841 matches
-
violent orice opoziție socială sau națională (1905), măcinată de grave fenomene de corupție, bigotism religios (influența nefastă a călugărului Grigori Rasputin asupra cercurilor palatului), birocratism administrativ, anarhism. În acest cadru propice inechităților sociale și naționale va evolua mișcarea extremistă a anarhistului Bakunin și apoi comunismul bolșevic condus de V.I. Lenin (1903). Imaginea țarului de „părinte protector al Maicii Rusii” s-a deteriorat treptat. Sărbătorirea a trei sute de ani de la instaurarea dinastiei Ro-manovilor, în 1913, a constituit ultimele festivități de amploare prezidate
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
fost urmat aproape imediat de o călătorie în Spania, cu ocazia nunții regelui Alfonso al XIII-lea cu Victoria Eugenie de Battenberg, unde a fost cât pe-aci ca mirele și mireasa să fie uciși de o bombă aruncată de anarhistul Mateo Morales. La o săptămână după întoarcerea în Marea Britanie, Mary și George au plecat în Norvegia, la încoronarea regelui Haakon al VII-lea și a reginei Maud (sora lui George). La 6 mai 1910, regele Eduard al VII-lea a
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
și să evite instaurarea unei guvernări militare aliate. Guvernul provizoriu a preluat din mers atribuțiile defunctului guvern colaboraționist de la Vichy (1940-1944). Noua putere a unit pe 9 septembrie rezistența divizată din punct de vedere politic, care includea în acel moment anarhiști, comuniști, gaulliști și naționalști, într-o guvernare de „unanimitate națională”. În discursul său de la primăria Parisului, de Gaulle a insistat asupra necesității ca poporul francez să sprijine campania aliată în luptele pentru eliberarea restului Franței și să continue urmărirea inamicului
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
în februarie și Buhara în septembrie. În noiembrie 1920, Frunze a recucerit Crimeea și a reușit să împingă generalul albilor, Piotr Vranghel și trupele acestuia afară din Russia. A condus de asemenea în calitate de comandant a frontului de sud, distrugerea mișcării anarhistului Nestor Mahno din Ucraina și a naționalistului ucranian Simon Petliura. În decembrie 1921, Frunze a vizitat Ankara în timpul Războiului de Independență al Turciei și a consolidat relațiile turco-sovietice. Mustafa Kemal Ataturk l-a considerat ca un aliat și prieten, pentru
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
în care va atinge apogeul carierei sale. Carnot nu a ținut seama de avertizarea primită, considerând că este o superstiție. La 24 iunie 1894, după ce fusese ales președinte al Republicii Franceze, Sadi Carnot a fost asasinat la Lyon, de către un anarhist italian. Instalându-se în Franța, Gustave Le Bon s-a ocupat de cercetări proprii și a publicat numeroase lucrări. Pe lângă aceasta, Gustave Le Bon a fost directorul publicației „Revue Scientifique”, principala revistă științifică din Franța din acea vreme, și a
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
obțină votarea legilor la începutul anului 1919, folosindu-se de „majoritatea neoficială”. Totuși, versiunea legii votate în ciuda opoziției indienilor conținea prevederi mai blânde, care permiteau acum puteri extrajudiciare pentru o perioadă de numai trei ani și doar pentru urmărirea activiștilor anarhiști și revoluționari, în vreme ce a doua lege care prevedea modificarea codului penal indian a fost respinsă. Chiar și așa, după ce a fost votată, noua Lege Rowlatt a produs o indignare generalizată în India și l-a propulsat pe Mahatma Gandhi în
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Salandra, el a încercat să obțină sprijinul naționaliștilor prin adoptarea unei linii politice de dreapta. În același timp, partidele de stânga au devenit tot mai neîncrezătoare în guvern, după uciderea a trei demonstranți antirăzboinici în iunie. Stânga italiană - sindicaliștii, republicanii, anarhiștii și socialiștii - au organizat proteste și s-a ajuns la declararea grevei generale. Valul de proteste care a urmat a fost cunoscut ca „Săptămâna roșie” și a fost caracterizat din rebeliuni de stânga și diferite acte de nesupunere civilă care
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Jabotinski în favoarea formării de unități militare evreiești mai importante sub conducere britanică, unități care au fost înființate în anul 1917: Legiunea evreiască. Joseph Trumpeldor a fost unul dintre primii activiști ai sionismului socialist din Palestina. El a fost inițial un anarhist și discipol al lui Piotr Kropotkin. După cuvintele lui, ""eu sunt un anarho-comunist și un sionist"." Progranul său pentru realizarea unei rețele sindicaliste de comunități socialiste, prezentat la Conferinaț sionistă de la Romni, în anul 1911, a avut o anumită influență
