1,257 matches
-
ei, este întocmai ca-n tehnologia de obținere a foliilor din aliaje de polimeri termoplastici. O să primească madam Barbu brevet de inventator cînd o să cînte porcul! Ion se uită lung la el, sfîrșind prin a schița un zîmbet pe jumătate amuzat, pe jumătate trist. Oftează: Mi-ajung palmele primite de la viață. Vreau să nu-mi fie rușine de copiii mei cînd vor fi mari și-mi vor judeca acțiunile. Tu te-ai exprimat odată că, pe unde treci, nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a dat faliment? A scris ceva în ziar despre asta. Deci tot răul a fost spre bine, de fapt, zâmbi Ashling. Doamna O’Sullivan din Waterford este probabil cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și duri ca două pietre. Ashling, care nu era deloc bună la a-și impune punctul de vedere, mormăi: Nimic. Ar fi ceva foarte amuzant, zâmbi Lisa către Jack. Despre cine este vorba? —Marcus Valentine. —Vorbești serios? spuse Jack, evident amuzat. —Ci-cine? întrebă Ashling, care suferea șoc după șoc. —Marcus Valentine, spuse Lisa nerăbdătoare. Ai auzit de el? Ashling dădu tăcută din cap. Tipul pistruiat nu părea un om care urma să devină celebru. Lisa se înșela, cu siguranță. Dar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să vedem despre ce e vorba? A descuiat ușa care dădea în spatele casei și la ieșire a trebuit să își aplece din nou capul. Ea l-a urmat în timp ce el mergea înainte, cu spatele extrem de drept, către peticul de iarbă, amuzată puțin de admirația pe care o simțea. Păsările ciripeau în lumina serii care se lăsa, aerul era plin de mirosul ierbii și al pământului și, pentru câteva secunde, parcă nu mai ura totul. —Aici. A condus-o către un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hârtia de mai multe ori și băgând-o adânc în buzunarul din față al blugilor. Alături de inima mea, promise el, cu subînțeles profund. Acum plec, dar ținem legătura. Confuză, Ashling îl privi cum pleacă. Apoi, observând că Lisa se uita amuzată la ea, a fugit la toaletă. Însă drumul ei către chiuvete fusese blocat de o fată scundă cu ochii tragici care stătea în fața oglinzii, refăcându-și conturul și încercând să își dea un aer chiar și mai dramatic. În timp ce Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întâmplă acolo. Ashling se molipsise de la entuziasmul lui contagios. Bucurându-se de fiecare cuvințel, a creionat fiecare personalitate de la Colleen și felul în care acestea interacționează - sau nu o fac, după caz - între ele. Dylan râdea mult, pesemne sincer amuzat, și Ashling aproape că s-a lăsat păcălită de ideea că este o povestitoare talentată. La fel ca atunci când Dylan îi admirase noua ei jachetă - marele lui dar era să-i facă pe oameni să se simtă bine în pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
creșteau șansele ca Marcus Valentine să sune. —Minunat, se înveseli Dylan. Mulțumesc, Ashling, ești o scumpă. O să fac o rezervare pentru sâmbătă seara. Să văd dacă pot să fac rost de o masă la L’ Oeuf. Bineînțeles, se gândi Ashling amuzată, în ciuda gândurilor pe care le avea. Unde altundeva? L’Oeuf era cel mai stilat restaurant din Dublin. Avea talentul ciudat de a fi tot timpul la modă - deși nu se servea mâncare asiatică și nici mâncare tradițională irlandeză. Extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa cu o veselie neașteptată. Dintr-odată, părea foarte amuzant că nu sunase pe nici una dintre ele. —Bărbații! Anticiparea împovărătoare pe care Ashling o simțise începând cu seara de sâmbătă se dizolvase într-un râs nervos. —Bărbații, aprobă Lisa, ușor amuzată. Pentru un moment, ambele au simțit nevoia să se uite la Kelvin, care stătea în mijlocul camerei, scărpinându-se încontinuu între picioare și zgâindu-se în gol. Părea atât de masculin, încât, atunci când s-au uitat una la cealaltă, au pufnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
