1,454 matches
-
de plecare este haosul („la originea lumii după Hugo, și la originea propriei creații verbale [...] se plasează o figură cu un statut În mod vizibil oniric: haosul”, Jean Pierre Richard), În imaginarul heliadesc la Început este ordinea cerească, armonia elementelor, „angelica tărie”. Peste ea stăpînește divina providență Înconjurată de legiunile de Îngeri. LÎngă Pater (Dumnezeu) stă Fiul, iar lîngă ei se află spirite, geniuri, miniștrii lui Dumnezeu, angeli miriade care, toți, glorifică forța verbului: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În ambianța grădinilor empiree: „Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascultarea părintelui său duhovnicesc - Sfântul Simeon Evlaviosul - el s-a învrednicit de vederea luminii dumnezeiești. Pe acest părinte spiritual al său, îl considera un adevărat sfânt, închinându-i diferite imnuri și o zi de sărbătorire pe an. Ființă harismatică, bătrânul angelic ia apărut lui Simeon chiar de la prima viziune pe care a avut-o: Și stând în apropierea acelei lumini i s-a arătat în chip uimitor bătrânul acela sfânt și deopotrivă cu îngerii, care îi dăduse porunca și cartea<footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
este de a reabilita individualul, dar nu ca individual stingher, ci ca individual investit de puterea generalului. Părăsesc deci cerurile (generalul), pentru a le vedea oglindite în apele noastre. Dacă ajung să triumfe, naturile muzicale vor reabilita pe cale artistică generalul, angelicul, și nu individualul de tip omenesc. Plastica în schimb, cu aplecarea ei către individual, poate contracara, și o face constant, obsesia de a căuta legi, de a urmări doar realități de ordin general. De altminteri, cei mari rămân în slujba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cari în acest fericit oraș au forma cam ciudată de scriitori de cancelarie. Acest calendar conține smântâna (ca să nu zicem crema ) inteligenței literare din acel oraș, iar untul din acea smântână e neapărat d. N. I. Angel. - Vibreze așadar coarda arfei angelice: DEDICAȚIE Amicului meu V... M... (telegrafist ) O n o a p t e d e s e r v i c i Luând pana amice, se scriu după dorință, Cu mîna-mi tremurândă, mă 'ncerc de a rima! Proza e 'n
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
conduc, a înscris în statutele sale: "Observatorul Internațional al Violenței în Școală va veghea ca această problemă să nu fie folosită într-un mod senzaționalist exagerându-i-se importanța (din motive politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic". Cartea de față va face întocmai. Dar efortul nostru critic nu se va reduce la tentația mereu prezentă de a nega victimele etichetându-le prin fantasma insecurității. Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de membri. În special, Observatorul Internațional al Violenței în Mediul Școlar va veghea ca această problemă să nu fie folosită nici într-un mod senzaționalist, exagerându-i-se importanța (pentru rațiuni politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic; • realizeze o sinteză despre acțiunile eficace, ineficace și promițătoare, în funcție de literatura științifică disponibilă. Site Internet: www.ijvs.org Contact: debarberic@aol.com Bibliografie ADAMS T.A. (2000). "The status of school discipline and violence", Annals of the American Academy of
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Iasi -700498 Tel. / fax: 0232-212740 e mail:editurapim@pimcopy.ro www.pimcopy.ro EDITURĂ ACREDITATĂ CNCSIS BUCUREȘTI 66/01.05.2006 ISBN: 978-606-520-447-8 CUPRINS Cuvânt înainte ............................................... ............................................... . ............... 3 Introducere ............................................... ............................................... . .................... 8 I. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer - două spirite afine .......................... 12 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate ............................... 20 III. Statutul social al femeii în operele celor doi scriitori ....................................... 28 IV. Educația personajelor feminine ............................................... .......................... 48 IV. 1. Doi medievali preocupați de instruirea femeii .......................................... 48 IV. 2. Educația femeii nobile ............................................... ................................. 55 IV. 3. Educația
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ultimă instanță, ea este propagată firesc din profunzimea cunoașterii mundanului, structura complexă a persoanei fiind accesibilă mereu prin marea artă, cum e cazul scriitorilor analizați. Dar, miza noii abordări a personajului feminin prin tratarea lui comparatistă sub grila reperelor contrastive, angelic/demonic, 4 conduce, după părerea mea, și la realizarea unei demonstrații a modului în care se configurează personajul în culturi diferite (aici, italiană și engleză), incorporând desigur și viziunile universurilor creatoare ale scriitorilor (în cazul Boccaccio și Chaucer afine, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
uneori paradoxale, după opinia mea, în alte contexte istorice și mentale. De pildă, mi se pare relevant și interesant de constatat faptul că în curentul literar romantic se promovează o literatură narativă care acutizează opoziția angelic-demonic, cultivând obstinat idealul feminin angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune accentul pe revalorizarea donnei demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic, inovații care se detașează pe fondul mentalității religioase a Evului Mediu (după cum se demonstrează elocvent în teza de față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
