976 matches
-
ferit să mă întrebe dacă țin la ea mai mult ori mai puțin decât la X sau Y. Iar dacă totuși m-ar fi întrebat, aș fi știut sigur cum să traduc întrebarea și i-aș fi răspuns înlocuind pe anemicul "țin" cu un cuvânt mult mai robust. După ce am asigurat-o în termeni preciși și gravi de prietenia mea nestrămutată - ochii ei spuneau: Nu e nevoie de atâta argumentare..." - i-am sărutat amândouă mâinile. O lucire scurtă în ochi, apoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În jurul meu, pe culoarele Spitalului de Femei, drame personale În plină desfășurare. Percepeam fericirea cuplurilor care-și țineau În brațe primul copil și tăria catolicilor care și-l acceptau pe al nouălea. Simțeam dezamăgirea unei tinere mame la reapariția bărbiei anemice a soțului ei pe chipul fiicei nou-născute și teroarea unui proaspăt tătic care calcula costul educației pentru tripleți. La etajele de deasupra secției de obstetrică, În camere fără flori, stăteau femei În convalescență după histerectomii și mastectomii. Adolescente cu chisturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuvântul acesta pe buzele tale, și, de nu l-ai fi însoțit cu adverbul poate, aș zice că un altul, un ins decis și ferm, e găzduit în pielea și scăfârlia ta. Niciodată, poate! Aici, da, te recunosc integral: laș, anemic, nehotărât, pururi gata să revoce, să abdice, să oscileze, să corecteze. Tarele toate s-au condensat în această formulă: Niciodată, poate! (Râsul tăcut) În fragmentul acesta întâlnim din nou un fapt poetic semnificativ: ideea-cheie este prezentă la toate nivelele textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lot de arestați, o ninsoare abudentă Înămețise străzile făcând dificilă circulația auto și mai cu seamă a pietonilor nevoiți să circule la muncă ori după alte interese. În aceeași situație se afla și curtea penetenciarului Rahova unde Liberii făcuseră unele anemice poteci pentru a se putea circula dela o secție la alta. Penetenciarul Rahova, nu dispunea de mijloacele tehnice de-a curăța curtea Închisorii de zăpadă, aceasta era depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor la Înapoierea În penetenciar. Terminând pledoria, gardianul aprinse prin vizetă ușii de intrare În arestul preventiv o țigară ca În secundele următoare sute de țigări să fie aprinse dela prima, arestații fumând cu așa o pasiune Încât În curând anemicul electric bec ce lumina destul de neconvingător Încăperea deveni inutil...! Puțin mai târziu, În momentul când fură Încolonați pentru a merge În sala de judecată miroseau a fum, de parcă cineva Îi așezase de vii la afumat...! Flancați doi câte doi legați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spre pământ: „corzile salcâmilor/ oprind din cădere burta umflată de sus“. Rar de tot, simboluri numai accidental neconvenționale vizitează mizeria de jos: „zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri“, „porumbița temătoare din câmpii“, vișina găsită „pe podul de lemn de peste Bahlui“. Dar anemicii vizitatori din lumea grației nu reușesc să răscumpere ordura. În același timp, vizuina trupului nu se arată nici ea prea primitoare. Volumul cuprinde multe poeme ale eului însingurat („nu-mi auzisem glasul de două zile“), terorizat prin nopți de presimțiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
stins, mâine..., șopti ea din nou. Și după aceea s-a dus la Kraft de parcă ar fi vrut să-și înfigă ghearele în el. Dar nu avea nici o putere în mâini. Felul cum l-a apucat pe Kraft a fost anemic. — Urma să ne naștem cu toții din nou, i-a spus ea cu glas întretăiat. Și dumneata... și dumneata la fel. Nu... nu-ți doreai și dumneata asta? Cum ai putut să vorbești cu atâta căldură despre viața nouă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
este domoală (3,5 m până la 1 km). Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și în albia majoră, valea inferioară a Lohanului are o luncă destul de bogată în iazuri, bălți și smârcuri, prin care firul anemic al apei lui cu greu își croiește drum. Versantul drept este, însă, tot domol, ca și în bazinul superior. Văile secundare de aici sunt larg deschise, neevoluate din cauza sărăciei debitului de apă și a scurtimii lor. Doar la gură, în