serios. Haide, vorbește cu ea, fii drăguț. Ochii i se luminară, problema era rezolvată. —Domnișoară Repară-Tot, dădu Jack din cap indulgent, de ce simți că trebuie să faci astfel încât să fie bine pentru toată lumea? Nu vreau decât... —Domnișoară Repară-Tot, repetă el, amuzat. O să mă gândesc la ce ai spus. Și tu ce faci? Pleci undeva în weekend? Nu, spuse Ashling, dintr-odată rușinată că lumina reflectoarelor era îndreptată asupra ei. O să mă văd doar cu prietenii mei și chestii din astea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care se juca cu mâncarea. Îmi vine să iau o bucată din friptura lui, să o înfig în furculiță și să spun „Gurița maaareee!“. De fapt, chiar cred că o voi face. Dylan era pe jumătate șocat și pe jumătate amuzat când Clodagh se prefăcu că se ridică. Apoi ea s-a oprit și a început să se învârtă și să se agite. —De ce...? De ce mă lipesc de scaun? spuse ea, punând o mână să investigheze. Am o pată de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se dusese direct în biroul lui Jack și începuse să facă scandal. Nu poate portarul, cum îl cheamă - Bill? -, să vină să mă lase să intru și apoi să se ducă direct acasă? Într-o vacanță bancară? spuse Jack, sincer amuzat. Bill? Nici o șansă. Puturos inutil, se gândise Lisa, cu o furie neputincioasă. În Londra veneau mereu să-i deschidă. — De ce nu te relaxezi și tu? o sfătuise Jack. Ai realizat atât de multe într-un timp atât de scurt, meriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plăcea -, ci pentru a-i ține gura ocupată, dacă tot nu discuta cu Jack Devine. Se aplecă asupra înghețatei cu poftă, plimbându-și limba pe deasupra. Dintr-odată, s-a simțit privită cu subînțeles și studiată de Jack Devine, care părea amuzat. A simțit furnicături pe ceafă. Cu ochii încă ațintiți asupra lui, a mușcat vârful cu sălbăticie. Jack clipi și ea râse, aruncându-i o privire șireată care parcă spunea „așa-îți-trebuie“. — Plec acum, spuse ea. — Nu mă poți lăsa aici, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bebeluș, precum coaja unei piersici, ca laptele... A, da, se încruntă ea. Unul destul de urât, nu? Pare infectat. El scoase un sunet disperat și luă o oglindă, în care evident se inspectase cât timp ea fusese la baie. Lisa râse, amuzată. — Ce film avem în seara asta? întrebă ea. Nu voia să vorbească cu el cât timp aștepta să i se scoale din nou. Între partidele de sex destul de dure, s-au uitat la filme și au băut șampanie din minibar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să te mai cerți cu mine. Jack a fixat-o cu ochii lui sobri și a așteptat puțin până să spună adevărul: — Dar oamenii care țin unii la alții nu trebuie neapărat să fie încontinuu la cuțite. —Rahat, spuse Mai, amuzată. Dacă nu te cerți, nu apuci să te împaci. Toată partea cu trântitul ușilor și cu urletele ține pasiunea vie pentru noi. Jack și-a ales următoarele cuvinte cu foarte mare grijă. Cu o gentilețe incredibilă, el sugeră: Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice, din stomac, care aproape spărgeau geamurile. Despre ce? întrebă el, rânjind amuzat. Despre ce crezi? D-I-V-O-R-Ț... Sunt ocupată, Oliver. Încă alergi ca nebuna, dragă? Sunt la muncă, Oliver. Dacă vrei să vorbești cu mine, sună-mă acasă. Hei, un număr de telefon ar fi folositor. Ne vedem după program. Să terminăm odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strălucitor și era lipit de cap, iar tricoul lui era semitransparent și lipit de corp, lăsând să se vadă părul de pe piept. Nici ea nu era cu mult mai uscată. —Iisuse! Râzând, el se privea. Alăturându-i-se, Lisa spuse amuzată: —Deschide repede mașina! A ocolit mașina alergând, așteptându-se ca el să bage cheia în ușă, dar apoi și-a ridicat privirea către el... Apoi, când se gândea la asta, nu și-a dat seama care dintre ei a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să faci asta? întrebă Jack nerăbdător. —Tu ce crezi? îi zâmbi ea leneș. Poate că ești în revenire. Nu sunt în revenire, spuse ea încet. Sincer. Dintr-odată, el îngheță. — Nu faci asta pentru un pariu? Ea râse puternic, sincer amuzată. Nu? Tocmai am văzut-o pe Trix strângând bani pe noi. Au alunecat unul lângă celălalt și fiecare gest, fiecare atingere era intuitivă și ușoară. Au început să respire din ce în ce mai greu