2,089 matches
-
pare că nu vom scăpa așa curând. Un râs vulgar, malițios, arogant, un râs prostesc, un râs zeflemitor, mârlănesc, un râs de mitocan din Obor, care duce în deriziune, tot ce a fost construit cu migala, pe temelia bunului simț ancestral. Da, totul se demolează. Și pe ruine se construiesc cutii de carton. Sau de sticlă. Ele se vor prăbuși la primul vânt mai puternic. Dă-i Doamne românului, mintea cea de pe urma! Să poată râde atunci când e de râs și să
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
index. În fine, prea multe modificări în blazonul genealogiei noastre de mămăligari, care respectau tipicul din generație în generație, n-avuseseră loc. Așa că nici măcar nu terminasem cele opt clase primare și eu fumam pipă și mă credeam William Faulkner, sfidând ancestralul ighemonicon al familiei de mămăligari din care mă trăgeam. Ba trecusem (călătorie fantezistă și atemporală), în febrila mea imaginație, vâslind în naufragiatele corăbii byroniene, chiar și oceanul Pacific, violând sacramentalul Yoknatapawpha și bătându-l amical pe umăr pe autorul Cătunului
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
atunci. La așa natură vrăjmașă, așa locuitori prevăzători. Nici eu nu știu de unde mi-au venit primii oameni, cu pielea albă, care s-au așezat în clanuri de dimensiuni mici prin ținuturile mele neprimitoare. Domnește o pace de-a dreptul ancestrală prin sătucurile lor minuscule, toate cu case albe, fără etaj, cu ușile și ferestrele vopsite în verde. Mare noroc am avut cu Manrique al meu, care i-a convins pe toți ai noștri să nu construiască nici blocuri, nici vile
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
La toate dă ocol iubirea! Scăldate-n lumină Unele spre altele se-nclină Le-aud cum șoptesc: -Mărita noasră Lună plină din misterul tău, din avutul tău domnesc te rugăm coboară peste noi jocul dansat în raza ta cu zestre ancestrală coboară harul, darul ne învrednicește cu puterea văzduhului să ne întărim să reușim să fim de folos culegătorului să putem schimba răul cu binele oftatul și plânsul cu surâsul găndul-adâncul tulburat, cu râsul pe tot întinsul Pământului în ciuda urâtului! Într-
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
ne înnobilează sufletele” prin elogiul adus „eroului popular anonim pentru care apărarea patriei cu prețul vieții e un act firesc”. Aflată departe de satul natal, eseista vibrează sufletește la tot ce este rustic în poezia coșbuciană, la tradițiile și obiceiurile ancestrale surprinse că „momente esențiale din existența individuală trăită...în vechea structură comunitară a satului românesc”, autorul lor fiind „cântec și vrajă...chintesența poporului român”. Un „monument al literaturii române” este Liviu Rebreanu, „ctitorul romanului românesc modern”, care impresionează, atât prin
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
se se ivesc noaptea știme, de o frumusețe neomenească, ce-ți sucesc mințile, autorul plasează, printre relicve, „situri, vestigii, pământ răscolit, ziduri mușcate de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică...” Ne trezim pe “urme de umbre” și “pași ancestrali” și parcă auzim “suflări stranii de lumi din vechime”. Decorul ne vrăjește, ne cheamă, ne amețește cu tânguirile ca de sirene. Dar, cel care ne hipnozizează cu un cântec la balalaică, “plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!) - este
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
șuvițe delicate de aburi difuzând deasupra apei....O limbă de pământ în saliva salină a lacului Sinoe: Histria, cetatea... situri, vestigii, pământ răscolit, ziduri mușcate de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică... Relicve! Urme de umbre și pași ancestrali, suflări stranii de lumi din vechime... Oglinda lacului devastând orizontul confuz disecat de insecte, de păsări nocturne, de stele căzătoare.... Relicve... Cânta duios o balalaică pe mal, plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!), mângâiată ritmic și delicat de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > INFINITUL NE SALVEAZĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 489 din 03 mai 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Infinitul ne salvează În vremuri ancestrale pe umerii lui s-a urcat un altul, pe următorul alcineva spre înaltul în alt veac când au descoperit fierul și așa până ce au crezul că au cucerit cerul. Când și-au dat seama că nu înțeleg universal cel mare
INFINITUL NE SALVEAZĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358573_a_359902]
-