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
a fost ridicată la rangul de „Alteță Regală” cu o lună înainte de nuntă, pentru ca uniunea să nu fie văzută ca inegală. Pe când Alfonso și Ena se întorceau de la nunta lor, au scăpat de puțin de o încercare de asasinat a anarhistului Mateu Morral; explozia bombei a omorât sau rănit mulți privitori și membri ai procesiunii regale. Familia regală a avut șapte copii: Regele a avut și șase copii nelegitimi : Cu aristocrata franceză Mélanie de Gaufridy de Dortan (1876-1937): Cu actrița spaniolă
Alfonso al XIII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/309115_a_310444]
-
Alfonso a murit împușcat într-un accident la casa familiei Villa Giralda din Estoril, Portugalia, la vârsta de 14 ani. Regimul dictatorial al lui Francisco Franco a venit la putere în timpul Războiului Civil Spaniol care a generat tensiuni între democrați, anarhiști, socialiști și comuniștii susținuți în parte de liderul sovietic Iosif Stalin și de către voluntari internaționali, împotriva conservatorilor, monarhiștilor, naționaliștilor și fasciștilor. Moștenitor al tronului Spaniei era Juan de Borbón "(Conte de Barcelona)", fiul regelui Alfonso al XIII-lea. Cu toate
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
-lea și al Aliaților. În cele din urmă, luptătorii au fost divizați în Brigăzile Garibaldi (comuniste), Brigăzile "Giustizia e Libertà" (legate de Partito d'Azione), Brigăzile Matteotti (socialiste) și mai multe grupuri catolice și autonome (monarhiști, ofițeri în retragere, sau anarhiști). Cei mai mulți luptători erau membri ai primelor două grupuri. Relațiile dintre aceste grupuri erau în unele cazuri foarte tensionate. De exemplu, în 1945 în provincia Udine, partizanii comuniști din Brigada Garigaldi (aflați sub comnanda iugoslavă) au atacat și ucis partizanii catolici
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
expediții prin care au zdrobit amenințarea socialistă, iar regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei l-a invitat pe Benito Mussolini să formeze un nou guvern (29 octombrie 1922). Aripa militară a fasciștilor a fost angajată în luptă împotriva anarhiștilor, comuniștilor și socialiștilor. În câțiva ani, Mussolini a reușit să-și consolideze poziția de dictator, iar Italia a devenit un stat polițienesc. Pe 7 ianuarie 1935, ministrul francez de externe Pierre Laval a semnat acordul franco-italian, care recunoștea interesele italiene
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
Idealul tineretului") de Élisée Reclus și a publicat în 1895 broșura "Determinismul". Tot împreună cu Mușoiu, Panait Zosin a editat "Revista Ideei" în care, pe lângă traduceri din filozofii clasici greci și din scrieri ale socialiștilor, a publicat și lucrări ale unor anarhiști ca Mihail Bakunin și Piotr Kropotkin sau anarhiști individualiști ca Max Stirner, Han Ryner și Henry David Thoreau. Asupra concepției lui Zosin s-a exercitat și influența lui Vasile Conta, iar în ultima parte a vieții aceea a pozitivismului. El
Panait Zosin () [Corola-website/Science/308789_a_310118]
-
în 1895 broșura "Determinismul". Tot împreună cu Mușoiu, Panait Zosin a editat "Revista Ideei" în care, pe lângă traduceri din filozofii clasici greci și din scrieri ale socialiștilor, a publicat și lucrări ale unor anarhiști ca Mihail Bakunin și Piotr Kropotkin sau anarhiști individualiști ca Max Stirner, Han Ryner și Henry David Thoreau. Asupra concepției lui Zosin s-a exercitat și influența lui Vasile Conta, iar în ultima parte a vieții aceea a pozitivismului. El a relevat necesitatea liberei cugetări, a apropierii intelectualilor
Panait Zosin () [Corola-website/Science/308789_a_310118]
-
pot fi traduse în viața de cei aleși în alegeri. Una dintre ideile la care țin adversarii stângii moderne este că aceasta ar fi înrudită cu comunismul. Istoria arată că sunt numeroase partidele și mișcările de stânga (social-democrați, socialiști, trotzkiști, anarhiști etc.) care s-au opus cu fermitate autoritarismului comunist, aderenții lor înfundând pușcăriile comuniste. Pornit că o miscare radicală de stânga cu țeluri generoase, comunismul a degenerat în URSS (iar după acest model și în alte țari), a ajuns un
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
care coordona acțiunea. S-au făcut 105 arestări din rândurile celor care au fost prezenți la manifestație sau au intrat în sediul Guvernului. Cei reținuți au fost filmați de echipele Televiziunii Române și prezentați pe postul național TVR ca fiind "contrarevoluționari", "anarhiști", "persoane de la periferia societății" și care "au fost plătiți de conducerile partidelor istorice" (PNL și PNȚ-CD) pentru a răsturna prin forță regimul Iliescu. În urma demersurilor reprezentanților unor sindicate și a FSN-ului, în noaptea de 18-19 februarie 1990 au fost
