2,942 matches
-
în felul său concepe astfel: "Oboseala deschide, ea face să treacă, ea pregătește o trecere pentru epopeea tuturor ființelor"591. Asemănătorul neasemănător În cutreierarea sa întru integrare K. se lovește de confuziile între același și altul. Alteritatea tulbură, inspiră teamă, angoasă. Identitatea dă siguranță.1592 Zăpada oferă o imagine promițătoare de uniformitate și de identitate. Dar aceasta se dovedește ca și restul, mincinoasă. Castelul, izolat de lume, protejat de deșertul său de zăpadă este locuința zeilor, "acolo unde se termină lumina
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
11 iunie 1914, Ispită în sat601 prezintă în acest sens câteva analogii cu Castelul: este vorba deja de sosirea unui străin seara într-un sat; el caută o cazare, dar demersurile sale par să trezească suspiciune, o ostilitate latentă, o angoasă vagă și nelămurită. Gândurile călătorului, mai mult decât satul însuși, structurează și dau consistență acestei atmosfere de neîncredere. Ambiguitatea și ambivalența caracterizează relațiile oaspetelui cu indigenii și dificila și instabila relație care se instaurează între călători și ei. Acest sat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pline de sudoare umană, el evocă nostalgic, în ciuda aspectelor mizerabile faptul că ei "formează un singur popor". Dar o asemenea căldură umană, pentru cel care ezită mereu să treacă pragul, în ciuda dorinței lui puternice de o face, e sursă de angoasă, de culpabilitate, teamă de tentație incestuoasă. Chipul tovarășului său îi apare din momentul descrierii hanului foarte respingător; el notează mișcarea maxilarelor în aceste trăsături descompuse. Călătorul, care este conștient de motivele stingherelii lui (" Totul pare repede bizar unui străin") hotărăște
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
obscure, precum numele în Grija stăpânului casei, care desemnează "o bobină de ață subțire și în formă de stea", extrem de mobilă și a cărei compoziție din vechi capete de ață rupte, de toate calitățile și de toate culorile evocă oarecum angoasă multiculturală a creatorului său. Cuvântul Odracek (a cărui formă geometrică evocă imaginea poporului evreu), de formație compozită, ținând de mai multe limbi (limbi slave, germana) nu poate avea un sens fix. El este nomadul lingvistic prin excelență : "fără domiciliu fix
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din monedele non-capitaliste, făcând în același timp să persiste afectele și raporturile care dirijează universurile relaționale capitaliste. Într-adevăr, se manifestă o puternică rezistență față de dar ca raport în afara oricărei contabilizări și, în mod mai general, actorii exprimă o reală angoasă față de datorie ca dependență de colectiv, desemnând "conturi în negativ" sub o formă finalmente foarte apropiată de ceea ce ar sugera un cont bancar. Această constatare se dovedește cu atât mai pertinentă cu cât SEL apare într-o conjunctură a hegemoniei
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dramatic, revelând dezorientarea individului când Dumnezeu își întoarce fața de la el. Tonul este mereu ambiguu, jocurile de cuvinte încearcă să abată atenția de la atmosfera sumbră, disperată. Ca un menestrel pe post de clovn, autorul oscilează dureros, îndrăzneț, sensibil, acut, între angoasă și plenitudine. În Schimbarea limbii nu înseamnă Schimbarea la față! (2000), abordează o problemă extrem de subtilă: apartenența sau nonapartenența la cultura română a scriitorilor care scriu în altă limbă. Lucrarea discută două aspecte: modul în care un scriitor se situează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]
-
Dumitrescu respingând absconzitățile și ermetismul dă revoltei o finalitate constructivă. A nega ferm, răspicat, pentru a pune în loc substanță proaspătă, mai multă densitate umană, iată în termeni simpli vectorul modernității acestui temerar; departe de a se instala în absurd și angoasă, el caută în poezie salvarea: " Voi inventa toate lucrurile de la început / cu unelte subțiri cu vârf de cobalt, / căci n-am să pot rămâne un lăcătuș de rând, / ci trebuie neapărat să găsesc o cheie / fantastică, la fel de bună pentru broasca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Eros e că îl târăște după sine pe fratele său Thanatos" (Chronos, Eros, Thanatos, 1952). Pe spații ample, Cezarul poet pare un desperado (rareori îmbunat), la care tensiunea dintre iubire și dispariție ține de sentimentul incompletitudinii funciare, motiv de angoasă