tragicului și nebuniei. Astăzi ca și ieri omul sau națiunea oscilează între aceste două filosofii, între umanismul rațional (chiar și religios) al lumii, coborând sub regnul animal și plenitudinea divino-umană a lui Iisus Hristos, unde creștinul mărturisitor urcă pe sferele ancestrale ale Eroului, Martirului, Mărturisitorului și Sfântului. Așadar, toate problemele lumii se rezumă în gândirea omului și toate înfăptuirile omului se rezumă la conlucrarea cu Dumnezeu-Omul. Separat de Hristos, omul și lumea se întorc pe dos zvârcolindu-se neputincios într-un
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Eu ramuri îmi înalț din vremuri ancestrale Cu sevele în vene curgându-mi din adânc; Mai bâjbâi printre umbre, în căutări banale Și nori și ploi albastre, în căutarea mea, mănânc... Și-ntind un dram de verde, cu țipătul în gene, Nu mă feresc de trăsnet și
ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358657_a_359986]
-
halucinează dorința de răzbunare... Se vrea OM! Să aibă mâini și putere să lovească. Sau câine mare, cum a văzut ea pe stradă... Mare, mare... Să sară la gât, la vena aia în care pulsează viața! S-o rupă... Legea ancestrală, îi vorbește-n subconștientul neamorțit de leșin. Acum ȘTIE ce trebuie să facă. Acum, educația omului nu mai are putere asupra ei. Dictează legea vieții! Trebuie să răpună dușmanul, altfel o răpune el pe ea!... Trebuie să apere puii... Care
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
el, acoperindu-i trupul cu buzele sale fierbinți. Condurache, în transă parcă, nici nu mai realiza ce era în jurul său. Era preocupat acum să aducă acest trup fraged și neinițiat în arta amorului, la cele mai înalte culmi ale dorinței ancestrale de dăruire. Dorea ca între ei atunci când se vor împreuna să se pornească acel flux de energii și senzații pe care numai când o faci cu mare pasiune poți reuși să simți că ai trăit irealul. Pendula ceasului de perete
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-am revenit din transa acestei uniuni fizice și sufletești, în care ambele noastre ființe au răspuns, în același moment, la acea clipă ancestrală. Eram transpirați, obosiți, transfigurați. Și iarăși am sărit amândoi din barcă, să ne răcorim în mijlocul mării. Era ultima baie în mare pe acea zi. După mai multe ture în jurul bărcii, a venit din nou la mine, m-a cuprins pe după
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
Autorul are curajul de a ieși în fața tuturor și de a-și striga crâmpeie de amintiri, uneori dintr-un sat oltenesc, alteori din locuri fără vreo importanță anume. Ridicate la nivel de arhetipa, ele încearcă, cu succes, recuperarea unor modele ancestrale, fundamental românești, care cu siguranță se vor face sonore în contextul universal al unor valențe. Cu cât ne vom îndepărta de ele mai mult în timp, cu atât acestea vor căpăta o valoare de simbol. Lumea nuvelelor lui este gri
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
Acasa > Orizont > Opinii > MAGDALENA ALBU - MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ȘI MITUL ANCESTRAL Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014 Toate Articolele Autorului „Mie însă mi se pare că tot omul trebuie să aibă o credință sau cel puțin să o caute. Altfel, existența lui e deșartă, deșartă
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
Universului a fost și va rămâne pentru ea antidotul principal (și singurul, de altfel!) împotriva mulțimilor de mituri construite artificial și aruncate în văzul și conștiința tuturor pe piața din mijlocul Cetății. Și nu facem referire aici, bineînțeles, la mitul ancestral, definit ca punct de plecare al lumilor, pe care mitologia nordică, spre exemplu, îl denumește Ginnungagap, ci la conglomeratul otrăvit al prezentului și preschimbat, prin regii imagologice omniprezente, în făptură cu chip de lumină și strat ideatic consistent. Spațiu vital
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
de fugă al structurii lui arborescente dincolo de linia distinctivă a ipoteticului orizont de raportare construit cu scopul de a crea o matcă strict de distanțare a sa față de restul ansamblului global în unanimitate recunoscut. Spre deosebire de produsul mitic postmodern construit, mitul ancestral apare ca o poartă de trecere a Ființei umane dinspre exterior către propria sa lăuntricitate absconsă, o citadelă a unei logici fluide și aparent dificil deductibile, cu geometrie bine structurată și coerentă însă, care anulează încercarea vizibilă de „prefacere a
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
