1,135 matches
-
a provocat imense pagube materiale și umane unei societăți secătuită de participarea la războiul mondial, de insurecții militare și lovituri de stat. Trupele albgardiste ale amiralului Kolceak, care se proclamase șeful guvernului Rusiei, recunoscut de occidentali și sprijinit militar de Antanta, au fost în final zdrobite de Armata Roșie, comandată de Leon Troțki. Bilanțul era tragic. Sângerosul război civil, foametea, bolile, frigul au provocat moartea a douăzeci de milioane de ruși, țara aflându-se în preajma colapsului economic, redresarea realizându-se treptat
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
România drept singura posibilitate de soluționare a situației lor. Au existat însă și rezerve față de o politică activă pentru unificare până la sfârșitul Primului Război Mondial și până la încheierea tratatului de la Trianon, întrucât, pe de o parte, România oscila între Puterile Centrale și Antantă, iar, pe de altă parte, deoarece moștenitorul tronului Franz Ferdinand ar fi putut oferi o soluție la problemă prin planul imperiului de restructurare federală în Statele Unite ale Austriei Mari.
Memorand-ul Transilvaniei () [Corola-website/Science/304289_a_305618]
-
până în noiembrie 1918, când a fost înlocuit de nou-proclamata Republică Polonă. Independența Poloniei fusese revendicată în Occident de Dmowski și de Ignacy Paderewski. Cu susținerea președintelui american Woodrow Wilson, independența Poloniei a fost oficial acceptată în iunie 1918 de puterile Antantei, de partea cărora deja luptau numeroase armate de voluntari polonezi. În interiorul Poloniei, în octombrie-noiembrie avea loc o luptă finală pentru independență Ignacy Daszyński conducând un efemer guvern polonez la Lublin începând cu 6 noiembrie. Germania a decis să-și retragă
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și Karabah (Arțakh). Spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia, devenită pro-germană, Armenia era în 1917-1918 aliata Antantei și, dupa ieșirea Rusiei din război, preluase 80% din efortul militar al frontului caucazian în lupta împotriva Imperiului Otoman. În acest context, trupele generalului armean, Andranik au pătruns în vara anului 1918 în provincia frontalieră Zangezur și au ocupat orașul
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Palat unde au fost peste 900 de persoane invitate. Chiar dacă nu se implica în politică, așa cum o făcea mama ei, Regina României, totuși nu rămânea indiferentă la evenimentele politice interne sau externe. Mignon în consemnările sale vorbea despre conferința Micii Antante din 1924 pe care o considera un succes. A fost o susținătoare a acestei alianțe politice defensive ea participând și mai târziu la deschiderea unei expoziții a femeilor din statele Micii Antante. În 1929 Regele Alexandru alege formula autoritară de
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
Mignon în consemnările sale vorbea despre conferința Micii Antante din 1924 pe care o considera un succes. A fost o susținătoare a acestei alianțe politice defensive ea participând și mai târziu la deschiderea unei expoziții a femeilor din statele Micii Antante. În 1929 Regele Alexandru alege formula autoritară de conducere a Regatului, dând o nouă constituție și o nouă denumire statului Iugoslavia. Iugoslavia nu era un stat ușor de condus dupa Primul Război Mondial, întrucât în interiorul frontierelor sale se regăseau mai
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
și chiar regele Carol al II-lea al României - care se afla într-o situașie similară de instabilitate politică, nelăsând altă variantă. Vizitele din toamna lui 1933, unde Alexandru fusese însoțit de Mignon, în România, Bulgaria, Turcia, Grecia, apoi constituirea Antantei Balcanice în 1934 reprezentaseră pentru Alexandru și Mignon un turneu diplomatic, care era menit să asigure Iugoslaviei alianțe defensive regionale și stabilitate. În octombrie 1934 au fost invitați într-o vizită de stat în Franța. Au părăsit Belgradul la începutul
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
neutralitatea României. Soluția preconizată de Slavici era neutralitatea, însă, dacă ar fi existat temerea unei victorii rusești, atunci a considerat oportună intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. În anul 1916, după ce România a intrat în război de partea Antantei, Slavici a fost arestat și întemnițat la fortul Domnești, iar manuscrisele, printre care romanul "Musculița", i-au fost confiscate și apoi pierdute. La 28 septembrie 1916 a fost pus în libertate de autoritățile române întrucât nu a putut fi încadrat
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
În februarie-martie 1921, la Londra a avut loc o conferință pe tema revizuirii tratatului de la Sèvres. Conferința s-a încheiat fără adoptarea unui regulament general, dar Italia a fost de acord să își retragă trupele din Anatolia. În martie 1922, Antanta a făcut noi propuneri Turciei kemaliste, renunțând la aplicarea tratatului de la Sèvres, dar Kemal considera că aceste propuneri sunt „departe, totuși, în fondul lor, de a satisface aspirațiile noastre naționale”. Acest tratat a fost semnat la Lausanne pe . Armenia nu
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
a avut loc între 25 aprilie 1915 și 9 ianuarie 1916 în Peninsula Gallipoli (Gelibolu în Turcia modernă) din Imperiul Otoman. Peninsula formează malul nordic al Dardanelelor, o strâmtoare ce furniza o cale maritimă către Imperiul Rus, unul dintre statele Antantei din timpul războiului. Intenționând să asigure controlul asupra acestei rute, aliații Rusiei, Regatul Unit și Franța, au lansat un atac naval urmat de o debarcare pe peninsulă, cu scopul de a captura capitala otomană Constantinopol (astăzi Istanbul). Atacul naval a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