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
o diminuare a pragului de excitabilitate. Persoanele neadaptate la altitudini de peste 2000 m se manifestă prin „așa-zisul rău de înălțime” cu oboseală, somnolență, dureri de cap și eficiență fizică redusă. Din acest motiv, cura de munte se recomandă la anemici și este dăunătoare la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare și respiratorii avansate (Teodorescu E., 2004). Vântul este generat de diferența de presiune la suprafața terestră și se caracterizează în funcție de direcție și viteză. Acțiunea vântului este, pe de o parte, negativă, atunci când
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de același elan al libertății. În fiecare dintre noi există un dozaj de elemente care, niciodată același, face ca nici unul din chipurile libertății să nu poată fi asemănat cu altul. Se poate întîmpla ca instinctul libertății să fie atât de anemic în noi, încît fiecare pas pe care trebuie să-l facem în viață să ne pară un calvar. Alegerea poate să capete un asemenea prestigiu în ochii noștri, încît să evităm constant să ne expunem riscului ei. Povara deciziei poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe vârful piciorului drept, cu câteva mici amortizări repetate. De aici puteam intra apoi fără probleme în figura pe care deja am descris-o, cu antebrațul în dreptul frunții și cu tremurul neliniștit dreapta-stînga. Am recoltat câteva aplauze din partea prietenilor, destul de anemice, mi s-a părut, în raport cu calitatea prestației. Când am revenit acasă, cuprins de remușcări în fața recentelor mele histrionisme, le-am citit, lui Cătălin și Bogdan, câteva pagini ― despre "cod" în filozofie, despre sensul "existențial" al jurnalului, despre revenirea în trecut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dos ca pe o mănușă“. (Sexul Îl numeam pe atunci robinet.) CÎnd mă gîndesc astăzi din nou la medicul acela, dr. Martinon, simt că l-aș putea strînge de gît. Sper că a murit deja! Dacă nu cumva a devenit anemic, iritabil, știrb, un moș căruia niște infirmiere curajoase vin din cînd În cînd să-i curețe vîrful penisului de parcă ar fi vîrful nasului! Am adesea un vis, sau o idee nebunească, de a-i revedea acum pe toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
privirea Îi Îmbătrînește cu zece ani. — Barceló mi-a zis că are să-mi caute o pilă ca să fiu transferat la Comandament În Barcelona, după Încartiruire. Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere. ZÎmbetul său canin lăsa să se vadă limpede că era În stare să-i citească gîndurile și dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel dispreț anemic pe care Îl trezesc În noi lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult, fără să știm. Și-a spus că nu-l va mai revedea, că, dacă era necesar, renunța să-i mai dea ore elevei sale preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seară de seară, părinții mei se uită la Actualități la TVR” (Bianca Iuga) sau „Bunicii sunt fideli emisiunii de Actualități a Televiziunii Române. De asemenea, ei urmăresc săptămânal «Dallas» și în fiecare joi « Ceaiul de la ora 5»” (Andreia Radici). O concurență anemică făceau instituțiile media private în ’93-’94: televiziunea SOTI ori Radio Contact și ProFM. Notițele studenților din 1993-1994 sunt fișe de observare, de fapt, descrieri amănunțite, unele pe ore, ale vieții private și sociale ale subiecților, note informative referitoare la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ai dat seama că oamenii nu-ți pot oferi nimic și continui totuși a-i întîlni, este ca și cum ai fi lichidat cu orice superstiție, dar mai crezi în fantome. Dumnezeu, pentru a obliga pe singuratici la lașitate, a creat zâmbetul, anemic și aerian la fecioare, concret și imediat la femei pierdute, înduioșător la bătrâni și irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovedește mai mult că oamenii-s muritori ca zâmbetul, expresie a echivocului sfâșietor al vremelniciei. De câte ori zâmbim, nu este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trădător față de tot ce trebuie să devină această țară, față de istoria ce n-o avem încă, față de un viitor căruia n-avem curajul să ne mărturisim. Numai revolta organizată poate dinamiza și scutura o țară, pe care nu o vrem anemică prin soartă. Căci trebuie să se știe că România nu este o națiune, în sensul conceput de noi. A avea semnele ei exterioare, a îndeplini condițiile unui naționalism oarecare sau a corespunde unei definiții plate nu înseamnă absolut nimic. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și i-a pus să te laude, să te preaslăvească în versuri săltărețe ori serioase. Toți ceilalți pa troni literari au fost abandonați. Până și Pollio l-a pierdut pe Vergilius, iar lui Messala nu i-a mai rămas decât anemicul Tibullus. — Am crezut în el... Ce actor desăvârșit, se strâmbă Nero. Ovidius Naso a făcut greșeala să nu înțeleagă că Noua Literatură trebuie să fie civică, mai degrabă decât individualistă, folositoare, nu doar ornamentală. Glasul împăratului răsună cu duritate: — Ovidiii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
motiva absența de la ore. Kara zâmbi aproape imperceptibil. - La naiba cu scutirea. Dacă nu erai tu, nici acum nu am fi avut vreo idee cu privire la identitatea criminalului. Spune-i să îmi dea un telefon. Rezolv eu problema. - Mulțumesc, spuse Kara anemic. - Sper că nu te duci acum la magazin, nu-i așa? întrebă Sachs. - Mă duc puțin. Domnul Balzac e neajutorat când vine vorba de detalii. Va trebui să înregistrez bonurile. Și să-i arăt numărul meu de mâine. Rhyme nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Adio! Ne mai vedem noi în iunie! Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană, clasa a VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de frumos nu comunică ea nimic! Vine o vreme în viața oricărui povestitor când povestea se subțiază, când prin vena altădată subtil ascunsă sub pielea cuvintelor unde curgea din belșug sângele roșu, clocotitor al întâmplărilor bogate, curge acum un lichid anemic, apos; când lupta cu auditoriul silit mereu să ciulească urechile se preschimbă într-o pașnică înțelegere: spune tu ce poți că eu ascult ce vreau. E vremea cuvintelor de rezervă, a epitetelor scoase din pachețele mici de plastic, a verbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile, era suficientă lumină pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am fugit Înapoi spre poalele dîmbului. M-am oprit și mi-am ridicat privirile spre vîrf. DÎndu-mi seama că nu-mi voi recăpăta memoria, că nu-mi voi putea aminti ce se află dincolo de curbă, am țipat. La Început mai anemic, apoi mai tare. Sunetele s-au topit În peisajul părăsit și lipsit de orice conținut, absorbindu-le cu totul. Nici urmă de ecou... Am pornit pe lîngă dîmb și am dat fuga Înapoi În oraș. Am trecut prin pasajul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu o ironie: "Ieri, Răsgândescu a spus că gesturile sale au ca argument suprem "interesele României". Biată Românie". În cel de al doilea material, prezentarea este relativ neutră, cu excepția unora dintre titluri. Evenimentul este evaluat ca nereușit prin titlul "mitinguri anemice și în țară". În plus, se redă o evaluare a unui opozant al lui Traian Băsescu: "Mircea Geoană: Riscăm un scenariu de tip Ucraina", iar în textul de sub poza cu Băsescu în mijlocul participanților la miting apare o altă frază comparativă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
o nouă zi, îi revenea până și umorul. În timpul orelor, atunci când năvălea către poartă, cu vigoare, cu precizie, simțind cum duduie sub pașii lui dușumeaua, trântind și prinzând ritmic mingea, devenită un ritm interior, când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată pe alocuri, își lua avânt și mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]