poporului la munera. Nici măcar Julius Caesar nu mersese atât de departe. Imediat, legații Caecina Alienus și Flavius Valens, care stătuseră alături de Vitellius pe toată durata spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vespasianus vrea să-l facă pe Vitellius să se predea lăsându-l să sufere de foame prin oprirea proviziilor care vin din Aegyptus. — Să sufere de foame... Glasul batjocoritor al lui Cornelius Fuscus îl făcu pe legatul din Pannonia să amuțească. — Vespasianus știe prea bine că, dacă mai întârziem, Vitellius va devora întreaga Italie! Soldații izbucniră în râs, fiindcă se știa că Vitellius cheltuia milioane de sesterți pentru banchete și că jefuia orașele, municipiile, satele și câmpiile. — În mesajele sale, Mucianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să cadă batista albă, poruncind începerea luptei. În aer răsună muzica flautelor și a orgii hidraulice, care curând fu acoperită de strigătele entuziaste ale publicului. Valerius își luă poziția de apărare. Skorpius începu să se învârtă încet în jurul lui. Mulțimea amuți. Marcus urmărea cu răsuflarea tăiată lupta ce se dădea în fața lui, atât de violentă, încât părea că în ea se înfruntau doi monștri, la fel de puternici, de curajoși și de cruzi. „Valerius îl urăște pe Skorpius“, se gândi. Zâmbi, fiindcă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius stătea lângă Skorpius, care zăcea în nisip. — Ridică-te. Glasul său era calm, dar suna ca o poruncă. Mulțimea amuți. O pală de vânt rece ridică un nor de praf, flutură pânza purpurie și se îndreptă spre pulvinar, unde Vitellius stătea cu mâinile încleștate pe balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sfâșie veșmintele. Vitellius rămase gol în fața mulțimii. Mulți râseră de fața sa roșie din pricina băuturii, de pântecele revărsat, de piciorul bolnav, din cauza căruia șchiopăta, de trupul enorm și flasc luminat de flacăra tremurătoare a torțelor. Ca la un semn, mulțimea amuți și se dădu în lături. Își făcu apariția Valerius. — Orpheus... Numele acela trecu din gură în gură. Murmurul mulțimii părea un oftat de ușurare ce se ridica spre cerul întunecat al Romei. — Orpheus! Valerius înainta încet, hotărât. Era foarte palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am avut parte, la rându-mi, de toată fața ei, cu dezvăluirea deplină a ochilor, care erau mai duri ca ai mei, oho, mult mai duri. Se aplecă spre mine, ținându-și pumnii mici pe tejghea și spuse: — Leroy! Muzica amuți în același moment. Chipuri vagi se întoarseră spre mine. Cu mâinile în șolduri, părând mai bătrâne acum, în nemișcarea lor, și sânii ținuți în frâu de respirația deja calmă, întunecata balerină își coborî spre mine privirea în care mocnea disprețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
departe de magazinele cu materiale pornografice pe care le-ai și reperat deja. Te vor înnebuni. Când o fi să ne întâlnim, să fii beat. Să-mi dai înapoi nenorociții ăia de bani. Așteaptă. Hei. Cum te cheamă? Linia a amuțit. Am pus receptorul în furcă, apoi l-am ridicat din nou. — A fost un telefon din oraș, domnule, mi-a răspuns fata. E totul în regulă, domnule? — Da, am răspuns. Mulțumesc. Totul e în regulă. Ua, mi-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
invitați; părea agitată, încordată și își tot plimba ochii de colo-colo, uitându-se parcă după ea. Exact atunci se auzi zarvă în dreptul ușii și Belinda intră în sfârșit în bar, urmată de Charles de Groot. Pentru o secundă, toată lumea a amuțit în fața frumuseții ei diafane, dându-i ocazia să exclame: —Tati! Suki! Iertați-mă că am întârziat atât. Traficul a fost cumplit. —Trafic? Puteai practic să mergi pe jos din apartamentul lui Charles, a replicat Suki tăios. Acum, că Belinda venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
despre unde ar putea fi dosarul lui Charles? mi-a zis, ochii ei întâlnindu-i pe ai mei în oglindă. Nu știu unde este, i-am răspuns încet. Dar cred că am o vagă idee la cine este. Este la altcineva? A amuțit. —La cine? Am dat din cap. Asta nu pot s-o spun încă. Este doar o bănuială. Dar nu cred că va păți ceva acolo unde este. — Dar vei face rost de el? Adică, cel puțin de documentele mele. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
estima Miquel. Prietenul său adună o mică avere din economiile de-a lungul anilor, peste ani, le storsese de la taică-său sub pretextele cele mai felurite. Numai Miquel avea să știe Încotro se Îndreptau. — Iar eu am de gînd să amuțesc de Îndată ce vă urcați În tren. Chiar În acea după-amiază, după ce puse la punct cu Moliner ultimele detalii, Julián merse la casa de pe bulevardul Tibidabo pentru a-i explica planul Penélopei. — Ceea ce am să-ți spun n-ai să poți povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]