și, cu fiecare mișcare, au încetat să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din visuri târzie și deșarte.../ Din bunurile vieții cu tine mă aleg (III 9). În Ovidiu, toate femeile sunt seduse de versurile poetului, căci berbantul are un farmec de plăcere/ Ce-n veci adimenește o minte de muiere, după cum constată amuzat Hilarius (I 1). Corina, vechea sa inspiratoare, pe-un vers măgulitor/ Jertfit-a lui Ovidiu și cuget și onor, remarcă amar soțul acesteia, Ibis (I 1). Iulia, nepoata lui August, s-a lăsat cucerită din prima clipă de stihurile lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lipsă de marfă. De regula avem de toa, chiar caviar borsevic. Dar an seara asta a fost semifinala de Cupa Europa si am avut o mulsime de cliensi. Se mesi! Chelnerul se Îndepărtă cu o atitudine ceremonioasă. Bea Îl urmărea, amuzată. — De unde e accentul ăsta? Din Jaén? — Din Santa Colomba de Gremanet, am precizat eu. Se vede că nu prea mergi cu metroul, nu-i așa? Tata spune că metroul e plin de lume proastă și că, dacă te duci singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Petrescu, la Întîlnirile cu Liviu Antonesei și Luca Pițu la Universitate. Discuta cu el toate detaliile. A vrut și ea să semneze scrisoarea deschisă Însă nu s-a mai putut din pricina evoluției rapide a evenimentelor. Îmi amintesc cum Îmi povestea, amuzata, despre escapadele la familia Petrescu unde se bucură și participă la discuțiile 273 unor oameni inteligenți și cu atitudine protestatara. Despre cum Îi conduceau gazdele și cum Își luau rămas bun cu toții de la securistul de servici zgribulit În fața casei. Era
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ziua de azi, anunță Musa vestea cea bună. — Duceți-vă învârtindu-vă și nu vă mai întoarceți, mârâie printre dinți Livia. Doctorii și discipolii lui Themison fac fețe fețe, dar se prefac că n-au auzit nimic. Numai Augustus zâmbește amuzat, deși rana îl înțeapă rău. De 30 de ani, de când o are la genunchi, s a obișnuit cu durerea. Când mai surdă, când mai acută. Mai ales în zilele ploioase. A ajuns parte din el. Nici nu-și imaginează cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prietenele ei, toate doamne din înalta societate, nu o întreabă pe furiș dacă nu cumva tocătura asta divină e din pește și raci, sau poate din ficat de porc ori cine știe din ce alte căr nuri? Ridică din umeri amuzată și le îndeamnă să se mai servească din minunățiile în formă de gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai gândindu-se la ele, îi lasă gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neașteptate, îi vine o idee salvatoare. Se apucă să recite cu glas tare, încercând să dea o intonație cât mai lascivă cuvintelor. — Coapsa ei rotundă făcută la roata olarului și gurița de tran dafir... Asta cine mai e? se întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste. Se încruntă apoi, perplex. Nu se poate să-i fi servit de muză. Este încă o copiliță cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceasta. Ridurile adânci din jurul gurii se întind într-un zâmbet ne pre făcut. — Avem destule scaune în casă să se așeze pe ele toți sena torii, cu fiii și nepoții lor! Își dezvelește dinții galbeni și neregulați într-un rânjet amuzat: — Oricum, din câte știu eu, Nerva n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei sale Scribonia, fosta ta soție... Sub ochii lui îngroziți, fața principelui se metamorfozează într-o schimonoseală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Marelui Pontif. Nu se aude nici un răspuns din partea fetiței. Oarba își încordează auzul, cu urechea îndreptată spre altar. Nimic. O cuprinde mila. E speriată, mititica. Ar trebui să-i șoptească cineva să dea măcar din cap că nu. Zâmbește apoi, amuzată. În trecut, eliberarea unui copil de sub puterea tatălui era considerată un lucru de rușine, similară cu excluderea din comunitatea gentilică. Acum, din contră, emanciparea a devenit un avantaj. Numai că în acest templu obi ceiurile încă mai păstrează urma vechii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]