5,016 matches
-
împart, Doamne, / Strămoșii și copiii ce îi am / Cum să împart o țară-n trei / Și în două același neam?”. Ar fi o îngustime să credem că poezia de patrie, pe care național comunismul a încercat s-o uzurpe în amurgul „epocii de aur”, în pofida ondulațiilor sale de substanță, și-ar fi spus ultimul cuvînt. Poezia Bucovinei, Selecție, prefață, note bibliografice de Vasile Tărâțeanu, Ed. Universul Școlii, 2009, 376 pag.
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
de citit Ștefan Bănulescu - inedit. Sunt pagini admirabile dintr-un mare prozator: un fragment din Cuvântul autorului, în care Bănulescu vorbește despre intențiile sale auctoriale și un fragment din Cartea Milionarului, partea a IV-a, intitulată Epilog în orașul Mavrocordat. Amurg sau declin? În „Mici reverii editoriale”, articol din numărul din 1-7 decembrie al DILEMEI VECHI, Dan C. Mihăilescu se întreabă de ce autori precum Schopenhauer sau Spengler nu sînt traduși la noi în ediții serioase. În cazul lui Schopenhauer limba română
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
Spengler nu sînt traduși la noi în ediții serioase. În cazul lui Schopenhauer limba română se mulțumește cu o antologie de aforisme traduse de Maiorescu și cu o discutabilă ediție basarabeană, în timp ce Oswald Spengler e ca și inexistent. „Oswald Spengler, Amurgul Occidentului. Unde este versiunea românească a acestei cărți care l-a format pe Cioran și a tulburat gîndirea etnopolitică europeană mai bine de jumătate de veac?” Interogația simpaticului critic literar conține în ea însăși răspunsul: acolo unde a fost aruncată
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
lespedea uitării, nici cu Carl Schmitt lucrurile nu stau mai roz, de aceea mirarea lui Dan C. Mihăilescu nu are atît rostul de a îndemna la acoperirea unui gol, cît de a-l constata de pe poziția neputinței. Și totuși, de ce „amurgul” Occidentului, așa cum preferă să scrie Dan C. Mihăilescu? Aici nu e vorba de un „apus”, sau de un „asfințit” (în fond, etimologic vorbind, „occident” înseamnă chiar „apus”, de aceea varianta pleonastică a „amurgului Apusului” e de ocolit), ci de o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
constata de pe poziția neputinței. Și totuși, de ce „amurgul” Occidentului, așa cum preferă să scrie Dan C. Mihăilescu? Aici nu e vorba de un „apus”, sau de un „asfințit” (în fond, etimologic vorbind, „occident” înseamnă chiar „apus”, de aceea varianta pleonastică a „amurgului Apusului” e de ocolit), ci de o decădere clară, mare și evidentă. Titlul nu e o metaforă, ci un verdict istoric, de aceea mai nimerită i se pare cronicarului varianta „declinului” Occidentului. Cît despre nivelul traducerilor în română din Schopenhauer
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
ocolit), ci de o decădere clară, mare și evidentă. Titlul nu e o metaforă, ci un verdict istoric, de aceea mai nimerită i se pare cronicarului varianta „declinului” Occidentului. Cît despre nivelul traducerilor în română din Schopenhauer, ele sunt în amurgul calității și în asfințitul lipsei de entuziasm. Albă ca Zăpada De luni bune, toată suflarea românească așteaptă cu înfrigurare celebrul partid Albă ca Zăpada, anunțat de fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu. Partidul nou, cu oameni noi, tineri și convingători, care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
ea se apropie. Era toamna efemerității, care a tocat mărunt speranț ele lor înmănuncheate, făcându-le pulbere și aruncându-le într-un ungher, în Pasajul Generalilor. Se întâlneau seară de seară, la muchia dintre zi și noapte, la ora când amurgul încearcă să prindă îmbrățișările. Erau primele seri de toamnă. Aerul era golit de iubire, aspru. Viața zilei se scurgea în frigul înrudit cu moartea al nopții. Ajungând la Pasajul Generalilor, un strat de umezeală acoperea pielea fetei. El era acolo
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
câteva secunde asupra uneia din temele sale predilecte, autoportretul. De la primul la ultimul exercițiu, marele artist parcurge secvențial toate transformările pe care chipul său le dobândește, de la exuberanța încrezătoare a tinereții, la trăsăturile în care se estompează o amărăciune de amurg din ultima parte a vieții, într-un demers ce tinde să recupereze fenomenul complex al existenței sale muritoare. Tot Rembrandt este acela care duce experimentul mai departe și, chiar dacă învăluie în mister trupul uman, ascunzându-l în clarobscur, cum spune
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
scriitorilor suficiente fapte care să constituie tot atâtea subiecte ofertante pentru un astfel de tip de ficțiune. De la căderea Imperiului Roman, până la cucerirea Americii Latine de către spanioli, trecutul ne-a demonstrat pas cu pas că zorii unei civilizații echivalează cu amurgul alteia, iar cei prinși în astfel de praguri istorice și momente de cumpănă au o viață cu totul specială. Viață care, dacă este descrisă cum se cuvine între paginile unei cărți de un scriitor talentat, va fermeca lesne mințile multor