secolului XX). Este, din partea doctorandei, o opțiune multiplu justificabilă, la care eu aș dori însă să adaug o altă observație, de fapt o altă perspectivă. De fapt, în ideea unui alt pas posibil de făcut în studiile comparatiste pe grila angelic demonic, cred că factorii configuratori ai „modernității” personajului feminin ar fi desigur diferiți, în prevalarea unei alte perspective de interpretare, precum într-o literatură de sorginte preponderent spirituală, de pildă, apoi în curentele post-moderne etc., în care ponderea personajului feminin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta Fecioară și de extazul contemplativ. Ceea trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu, tot un fel de a concentra în principiul feminin atracția periculoasă cu propensiunea angelicului. (Vezi, de exemplu, oarecum apropiat, și comentariul Oanei Simona Zaharia, de la p. 60, în legătură cu concretețea pe care angelicul o dobândește în universul boccaccian, univers al lui dicere, totuși). În perimetrul schemei conceptuale contrastive - pe care-o instituie doctoranda ca operațională
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu, tot un fel de a concentra în principiul feminin atracția periculoasă cu propensiunea angelicului. (Vezi, de exemplu, oarecum apropiat, și comentariul Oanei Simona Zaharia, de la p. 60, în legătură cu concretețea pe care angelicul o dobândește în universul boccaccian, univers al lui dicere, totuși). În perimetrul schemei conceptuale contrastive - pe care-o instituie doctoranda ca operațională în analiza sa - se pot înscrie, cum autoarea însăși precizează, „o diversitate uimitoare de personaje” (p. 5), dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
parte, în amplele analize din întreaga lucrare, în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea subsumabile unui fundal de coincidentia oppositorium, începând chiar cu substanța operei analizate (p. 39). Cum spuneam, ideea majoră a demitizării idealului angelic ori a procesului invers, cel al transfigurării pozitive a demonicului sunt urmărite cu statornicie în teza de față, chiar sprijinite de ilustrative citate din critica literară dedicată scriitorilor analizați. În ceea ce privește exprimarea ideilor proprii și a unui real demers personal, D-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acerbă de supraviețuire” p. 60). Astfel de atitudini originale, exprimate nu doar în subsidiar, cum se întâmplă uneori, se detașează încă în capitolul II, cu intenții teoretice, care configurează de fapt maniera în care lucrarea va folosi cele două concepte (Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate). Introducerea celor două concepte cu denumirile „angelic” și „demonic” conduce demersul doctorandei spre nuanțări teoretice care încorporează atitudinea mentalității medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în subsidiar, cum se întâmplă uneori, se detașează încă în capitolul II, cu intenții teoretice, care configurează de fapt maniera în care lucrarea va folosi cele două concepte (Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate). Introducerea celor două concepte cu denumirile „angelic” și „demonic” conduce demersul doctorandei spre nuanțări teoretice care încorporează atitudinea mentalității medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demersul doctorandei spre nuanțări teoretice care încorporează atitudinea mentalității medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce ne am oprit asupra celor două denumiri: „angelic” și 9 „demonic”. Imaginea angelicului vine, indiscutabil, în operele scriitorilor citați, de la celebrul precursor Dante Alighieri, pe care atât Boccaccio, cât și Chaucer l-au avut drept model de necontestat, deși prototipuri pot fi regăsite mult mai devreme în literatura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce ne am oprit asupra celor două denumiri: „angelic” și 9 „demonic”. Imaginea angelicului vine, indiscutabil, în operele scriitorilor citați, de la celebrul precursor Dante Alighieri, pe care atât Boccaccio, cât și Chaucer l-au avut drept model de necontestat, deși prototipuri pot fi regăsite mult mai devreme în literatura universală. Beatrice fusese o donna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
comune din destinul celor doi autori, reliefând rolul decisiv pe care l-au avut în impunerea unei limbi literare, în desăvârșirea unor specii, în anticiparea mișcării înnoitoare a Renașterii. Cel de-al doilea capitol este destinat clarificării unor concepte operaționale, „angelic” și „demonic”, cu care ne propunem să operăm pe parcursul lucrării, insistând asupra accepțiilor noi pe care le-am acordat celor două tipologii umane, în care încercăm să încadrăm o diversitate uimitoare de personaje feminine din operele celor doi scriitori. Metoda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
influențați de poezia trubadurilor, de lirica Dulcelui Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate, simple simboluri sau alegorii. Donna angelicata, a cărei prezență sau importanță nu poate fi ignorată, tinde totuși să facă loc unei donna demonicata mai veridice, mai autentice și mult mai comice. Prin evidențierea unei percepții mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
C. G. Osgood, în Boccaccio on Poetry, New York, Liberal Arts Press, 1956, p. 105 apud Robert O. Payne, op. cit., p. 25. (trad. n.) 19 materialism asociat cu perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul al XIV-lea. 20 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate Termenii cheie, cu care ne propunem să operăm în cadrul analizei personajelor literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia marcând în structura lucrării noastre o antinomie, de altfel larg dezbătută în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]