2003), veteran de război și fost procuror, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa și la 11 ani de la trecerea la cele veșnice. Magdalena ALBU București aprilie 2014 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ȘI MITUL ANCESTRAL / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1223, Anul IV, 07 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
pădurii de unde măreț și dominator i-a iluminat, ocrotit și supravegheat pe cei prezenți. El a fost completat de multe alte focuri mai mici, aprinse de tineri și adulți veniți la sărbătoare și care cu un calm și un interes ancestral s-au strâns lângă ele pentru a savura farmecul sărbătorii, pentru a cânta și dansa sau pentru a-și pregăti grătarele. Un alt element esențial a fost Hora satului în timpul căreia copii, tineri și adulți, dispuși în cercuri concentrice, au
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
a enigmei rătăcitelor iubiri sortite ne-mplinirii în aerul de seară al timpului străvechi, o rugăciune clară recitată cu ample unduiri vocale în fața căreia până și muzica neauzită a spațiului extrateluric ar dori să-și înceteze pentru o clipă ritmul ancestral... Pindar, poetul grec născut aproape de Teba, la Kynoskephalai, a cărui creație a fost așezată cu noblețe pe aripile preromantismului german de către Hölderlin, creiona în admirabilele lui versuri așa: „Eu nu sunt sculptor ce-nalță statui/ Albe, pe socluri, ce pururi
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
din gene de vreme, în râuri se varsă și zilele plâng. cocorii-n triunghiuri pe cale se-adună pe cer ca sfinții-n altar, mioare coboară voioase la vale, plâng doruri în noi în zbor solitar. se-adună în suflet tristeți ancestrale, dureri ce ne vin din runile vechi, rotiri de zodii din sfere astrale ce judecă viața-n cărți neperechi. ascult în șoaptă o voce, mă cheamă, din colț de-amintiri, să m-adape, e vocea ta cea dulce, dragă mamă
UNDE EŞTI, MAMĂ? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358824_a_360153]
-
volumului "Apocalipsa după Valeriu Bârgău'', Editura "Helicon", Timișoara, 1996, se menține la aceeași cotă pe care am cunoscut-o de-a lungul anilor, în care găsim acel amestec de mag și alchimist, de sihastru și arheu, având în sine tulburări ancestrale: "Melcul se stinge în iarbă/ Umbra lui în cosmos e albă" (...) (Cântec despre substanță). Versurile sunt frământate de obsesiile substanței, a macrocosmusului oglindit în microcosmusul interior, fuziune ce dă naștere unui univers intim care vibrează la oscilațiile realului: "Vede în spatele
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
izvoarele să ne aflăm Ca tineretului de azi, valori reale să-i lăsăm !" Prin cartea ta ușor hazlie, zidită-n sâmbure real M-ai transportat în meditații ! Eu o consider un Regal ! Ție Mihai, Dascăl din Dascăl, nume de Înger, ancestral Îți mulțumesc că ai repere, în sat și-n plan Național ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.de Ind.alim.Izvoarele & Șc.Gimnazială Negreni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.S.E.Fil.România & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.).Tehnoredactare : Ing.Maricela-Paraschiva Buicescu
ZÂMBETE AMARE PRINTRE HOHOTE DE RÂS !(PREFAȚĂ LA CARTEA DLUI.SCR.-PROF.MIHAI PETRESCU-DOBRICENI. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358991_a_360320]
-
omului bun care are inclus în el și cei șapte ani de acasă. Mintea limpede. Rațională. Modelele din jurul nostru. Cele bune. Motivante. Onorante. Rostul și rânduiala satului românesc. Nimic părtinitor. Binele personal regăsit în binele general. Înțelepciunea existenței milenare. Moștenirea ancestrală. În timpurile de astăzi, un cor de flașnete ruginește în pălăvrăgeala. O amețeală cu ignituri. Subiecte de vorbe trecute. Nimic înălțător. Nimic pentru viitor. Doar griji pentru punguța și buzunar. Avere. Înavuțire. Statul pe post de conducta de aprovizionare. Cine
NEGUSTORII DE VORBE de DONA TUDOR în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359016_a_360345]
-
durere, cu nedreptăți sociale, dar și ale destinului; o judecare a sorții uneori nedreaptă cu ființa umană prin „răpirea” îngerilor nevinovați... În versurile sale se întâlnește un amalgam de psihologie, filozofie, istorie, cultură și civilizație, dar și o evadare spre ancestral, ca o rugă către Divinitate. Poetul își începe volumul de poezii printr-o evocare a sursei sale de inspirație, a muzei: „Cântă muză / Uitarea și marea, / Cântă, / Prin tăcerile veacurilor, / Pe poetul / Mort, sub roțile nepăsării” Într-o manieră tristă
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]