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
departe. Ariditatea vieții orășenești „la poalele Carpaților” nu privează reportajul lui Bogza de câtimea lui de poezie: „Mă simt rătăcit undeva, în lume. Mi-aduc aminte, nu mintea, ci altceva mult mai profund din mine își reamintește: așa mergeam în amurg, singur pe străzi, când ieșeam de la școala primară. E atât de mult de atunci! Și după atâta vreme, după atâția oameni cunoscuți și iubiți, mă găsesc iarăși singur, pe străzi, într-un amurg de toamnă. Lumea mi se pare o
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
din mine își reamintește: așa mergeam în amurg, singur pe străzi, când ieșeam de la școala primară. E atât de mult de atunci! Și după atâta vreme, după atâția oameni cunoscuți și iubiți, mă găsesc iarăși singur, pe străzi, într-un amurg de toamnă. Lumea mi se pare o ceață, ceva nebulos, nedeslușit, care în clipa aceasta mai e și rece, ca un vânt de toamnă cu picuri de ploaie. (minutul 73)”. S-or fi găsind, oare, madlene la Mizil? Doar lipie
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
au ivit, în consonanțe privilegiate, așa ne-au prins, în parada lor irezistibilă, frumuseți care nu se pot uita vreodată. ... Să le fi răzbătut cu teama că le ratăm, cum ni se întîmpla pe cărările unor luxuriante povîrnișuri, într-un amurg orbitor înfășurînd Insulele Borromee, cînd izbucneau, din verdele saturat, pale de roșu ardent și ne biciuiau privirea lungi, somptuos prelungi, cozile unor făpturi cu nume scurt și viu, ara, ca un strigăt de pe continentul convulsiilor precolombiene, să le fi dat
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Constantin Țoiu Patru noiembrie 1977. Soare în amurg. Norii dimineața la Orangerie. - Reflexe verzi. Paris, Concorde - reflexe și în arbori - tot dimineața. Nimfele lui Calude Monet. Ce spune pictorul: Să nu te apropii prea mult, că vraja se rupe... Despre impresioniști și despre adevăr ce trebuie privit de la
Marsyas răstignit... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5507_a_6832]
-
mod obișnuit, nimic statuar, tiparul frumuseții pe care Radu Stanca o cultivă. Frumusețea din celebrul Corydon, dandy, sfidătoare, mortală (căutarea celei mai frumoase flori scufundă, în altă poezie, corabia îndrăgostitului), având ceva care trece imperceptibil - momentul, scurt și discutabil, al amurgului, și ceva care încremenește excentric: „un turn rătăcit printre case”. Apă vie, apă moartă. „Doi drumeți setoși care-ar mai bea/ Cupa ce stă-n țăndări la o parte,/ Unul vine repede din moarte,/ Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
Mania semnelor și a deducțiilor este în închisori o adevărată epidemie. Să construiești pe un fir de nisip o lume de silogisme șchioape. Să trăiești din iluzii”. E unul dintre momentele-cheie ale cărții: senzația că trăiește viața altcuiva într-un „amurg de începuturi”. A patra închisoare arată șansa unui echilibru interior, care, deși fragil, ascunde o fortificație spirituală. Lena Constante insistă pe ideea de libertate ascunsă în spirit ca existență secundă salvatoare și pe ideea de prag - resimițită, nu o dată, violent
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
vă să zică greșeală de tipar. Cineva întreabă dacă remarcă „unii vorbesc în somn. Conferențiarii vorbesc prin somnul celorlalți” chiar îi aparține lui Camus. Un profesor de fizică, după ce a recurs el însuși la citatul respectiv într-un articol despre amurgul conferințelor și cursurilor tradiționale, a aflat că autorul lui e de fapt Alfred Căpuș, un cunoscut jurnalist francez. Cineva, traducându-l din franceză, a considerat că numele e scris greșit și l-a înlocuit cu acela al mai celebrului scriitor
Când nu-ți pică fisa... () [Corola-journal/Journalistic/3683_a_5008]
-
concertului, Thielemann și Westbroek și-au dovedit măiestria în picurarea „drogului Wagner” prin uvertura la Tristan și Isolda și prin moartea din iubire a Isoldei, cu precizie tehnică și fără exagerări. Călătoria pe Rin și marșul funebru pentru Siegfried din Amurgul zeilor, la rândul lor executate cu acuratețe și fără nimic pompos, au făcut legătura cu prima parte a concertului. În încheiere, uvertura la Maeștrii cântăreți, dirijată într-un ritm ușor, mai săltăreț și rapid decât se cântă îndeobște, a readus
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
înșelătoare...), Thomas Mann prelua de la Wagner motivul unui dublu spațiu uman și a peregrinării între cele două spații, sentimentul maleficității universului, sinteza între mistic și carnal, ba chiar formula wagneriană din Tetralogie (prezența fluidică a universului - de la nașterea lucrurilor la amurgul lumii, abolind iluzia că există o „salvare prin iubire”). Fiecare secol cere mitul său: noul mit era german. Wotan în loc de Zeus, Fricka în loc de Hera, Walkyria în loc de Pallas Atena. Destinul orb în toată sălbăticia lui, geneza și apocalipsa la un loc.
