1,021 matches
-
în țările catolice de rivalitatea conflictuală între biserică și stat absolutist apoi liberal pentru controlul populației. Din acest motiv, sentimentul național va căpăta consistență mai devreme în societățile protestante. Va fi, pe deasupra, mai desăvîrșit decît în societățile catolice, fiind străin antagonismului dintre laici și clerici. În schimb, în țările catolice, politicile ce vor viza modernizarea legăturilor populare într-o perspectivă națională, ce va da prioritate apartenenței față de un stat, se vor altera în tentativele lor de acaparare sau de înlăturare a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
către fervoarea catalitică a naționalismului de stat. Faptul se verifică mai tîrziu, după 1848, cînd instituirea votului universal și implicit, admiterea săracilor în procesul de exercitare a cetățeniei fac ca sentimentul național consolidat deja să apară ca un remediu pentru antagonismul de clasă. În acest context distinct naționalismul începe a se detașa de prin-cipiul suveranității naționale pentru a căpăta o autonomie ce-l va face compatibil de aici înainte cu toate regimurile existente, ca și cu frustrările de identitate ale grupurilor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
celălalt aspect, ideologic, notabilitățile catolice se răzvrătesc împotriva innfluenței pe care agenții de stat, aproape toți protestanți, o exercită asupra societății, în special asupra școlilor. Această suferință împărtășită de toți belgienii, chiar dacă din motive diferite, îi va face să uite antagonismul profund dintre ei și să se unească, în 1828, împotriva agresorilor. Insurecția bruxelleză va izbucni la 25 august 1830, la numai o lună după Cele Trei Glorii de la Paris. Negociatorii nu cer decît o separare administrativă a celor două țări
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
împotriva altui totalitarism, cel comunist de astă dată. În aparență, nimic nu tulbură această renaștere a naționalismelor care au sacrificat xenofobia pe altarul toleranței și al reconcilierii europene. Cel puțin, par a fi uitat elementele perturbatoare prezente în Belgia prin antagonismul dintre francezi suspecți de germanofilie și valonii "potrivnici", în Spania prin represiunea exercitată de dictatura franchistă asu-pra bascilor și catalonilor, și mai ales în Irlanda de Nord unde incendiul e gata să izbucnească din nou. Acest efermer răgaz ascunde două realități. Mai
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de orientare liberală și laică ce erau în aceeași măsură germanofone și francofone altor cantoane, catolice și clericale, nu mai puțin amestecate în plan lingvistic. E adevărat, afiliațiile confesionale pierzîndu-și din pregnanță, asemenea clivaje contrariază mult mai puțin în prezent. Antagonismul grupurilor lingvistice este acum ațîțat, făcînd destul de vulnerabilă o identitate care, în fața propriei singurătăți, simte mai puțin orgoliul civic, și mai multă neliniște. Dar, chiar și atunci cînd un monument și-a pierdut semnificația, piedestalul rămîne. Spiritul elvețian ignoră noțiunea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
imun: migrația macrofagelor, eliberarea prostaglandinelor, procesarea și prezentarea antigenului, producția de anticorpi, de interleukine 1, 2, interferon gamma, TNF; inhibă eliberarea de histamină, serotonină, bradikinină. Sistemul cardiovascular pot determina hipertensiune Aparat excretor creșterea fluxului plasmatic renal și a filtratului glomerular; antagonism funcțional cu ADH Sistem nervos central și comportament deficiența de glucocorticoizi determină astenie psihică, depresie excesul produce inițial euforie, rapid înlocuită de depresie severă și tendințe suicidare. Alte glande endocrine Hipotalamus-hipofiză: asigură controlul prin feedback negativ a secreției de CRH
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
după Faraon. Egiptul era pe punctul de a deveni o teocrație; ceea ce, de altfel, nu reducea lupta pentru putere între Marele Preot și Faraoni. Această excesivă politizare a ierarhiei sacerdotale a ridicat tensiunea dintre diferitele orientări teologice la nivelul unor antagonisme adeseori ireductibile. 32. Akhenaton sau Reforma ratată Ceea ce s-a numit "Revoluția de la Amarna" (1375-1350), adică promovarea lui Aton, discul solar, ca unic Zeu Suprem, se explică, în parte, prin voința faraonului Amenhotep IV de a se elibera de sub dominația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
