1,900 matches
-
de-a lungul anilor de testul 6x300 m. Pe de altă parte, testul Maxlass pare a fi o procedură, căreia trebuie să-i acordăm o atenție deosebită. Dacă creșterea vitezei este controlată cu grijă, este posibil să localizăm pragul individual anaerob, cu o eroare de 1-2 secunde la o distanță de 100 m, cu ambele teste. Experiența arată că testul cu repetările progresive de 300 m, necesită mai puține corecturi, în stabilirea vitezelor de antrenament, pentru alte distanțe: 50 și 100
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
seria repetărilor de 400 m, ne dă cele mai exacte date pentru semifondiști și fondiști. Aceste protocoale au avantajul de a produce o curbă de viteză - lactat lină, care reprezintă starea antrenamentului, atât din punct de vedere aerob cât și anaerob, la cele două capete ale curbei, cu numeroase puncte între aceste două extremități. Un astfel de protocol pentru aceste teste este prezentat mai jos. Testele de sânge ar trebui efectuate doar în condiții igienice, astfel încât posibilitatea răspândirii virusului HIV să
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
un efort de 100%. Ia o mostră de sânge între minutul 5 și 6. IV.6. Verificarea rezultatelor testelor de sânge Din discuțiile anterioare reiese că, trebuie avută o mare grijă, atunci când folosim testele de sânge, pentru a găsi pragul anaerob individual. Din acest motiv, eu aș sugera că, orice încercare de stabilire a vitezelor de antrenament, prin teste de sânge, trebuie urmate de teste de verificare, în care sportivul înoată la viteza de prag, stabilită, câteva serii lungi de repetări
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
făcut testul, și ar trebui să cuprindă distanțele uzuale, folosite în antrenament. Dacă un anumit înotător nu poate termina unul din aceste teste de verificare, viteza, la care se înoată este evident mai mare, decât pragul lui sau al ei, anaerob. Dacă, el poate fi trecut cu ușurință, intensitatea este sub acest prag. Acei înotători, care termină o serie de repetări, dar fac acest lucru cu greu, se antrenează probabil foarte aproape de Maxlass-ul lor, și pot folosi rezultatele testelor lor de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
verificare cu ușurință ar trebui să urmeze procedura inversă. Aceasta înseamnă ca ei să înoate serii similare la viteze crescătoare, până când devin incapabili să termine setul. Viteza ultimului set, pe care îl pot termina, aproximează cel mai bine pragul lor anaerob individual. Aceste teste de verificare par a fi plictisitoare, datorită numărului mare de serii, necesare stabilirii vitezei reale de prag. Merită să pierdem timpul cu ele. Așa cum am arătat înainte, atunci când sportivii se antrenează la viteza de prag, ei se
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
considerabil mai ridicate. Dacă concentrația de acid lactic se mărește fără o creștere corespunzătoare a vitezei de înot, aceasta ne arată că, capacitatea aerobă s-a înrăutățit. O mai mică cantitate de energie este furnizată prin metabolismul aerob, iar metabolismul anaerob se implică mai mult în furnizarea energiei necesare, chiar și la viteze mai mici. Acest lucru, îl va face pe sportiv să obosească mai repede (mai devreme) în probele de concurs. Odată ce, o deplasare a curbei spre dreapta a fost
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a curbei. Un mijloc de a evita interpretarea greșită a curbei de viteză-lactat, este de a-i determina pe sportivi să înoate cel puțin o repetare, la o intensitate maximală, în timpul testului. Înotul, la un efort mare solicită puternic metabolismul anaerob, care poate funcționa doar în prezența unui stoc adecvat de glicogen muscular. Dacă rezerva de glicogen muscular este scăzută, efortul depus pentru a înota repede, este așa de mare, încât sportivii nu vor putea face acest lucru. Încercarea lor de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
viteză indicată de testul al doilea. El ar trebui să caute punctul de frângere al curbei (acolo unde lactatul sanguin începe să crească liniar) și să folosească această viteză, ca viteză de prag. Acest punct va identifica de obicei pragul anaerob individual exact, chiar dacă curba prezintă o deplasare falsă. Creșterea liniară a acidului lactic va începe la un nivel mai scăzut. Mai mult încă, viteza corespunzătoare acestui punct ar trebui să localizeze punctul, în care Maxlass există. Figura 29 arată că
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