cronică; stare asociată inevitabil tragicului. "Moartea e programul meu zilnic, / împărțită pe ore, o măsur și-o privesc față în față... / de n-ar veni imprevizibilă (...) / acesta-i jocul care-l joacă și Divinul (...) / ;accept și eu: cu mine însumi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire surdă indiferentă (...) / O să mă legăn în moartea mea ca-ntr-un hamac" (Scherzo). Persistă în metafizica Anei Blandiana ideea netemerii de moarte a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cea care face inventarul realului / cea care face muzică / cea care răspunde la întrebări". În schimb: "Iubirea irigă cuvintele" fortificându-le. Adesea (cu violențe de limbaj), retorica lui George Vulturescu este a unui tribun tumultuos, în plină fervoare exhortativă; refractar angoaselor, îi stă bine un pic de fală: "Eu sunt centrul cuvintelor mele"; Poemul menține ordinea viselor". Treizeci de secvențe concise în registru aforistic punctează (în Tensiunea detaliului, V) câte o idee de reținut: Cine are un poet în casă aude
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ar fi sensul creației în spirit și în operă. Ni-l ilustrează păstorul mioritic și Meșterul de pe Argeș. Așa cum îl gîndește Eliade, în cercetarea științifică sau în scrierile literare, Thanatos se înseninează. El nu mai constituie motiv de neliniște, de angoasă și tinde să se asemene cu Eros. Contemplarea acestor simboluri mitice, Eros și Thanatos, îndelung și în spirit carpato-tantric, duce sigur la întărirea morală a ființei. De altfel, să se observe că mitologiile de mare tradiție au pus accent mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu fenomenologiei. Opțiunea teoretică și aplicativă a autoarei pornește de la convingerea că hermeneutica heideggeriană, nu alta, pune în centrul preocupărilor destinul tensionat al Ființei, înălțată prin decizia proprie de a interoga Moartea aici și acum, cu intenția de atenuare a angoasei; nu numai ca aventură a cunoașterii dictată de întrebarea „ce-o fi dincolo”, ci și ca mod de întărire a umanității în om. Ceea ce i-a asigurat Ștefaniei Mincu succes evident pe parcursul întregii cărți este lectura proprie, fără prejudecată. Este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
estului european. Persecuțiile morale (ameninț...ri, calomnii, denunțuri etc.) ocupau un loc important În tehnicile de interogatoriu ale poliției secrete. „Persoanelor vizate, explic... istoricul est-german Ehrhart Neubert În leg...tur... cu STASI, trebuia s... li se insufle pierderea interesului, depresia, angoasa, descurajarea, panică, sentimentul izol...rîi și neliniștea. Folosindu-se de așa-numiții I.M. (informatori neoficiali), STASI putea profita de defectele caracteriale și morale. Atunci cînd aceste defecte nu existau, trebuia f...cut s... se cread... c... exist..., prin r...spîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi natura mitului major, acesta produce o figură. Dincolo cere mijlocirea unui dincoace. Fără un fond invizibil nu există formă vizibilă. Fără angoasa precarului, nu există nevoia de memorial. Nemuritorii nu-și fac fotografii între ei. Dumnezeu este Lumina, numai omul este fotograful. Căci numai cel care este trecător și știe asta vrea să dăinuie. Nu fotografiem și nu filmăm nimic mai mult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
timpurilor (sau chiar, astăzi, din "adâncul viscerelor" unui artist) nu este un S.O.S.? Ea nu caută să farmece universul pentru plăcere, ci pentru a se elibera de el. Unde noi vedem capriciu sau fantasmă gratuită, existau, fără îndoială, angoasă și rugă. Fetișul primitiv, în care azi vedem un "poem-obiect" cu funcție simbolică, stă mărturie nu atât pentru libertatea spiritului, cât pentru aservirea strămoșilor noștri față de noapte, cu zeii, animalele și umbrele ei bântuitoare, acești creanțieri însetați de sângele datornicilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
leac și otravă. Dublul din oglindă provoacă panică și jubilație. Mă protejez de moartea altuia și de propria-mi moarte printr-o dedublare, dar de dublu, mort devenit imagine, nu sunt sigur că mă pot detașa. Ceea ce servește la îndepărtarea angoasei devine angoasant. Iar prezența-absența defunctului, sau a zeului, în efigie, această licărire a invizibilului în vizibil mă poate ataca în orice moment. Imaginile care vin de dincolo sunt cele care au putere. Ele se disting de celelalte, cele ale vizualului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