declară cu emfază că Zeus nu are decât o singură posibilitate de a evita această catastrofă: să-I elibereze din lanțuri (769-770). Cum celelalte două părți ale trilogiei Prometheida nu ni s-au păstrat, nu știm cum a fost conciliat antagonismul dintre cele două divinități. Dar la Atena, în secolul al V-lea, Prometeu își avea deja o sărbătoare anuală; în plus, el era asociat cu Hefaistos și cu Atena. De altfel, poate sub influența unor mișcări spirituale care pasionau atât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lume acvatică, este cel al fluturelui cu multele sale variante. În Introducere în poezia cuvintelor 225, Tonegaru preciza: Încercarea de a da o definiție poeziei înseamnă a prinde un abur cu plasă pentru fluturi. Ambele noțiuni sunt într-un ireductibil antagonism. Cea dintâi este o acțiune de determinare, de fixare a unei caracteristici, de a încadra obervațiile în legi generale; cea de a doua este în continuă mișcare având aspecte diverse". Citatul nu va clarifica sub nicio formă simbolul, dar e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sine, dar care nu are capacitatea de a apropia omul de centrul său, de sine: "Muzeul cu bătătura sa largă,/ tras de-o pasăre slobodă, aleargă/ prin peisajul ca un pom retezat." (Pasărea urgiei). Și aici tensiunea se naște din antagonismul aparent dintre spațiul restrâns, metaforă a sufletului ("muzeul"), și ideea de libertate (sugerată de adjectivele "largă" și "slobodă"), libertatea nu este însă posibilă, nici înălțarea pentru că tot tabloul descris poate fi redus la imaginea acelui "pom retezat", dublu semnificant, căci
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil, „lup” pentru om. Criza economică accentuase exasperant inegalitățile și, implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
intolerabilă asupra întregii umanități, pe care o reprezintă imensa capacitate de distrugere a armelor nucleare, instabilitatea care determină exclusivitatea de acces a anumitor țări la armele nucleare, incoerența între un sistem de apărare construit într-o perioadă de excepție, de antagonisme profunde și o epocă nouă, unde se continuă să se afirme, împotriva oricărei logici, ideea utilității arsenalelor din fostul sistem 7. Raportul, înaintat premierului australian, John Howard, propunea scoaterea forțelor nucleare din starea de alarmă pentru luptă, demontarea capetelor nucleare
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Casa Albă. CAPITOL VII Sistemul de apărare antirachetă de nivel strategic Cel mai important argument în favoarea implementării scutului antirachetă de nivel strategic este că, oricât succes, oricâtă raționalitate și oricât echilibru a generat Descurajarea Nucleară Reciprocă, aceasta nu poate supraviețui antagonismului care menține două superputeri în conflict. Într-o lume aflată sub amenințarea distrugerii, implementarea scutului antirachetă de nivel strategic poate permite câștigarea timpului necesar pentru ameliorarea și rezolvarea disputei politice. La fel de bine, însă, operaționalizarea unui astfel de mijloc de apărare
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
consensului rațional care nu lasă niciun loc pentru examinarea pasiunilor, afectelor și a luptelor pentru putere. Prin urmare, teoria democrației radicale argumentează că dimensiunea conflictuală a politicii este unul dintre principalele izvoare care impulsionează democrația. Acest lucru implică faptul că antagonismul social nu poate fi domesticit și nici nu trebuie eliminat. În concluzie, atributul fundamental al democrației radicale constă în denunțarea relațiilor de putere opresive și în lupta pentru a le transforma. Laclau și Mouffe opun acest model al conflictului permanent
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din populațiile autohtone, francofonii din Québec și, mai cu seamă, grupurile de feministe (în căutare de privilegii) și homosexuali în dauna "oamenilor simpli și harnici". Pentru Partidul Reformei, acest ansamblu de teme regionaliste, anti-partide, anti-stat și anti-minorități au structurat clasicul antagonism populist popor-putere. Intervențiile publice ale Partidului Reformei erau însoțite de doze mari de perdaf trase politicienilor și sistemului politic în general. Reformiștii se recomandau drept un "partid anti-sistem (Johnston, 2008), care nu se opunea numai sistemului de partide apărut după
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
neîncrederii în presa mainstream sau în complicata mașinărie guvernamentală. Partidul lui Preston Manning a făcut pionierat lansând toate aceste teme. Chiar dacă acestea au un specific de dreapta, ele pot fi considerate populiste în măsura în care fiecare dintre ele, implicit sau explicit, angajează antagonismul fundamental între diversele elite și poporul virtuos, însă mereu tras pe sfoară. De asemenea, Partidul Reformei a vorbit adesea, cu insistență, despre absența răspunderii și transparenței (accountability) Parlamentului Canadian, dominat de partide "de modă veche". Argumentând că elitele de partid
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
funcționează populismul în opoziție în America de Nord, într-un moment de reînviere a conservatorismului și într-o epocă în care tot mai mulți cetățeni sunt nemulțumiți de "modalitatea curentă" de a face politică. Am văzut deja că Partidul Reformei a utilizat antagonismul populist clasic, cel între "popor" și "elite" pentru a dirija frustrarea cetățenilor către acele grupuri sociale care au căutat protecția oferită de statul social. Prin comparație cu celelate cazuri studiate în acest volum, trebuie subliniat că acțiunile Reformiștilor nu au