Mineriada din februarie 1990 () [Corola-website/Science/309948_a_311277]
-
putere și să obțină controlul unui cât mai mare teritoriu. Luptele interne pentru putere au împiedicat diferitele facțiuni din Belarus să câștige suficientă putere pentru a controla țara. Situația în Ucraina era și mai complicată, în conflictul intern fiind implicați anarhiștii lui Nestor Mahno, comuniștii, rușii albi, diferitele guverne mai mult sau mai puțin efemere ale Ucrainei și nou formata armată poloneză. Toată zonele părăsite de armatele germane au devenit câmp de luptă pentru zeci de facțiuni dornice de putere. Războiul
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. A fost „preot, confesor, director spiritual, conferențiar, om de știință, diplomat, activitatea lui desfășurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, șefi de state, politicieni, filozofi, artiști, scriitori, teologi, până la anarhiști, ocultiști, homosexuali și prostituate.” A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa a depășind granițele confesionale și spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului. Deși avea o cultură deosebită și capacități de excepție, a evitat să producă scrieri
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
conform căreia Rusia poate sări peste capitalism direct în socialism. Cea mai importantă lucrare a sa, "Что Делать?" ("Ce este de făcut?", 1863), descrie rolul unui individ de "natură superioară" care trebuie să ghideze noua generație revoluționară. Alți radicali, precum anarhistul Mihail Bakunin și colaboratorul său terosist Serghei Neciaev, cereau declanșarea acțiunii violente imediate. Mai moderatul Piotr Tkacev intra în dispută cu apărătorii marxismului, considerând că o organizație centralizată revoluționară trebuie să preia puterea în stat mai înainte ca societatea capitalistă
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile din perioada premergătoare celui
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
părți ale țării. După prima etapă, rebelii nu au reușit să preia controlul niciunui mare oraș—în Madrid ei au fost asediați în cazărmile Montaña. Cazărmile au căzut a doua zi în urma unor lupte soldate cu multe victime. În Barcelona, anarhiștii s-au înarmat și i-au învins pe rebeli. Generalul Goded, care a sosit din Insulele Baleare, a fost capturat și executat. Totuși, frământările au facilitat preluarea controlului de către anarhiști asupra Barcelonei și asupra regiunii rurale din Aragon și din
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
zi în urma unor lupte soldate cu multe victime. În Barcelona, anarhiștii s-au înarmat și i-au învins pe rebeli. Generalul Goded, care a sosit din Insulele Baleare, a fost capturat și executat. Totuși, frământările au facilitat preluarea controlului de către anarhiști asupra Barcelonei și asupra regiunii rurale din Aragon și din Catalonia, zonă care s-a separat de facto de guvernul republican. Republicanii au păstrat controlul asupra Valenciei și asupra unei zone care acoperea întreaga coastă de est a Spaniei și
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
orașul Sevilla. Republicanii (denumiți și "loialiști spanioli") au primit arme și voluntari din Uniunea Sovietică, Mexic, de la Internaționala Socialistă și de la Brigăzile Internaționale. Republicanii erau o alianță largă, cuprinzând de la centriști care susțineau o democrație liberală capitalistă moderată până la revoluționari anarhiști și comuniști; baza lor umană era mai ales urbană și seculară, dar conținea și țărani fără pământ, și era deosebit de puternică în regiunile industriale ca Asturia și Catalonia. Această facțiune a fost denumită "„loialiștii”" de susținătorii săi, "„republicanii”", "„Frontul Popular
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
toată gama de poziții politice și ideologii ale vremii. Tabăra naționalistă cuprindea și pe carliști și pe monarhiști legitimiști, naționaliștii spanioli, falangiștii, catolicii, și majoritatea conservatorilor și liberalilor monarhiști. De partea republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care aveau loc în unele
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
reprezentate în 1931 16 partide. Când s-a acordat autonomie Cataloniei și Țării Bascilor în 1932, s-a încercat o lovitură de stat naționalistă, dar aceasta a eșuat. Unei tentative a comuniștilor de a prelua controlul i s-au opus anarhiștii, ceea ce a avut ca rezultat masacrarea a sute de rebeli și un război civil între anarhiști și comuniști în Catalonia. La războiul civil spaniol au participat numeroși cetățeni străini, atât în lupte cât și pe posturi de consilieri politici. Guvernele
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]