există echivalent verbal al unei senzații colorate. Simțim într-o lume, numim în alta, regreta Proust. Culoarea are un avans asupra cuvântului câteva sute de mii de ani, cu siguranță. Ce greutate are un "strigăt scris" față de un strigăt urlat, angoasă ori veselie brută, imediată și deplină? În comparație cu lucrătorul cuvintelor, artizanul halucinațiilor adevărate lucrează însăși carnea lumii. El se bucură de acest privilegiu unic: fabricarea naturalului. Orice ar face, aliniind fragmente de lucruri, el va rămâne de partea bună a lumii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spectatorul, deschid la sfârșit porțile. Ceea ce l-a îndemnat pe el să creeze această pânză îmi poate fi comunicat, prin ea, invers. Pictându-și camera de la Arles, Van Gogh voia să-și exprime seninătatea. Eu o percep ca pe o angoasă. Și tac. O imagine venită din adâncul trupului începe întotdeauna prin a-mi impune tăcerea. Un tablou bun, într-o primă fază, ne dezvață de cuvânt și ne reînvață să vedem. Să cântărim, să așezăm, să distingem cu ochiul liber
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arhipelag de arhaisme anticipatoare, nu ar avea un avans "istoric" față de creația intelectuală contemporană ei dacă nu s-ar hrăni, mult mai mult decât cea din urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru că n-ar exista piața de artă și chiar arta însăși, care nu e o faptă a Sfântului Duh. Deci nici motor, nici mobil. Și n-ar mai exista artiști, căci cine refuză bucuria la amator nu poate concepe nici angoasa, bucuria și suferința la creator, care, și el, lucrează patologic, cu pasiunile și dificultățile lui. Când a fost arta o activitate dezinteresată? Cumpărătorii vor să facă plasamente; alții, sau aceiași, căci lucrurile nu sunt contradictorii, vor să-și facă o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se disting de cele pe os prin faptul că au înlocuit dalta de silex cu cea de oțel. Perenitatea și universalitatea mijloacelor de expresie figurativă, de la sfârșitul mustarianului încoace, pune umanitatea și pe orice om în mod egal în fața acelorași angoase, cu aproximativ aceleași unelte. E adevărat că un deceniu din secolul XX vede defilând aproape la fel de multe spirale ca și întreg secolul al XV-lea european (care a făcut, de unul singur, un drum la fel de lung ca paleoliticul superior, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea de simulare a permis în schimb bancnotei vizualului să se garanteze pe sine. Fără valori în metal. De unde frenezia ei circulatorie, angoasa atestării prin schimb. Cvasi-obiectul contemporan, semn monetar cu valoare de decizie, funcționează pe bază de încredere, modă și bluf, mereu pe marginea unui crah ca acela din 1929 (deși improbabil, date fiind interesele aflate în joc muzee, colecții private, depozite
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o impresie personală, deci unică), se pare că împărțim o parte din povară cu alții, care ne ajută să o purtăm. Tragicul durerii, care face ca, împinsă pînă la un anumit punct, ea să ne creeze un sentiment disperat de angoasă și neputință, este că nimeni nu are acces la un rău a cărui cauză se află în aceste regiuni ale ființei noastre la care ceilalți nu pot ajunge, căci ne confundăm cu durerea, iar aceasta nu se poate distruge de la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
progresele din medicină. În secolul al XIX-lea, tuberculoza capta toată atenția. Boala exista încă din Evul Mediu, dar forma pulmonară (numită ftizie) devine mai frecventă la începutul secolului al XIX-lea, în Anglia, în Franța etc., în marile orașe. Angoasa pe care o suscita era alimentată și de reprezentările romantismului care făceau să se creadă că boala se moștenește și atinge în special tinerii, bogații, talentații și pe cei sensibili în special femeile și poeții (febra care însoțea boala fiind
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ușor agenților stresanți. Dacă persoana are impresia că nu are control asupra ei însăși, că este la voia întâmplării, la voia unor forțe pe care nu le poate controla, gestionarea sănătății se face în contexte, situații pline de teamă, anxietate, angoasă. Strategiile pentru a face tolerabilă tensiunea indusă de asemenea experiențe trimit la efortul individual depus pentru a controla situațiile stresante și pentru a reduce emoțiile negative create de aceste situații (persoana se poate centra pe problemă (strategie vigilentă), emoție (strategie
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]