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de luptă politică cosmică și mântuitoare. Totuși inițial, el a evitat o definiție marxistă sau bazată pe noțiunea de clasă a dualismului său politic, parțial pentru că mișcarea muncitorească venezuelenă controlată de AD nu avea o conștiință revoluționară sau proletară. Principalul antagonism al dualismului chavist ne era acela dintre muncă și capital, ci mai degrabă acela dintre dominat și dominator sau acela dintre exploatat și exploatator. Pentru Chávez, clasele de mijloc se aflau în categoria claselor populare, exploatate. Așa cum spunea el, "Clasa
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sistemul judiciar și de partidele tradiționale 12, o acțiune plebiscitară contra acestor instituții putea să mobilizeze mai bine sprijinul opiniei publice decât efortul de a negocia cu acestea (Cameron, 1997: 50). Într-adevăr, informațiile privitoare la opinia publică arată că antagonismul dintre președinte și elita politică a funcționat în avantanjul lui Fujimori: încrederea publică în congres, în sistemul judiciar și în partidele politice a tot scăzut pe parcursul anilor 1991 și 1992, în timp ce sprijinul pentru Fujimori a crescut (Kenney, 2004: 234-5; Tanaka
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ne amintim că, deși astfel de elemente plebiscitare apar într-o gamă largă de definiții ale populismului (de exemplu, Roberts, 2008, Weyland, 2001), definiția dată în acest volum se concentrează pe legăturile dintre aceste manifestări și explicația de bază a antagonismului dintre elită și masele populare. În acest sens, este dificil de stabilit o legătură clară între conflictul lui Mečiar cu opoziția internă susținută din afară și abuzurile sale sistematice. Desigur că un lider care se confruntă cu o opoziție puternică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
neiges d'antan?" [p.52]. Hugo aduce observații directe în acest sens: "La Parisienne, scrie el, produit étrange, dû à la combinaison des éléments leș plus disparates, échappe à l'analyse la plus pațiențe par la multiplicité, par le fréquent antagonisme des causes considérables et faciles qui ont concouru à să formation. (...) la Parisienne procède du mal et du bien, de l'égoïsme et du dévouement, de l'esprit et de la sottise, de la crédulité niaise et du scepticisme le plus absolu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
verbalul și nonverbalul. De aceea vom examina limbajul Parizienei prin includerea acestor două registre. Limbajul parizian din secolul al XVIII-lea diferă de cel de astăzi (dar din secolul al XIX-lea din ce in ce mai puțin), în funcție de clasă, iar evoluția să traduce antagonismele sociale 358. Se considera că Mercier și Restif de la Bretonne, care au creat un nou discurs despre oraș, au creat, în mare parte, și singura limba capabilă să sugereze experiență urbană: o limbă care renunță la normele clasice și inventează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
volumul urinar mic. După cum se știe, diureticele cresc natriureza, inhibă reabsorbția tubulară renală de sodiu; furosemida, acidul etacrinic, bumetamida acționează la nivelul ansei lui Henle; diureticele tiazidice și cele înrudite, acționează la nivel cortical, iar amilorida, triamterenul, ca și - prin antagonism al aldosteronului - spironolactona și canrenona, la nivelul tubului distal. Toate diureticele (în afara acidului tienilic) cresc uricemia, iar diureticele care provoacă pierdere de potasiu pot contribui la creșterea glicemiei. Diureticele indicate în tratamentul litiazelor oxalice în cadrul medicației care poate apărea necesară
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
dichotomii, Ray McKerrow citează scrierile lui Ernesto Laclau, care, observă criticul, face diferența între luptele de clasă, dominate de relații de producție și luptele dintre un popor (a people, în limba engleză) și elita legiuitoare. În cazul acesteia din urmă, antagonismul nu poate fi eludat în baza, pur și simplu, a relațiilor de producție: ""Poporul" formează o determinare obiectivă a siste-mului, diferită de determinarea de clasă; poporul constituie unul din poli sau contradicția dominantă într-o formațiune socială, cu alte cuvinte
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
prin împrejurimile Târgului; mozaici și creștini; „să-mi aduci apă sfințită”; biserică și sinagogă; călătorii cu unchiul; Bacăul și Bacovia; cuferele mereu pregătite: primul spațiu al exilului; intrarea la liceu; „alegerea” între „uman” și „real”; „alegerea” forțată, prima injustiție resimțită; „antagonism instituțional”; „munca voluntară”; parcursul școlar; o mică utopie: cooperativa; unchiul protector; învățarea românei, uitarea ebraicii; schimbări în ștetl; lecturi și filme; filozofia; culturile „exotice”; acordeonist la nunți; cuferele: prima bibliotecă personală; lecții particulare de ebraică; refuzul iudaismului ortodox; Târgu-Neamț, Ierusalimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]