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
dornic de orice nouă senzație, mai ales dacă în vine îți curge furtunosul sânge spaniolo-francez cu care se lăuda Monsieur le Juge. Așa că Odalie mângâia imaginea lui Pierre al ei în timpul săptămânii și-i cânta sfioase cântece de dragoste în amurg, atunci când Mătușa moțăia aplecată peste cartea ei de rugăciuni; iar duminica, la slujbă, erau priviri și îmbujorări și poate, într-un moment pe care și-l amintea ca fiind cu totul special, atingerea degetelor la vasul cu apă sfințită, în timp ce
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
stare interioară difuză care-și caută „corelativul obiectiv” nu spre a-și căpăta un simbol, ci spre a se transpune într-un cifru spontan. Spre a fi mereu altfel, într-o cursivitate nelimitată: „Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste/ Cu lampioanele ei strada e îndeajuns de grea/ Și despre dragoste ce-aș spune/ Mai multe decît stilul Empire” (Distanțe). Impresia curentă: o crispare aparent calmă, un mister abia tremolat de teama unei decriptări, ca
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
o zeamă înfloritoare plină de ouă de broască. Crapii împung cerul. Iei din apă și-ți dai jos algele. Culegem merele căzute - primele, acrișoare, pentru compot - și aruncăm unul în celălalt cu cele stricate. Pădurea se vede crenelată în lumina amurgului”. Imaginile au fixitatea cadrelor tarkovskiene, care permit privirii să exploreze pe îndelete un peisaj în aparență necomplicat, dar ale cărui elemente necesită o decodificare suplimentară. Tehnica imaginilor care curg neîncetat, într-un flux al conștiinței care le înlănțuie prin legături
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
un scriitor superficial, fără educație clasică, îi trece în rîndul călăilor spirituali, potrivit verdictului „creștinismul e o metafizică de călău“, iar pe Wagner, maestrul de la care împrumutase nu numai simțul grandorii mitice, dar chiar și temele favorite - titlul operei Götterdämmerung (Amurgul zeilor), încheiată de Wagner în 1876, devine la Nietzsche în 1889 Götzerdämmerung (Amurgul idolilor), într-un calambur ce nu poate acoperi sursa de inspirație -, pe maestru îl coboară la treapta unui muzician aflat sub nivelul lui Bisset. Ca o revanșă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
verdictului „creștinismul e o metafizică de călău“, iar pe Wagner, maestrul de la care împrumutase nu numai simțul grandorii mitice, dar chiar și temele favorite - titlul operei Götterdämmerung (Amurgul zeilor), încheiată de Wagner în 1876, devine la Nietzsche în 1889 Götzerdämmerung (Amurgul idolilor), într-un calambur ce nu poate acoperi sursa de inspirație -, pe maestru îl coboară la treapta unui muzician aflat sub nivelul lui Bisset. Ca o revanșă postumă, destinul lui Nietzsche poate fi descris în termeni wagnerieni, autorul lui Ecce
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
la Tartu, Estonia. (Peter Sragher) JUHAN LIIV Aș lua buchetul de flori Aș lua buchetul de flori - cu el te-aș lega, te-aș lega împreună cu el, nefericită Estonie. Aș lua albastrul din cer, strălucitorul soare l-aș lua, și amurgul și aurora - cu ei te-aș lega. Și aș mai lua iubirea, fidelitatea și cinstea aș lua, te-aș lega cu ele împreună, scumpă patrie a mea. Și aș lua buchetul de sânge, și a fratelui inimă - și te-aș
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
general niște interlocutori mai amabili". În afară de domnul Băsescu, mai aveți pe cineva pe listă? "Am tot invitat. Uite, dl Ponta a fost la mine de două ori și e tot în funcție. Miniștrii ăștia foarte contestați, care se apropie de amurgul mandatului, îmi acordă mie ultimul interviu. Ei nu cred că vin cu ideea să îl acorde pe ultimul. Cred că vin cu ideea să lămurească lumea că trebuie să rămână în funcție, dar nu prea le iese", a răspuns realizatorul
Blestemul emisiunilor lui Ciutacu: Urmează Băsescu? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36429_a_37754]