la testul, cu glicogenul consumat (testul 1) cât și la testul cu glicogenul ridicat (testul 2). Curba se deplasează spre stânga, în timpul testului 2, atunci când viteza repetărilor a fost suficient de mare, pentru a solicita o contribuție considerabilă a metabolismului anaerob. În acest caz, concentrația de acid lactic a fost relativ mai mare, decât la testul anterior. Concentrații de acid lactic mai ridicate, care s-au produs doar la repetările mai rapide, pot fi un indiciu al deplasării false spre stânga
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
progresului din antrenament, de pe urma deplasărilor complexe ale curbei de lactatviteză, așa cum a fost prezentată în figura 31. Singura concluzie care se poate trage, este aceea că înotătorul fie că a făcut prea mult sau prea puțin antrenament, peste pragul sau anaerob. O cercetare atentă a programelor de antrenament din lunile anterioare ar trebui să elucideze cauza. Figura 32 arată o altă deplasare complexă a curbei de viteză-lactat. Ea s-a deplasat ușor spre stânga, în timpul celor trei repetări mai lente, și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
un nivel de lactat mai ridicat, la repetarea finală a celui de-al doilea test. O astfel de curbă, ne arată probabil, o ușoară scădere a capacității aerobe, la viteze mai mici, și o îmbunătățire apreciabilă a capacității aerobe și anaerobe, la viteze mai mari. Acest rezultat este unul benefic, mai ales spre sfârșitul sezonului, atunci când competițiile majore se apropie. Înotătorul, al cărui grafic este prezentat, are capacitatea de a înota la viteze de concurs, cu un aport mai mic al
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
viteze mai mari. Acest rezultat este unul benefic, mai ales spre sfârșitul sezonului, atunci când competițiile majore se apropie. Înotătorul, al cărui grafic este prezentat, are capacitatea de a înota la viteze de concurs, cu un aport mai mic al metabolismului anaerob, pe parcursul treisfertului cursei, așa cum ne arată graficul, prezentând o concentrație mai scăzută de lactat la mijlocul curbei. O capacitate anaerobă îmbunătățită se manifestă printr-o viteză mai mare și un nivel de lactat mai ridicat, la repetarea finală. Acest înotător ar
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
al cărui grafic este prezentat, are capacitatea de a înota la viteze de concurs, cu un aport mai mic al metabolismului anaerob, pe parcursul treisfertului cursei, așa cum ne arată graficul, prezentând o concentrație mai scăzută de lactat la mijlocul curbei. O capacitate anaerobă îmbunătățită se manifestă printr-o viteză mai mare și un nivel de lactat mai ridicat, la repetarea finală. Acest înotător ar trebui să aibă un ultim 50 m al cursei foarte puternic. Capacitatea aerobă poate fi mai bună la viteze
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
aerobă a înotătorului s-a îmbunătățit. Dacă putem determina, dacă sportivul a depus un efort maximal la ultima repetare, valorile maximale scăzute indică faptul că, capacitatea lui de a produce acid lactic poate fi deteriorată. În cazul în care capacitatea anaerobă a unui sportiv a scăzut, accentul din antrenament trebuie mutat spre antrenamentul de sprint. Mutând accentul, trebuie să reducem de asemenea atât cantitatea cât și calitatea antrenamentului de rezistență pentru o perioadă scurtă de timp. Pierderi ale capacității anaerobe se
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
capacitatea anaerobă a unui sportiv a scăzut, accentul din antrenament trebuie mutat spre antrenamentul de sprint. Mutând accentul, trebuie să reducem de asemenea atât cantitatea cât și calitatea antrenamentului de rezistență pentru o perioadă scurtă de timp. Pierderi ale capacității anaerobe se produc de obicei, atunci când se fac volume mari de antrenament de rezistență. Prin urmare, un anumit volum de antrenament de sprint trebuie făcut de-a lungul întregii perioade de pregătire, pentru a reduce pierderile anaerobe, care însoțesc de obicei
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
timp. Pierderi ale capacității anaerobe se produc de obicei, atunci când se fac volume mari de antrenament de rezistență. Prin urmare, un anumit volum de antrenament de sprint trebuie făcut de-a lungul întregii perioade de pregătire, pentru a reduce pierderile anaerobe, care însoțesc de obicei antrenamentul intens de rezistență. IV.9. Compararea performanțelor viitoare Scopul final al curbelor de viteză-lactat este de a compara performanțele viitoare ale unui înotător, cu cele ale altuia, presupunând că, un înotător care înoată mai repede
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
față de 1.29 m/sec pentru neolimpice. Diferențele au fost semnificative. Eu aș recomanda atenție atunci când se folosește curba lactat-viteză, pentru compararea performanțelor viitoare ale unui grup de sportivi, mai omogeni. Cu toate acestea, relația dintre performanța sportivului și pragul anaerob fix sau individual, este destul de strânsă, ea justificând performanțele viitoare în proporție de 80% în cazul probelor de 400 m și mai lungi, și în proporție de 60% în cazul probelor de 100 m și 200 m. Ambele procentaje lasă
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cazul probelor de 100 m și 200 m. Ambele procentaje lasă însă o mare proporție a performanței nejustificată. Astfel că, este dificil să prezicem care dintre doi înotători cu performanțe apropiate va câștiga, dacă unul dintre ei are un prag anaerob mai ridicat. IV. 10. Monitorizarea antrenamentului fără teste de sânge Monitorizarea antrenamentului de rezistență este importantă, pentru a avea succes, iar testele de sânge sunt metoda cea mai bună de a face acest lucru. Testele de sânge nu sunt totdeauna
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a unei repetări de T-30, corespunde foarte aproape cu acea viteză, care produce un lactat de 4 mmoli/l, determinat printr-un test tipic de sânge. Eu presupun, că această viteză corespunde chiar mai bine cu viteza de prag anaerob individual al fiecărui înotător, pentru că, înotătorii nu ar trebui să fie capabili să înoate peste pragul lor individual mai mult de 30 de minute, fără a pierde mult din viteză, mai ales spre finalul distanței. Viteza medie a unui test
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
individual mai mult de 30 de minute, fără a pierde mult din viteză, mai ales spre finalul distanței. Viteza medie a unui test T-30 nu diferă în mod semnificativ de viteza de 4 mmoli, pentru că, la cei mai mulți înotători, pragul anaerob individual se află între valori de 3 și 5 mmoli/l. În consecință, testul T-30 reprezintă o metodă exactă pentru stabilirea vitezelor antrenamentului de rezistență, fără a fi necesară efectuarea unui test de sânge. Viteza de prag calculată prin
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
că s-a demonstrat a fi un indicator serios, valabil, al vitezei necesare atingerii Maxlass. Un alt avantaj important este acela că el ar trebui să fie un indicator valabil pentru toți înotătorii, chiar și pentru cei cu un prag anaerob sub sau peste 4 mmoli. Dezavantajele testului T-30 sunt: 1. Înotătorii trebuie să facă un efort cinstit, dacă nu, rezultatele testului nu vor fi exacte. Viteza de prag calculată va fi prea înceată pentru a atinge Maxlass, dacă sportivul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
s-a îmbunătățit. Invers, un efort la o intensitate de 100% care se face în urma unui test, efectuat sub posibilități maximale, va da o impresie falsă despre o capacitate aerobă îmbunătățită. 3. Testul nu poate fi folosit, pentru estimarea pragului anaerob al înotătorilor de fluture și bras. Distanța este prea lungă, pentru cei mai mulți înotători, pentru a înota în procedeul fluture, și cei mai mulți brasiști nu sunt capabili să termine testul la un efort maximal, datorită durerilor de genunchi. Problemele cu eforturile submaximale
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
serii de repetări Această metodă simplă constă în înotarea unei serii lungi de repetări cu pauze scurte. Cercetările referitoare la testul T-30 ne-au arătat că sportivii nu pot înota mai mult de 30 de minute, peste pragul lor anaerob individual. Din această cauză, viteza medie maximă, a unei astfel de serii, care are o durată de aproximativ 30 minute, ar trebui să corespundă foarte aproape cu viteza de prag. Prin urmare, seria de repetări ar trebui să dureze între
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
secunde. Cea mai bună distanță de repetare se află între 200 și 400 m, pentru că, viteza de prag estimată, poate fi transformată cu o exactitate rezonabilă și pentru alte distanțe de repetări. Am testat această metodă de estimare a pragului anaerob și am constata că ea este destul de exactă. Un grup de sportiv' a înotate de 15x200 m cu o pauză de 10-15 secunde. Acestora li s-a cerut să înoate întreaga serie la o viteză medie maximă, fără a avea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a opta și după a cincisprezecea repetare. Acestea au fost comparate cu testele cele mai recente de sânge (5X300), pentru a determina cât de aproape se află viteza medie și concentrația de lactat, cu cele identificate, a fi pragul lor anaerob individual. Analizele statistice au arătat că nu a existat o diferență semnificativă între timpul mediu al distanței de 200 m și viteza lor de prag pentru repetările de 200 m. Diferența între valorile lactatului sanguin din timpul seriei de 200
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]