otoman suficientă influență pentru a declara război Rusiei. La 27 octombrie, "Goeben" și "Breslau", rebotezate "Yavûz Sultân Selîm" și respectiv "Midilli", au ieșit în Marea Neagră, au bombardat portul rus Odesa și au scufundat câteva vase rusești. Otomanii au refuzat cererile Antantei de a expulza misiunile germane și, la 31 octombrie 1914, au intrat oficial în război de partea Puterilor Centrale. Rusia a declarat război Turciei la 2 noiembrie. A doua zi, ambasadorul britanic a plecat de la Constantinopol și vasele britanice din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în noiembrie calea navigabilă a început să fie minată. Propunerea ministrului francez de justiție Aristide Briand din noiembrie de a ataca Imperiul Otoman a fost respinsă, iar tentativa britanicilor de a-i plăti pe otomani pentru a trece de partea Antantei a eșuat. În aceeași lună, Winston Churchill, Primul Lord al Amiralității, a propus un atac naval asupra Dardanelelor, bazându-se parțial pe rapoarte false privind capacitatea de luptă a otomanilor. Churchill dorea să folosească un mare număr de vase depășite
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
mare număr de vase depășite, care nu puteau opera împotriva flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență contra otomanilor, care efectuau o ofensivă în Caucaz. Au început planurile pentru o demonstrație
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
declin al Imperiului Otoman, și în percepția prestației acestuia în conflictele anterioare, inclusiv Războaiele Balcanice din 1912 și 1913, dar și din Campania din Caucaz cu care începuse participarea sa la Primul Război Mondial. Ca urmare, serviciile de informație ale Antantei nu au pregătit adecvat campania,< bazându-se în unele cazuri pe informații obținute din broșuri turistice egiptene. Soldații ce urmau să participe la atac trebuia să fie încărcați pe transportoare pentru a debarca și, ca urmare, debarcările nu puteau fi
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
înființat o mică forță aeriană cu asistență germană și aveau patru avioane în funcțiune în februarie în zona Çanakkale, efectuând operațiuni de recunoaștere și ieșiri de cooperare militară, iar la începutul lui Aprilie, lângă Gallipoli fusese înființat și un aerodrom. Antanta a plănuit debarcarea și asigurarea țărmului nordic, capturarea cetăților și bateriilor de artilerie otomane din acea zonă pentru ca o forță navală să poată înainta prin strâmtoare și prin Marea Marmara către Constantinopol. Planificate pentru 23 aprilie, dar amânate din cauza vremii
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
precum Gabriele D'Annunzio și Luigi Federzoni, ca și proaspătul convertit de la socialism la naționalism, Benito Mussolini, cereau cu insistență ca Italia să intre în război. Naționaliștii considerau că războiul reprezenta șansa mult așteptată de Italia ca, în alianță cu Antanta, să recupreze teritoriile italiene ocupate de Austro-Ungaria. În 1915, câteva rude ale eroului republican Giuseppe Garibaldi, care se oferiseră voluntari în armata franceză, au căzut în luptă. Federzoni s-a folosit de serviciile religioase pentru a sublinia public importanța participării
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
controla, " Il Popolo d'Italia", și talentul său oratoric pentru a solocita sprijinul naționaliștilor și revoluționarilor de stânga pentru intrarea Italiei în război pentru recuperarea teritoriilor italiene de sub stăpânirea Austro-Ungariei. Italia a început negocieri cu Aliații pentru a se alătura Antantei. Negocierile s-au încheiat pe 26 aprilie 1915, când a fost semnat Pactul de la Londra. Această înțelegere recunoștea dreptul Italiei de a recupera teritoriile locuite de italieni aflate sub controlul Austro-Ungariei, dar și dreptul de a ocupa coloniile germane din
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
înțelegere recunoștea dreptul Italiei de a recupera teritoriile locuite de italieni aflate sub controlul Austro-Ungariei, dar și dreptul de a ocupa coloniile germane din Africa și teritorii din Balcani. Înțelegerea corespundeau pretențiilor naționaliștilor și imperialiștilor italieni. Italia s-a alăturat Antantei în războiul împotriva Austro-Ungariei și Germanie. Reacțiile din Italia au fost diferite. Fostul premier Giovanni Giolitti a fost revoltat de decizia de a declara război foștilor aliați. El a prevăzut înfrângerea țării în război, un mare număr de victime, ocuparea
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
său ziar, "Il Popolo d'Italia", prin intermediul căruia a încercat să convingă socialiștii și alți politicieni de stânga să sprijine intrarea Italiei în război. Ziarul a fost finanțat și de marile puteri interesate de intrarea Italiei în razboi de partea Antantei: Franță, Anglia și Rusia. În anii care aveau să vină, acest ziar a devenit ziarul oficial al mișcării fasciste italiene. În timpul războiului, Mussolini s-a înrolat în armată și a fost rănit o dată. Există voci care afirmă că rana este
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
au fost încadrați în regimentele „Avram Iancu”, „Alba Iulia” și „Turda”, unii dintre ei ajungând să lupte la Mărășești și Oituz în anul 1917 în cadrul Corpului I de armată. O dată cu intrarea României în război la 15 august 1916 împotriva puterilor Antantei, comandamentul trupelor austro-ungare, precum și cel german nu au mai avut încredere în trupele române ce luptau pe frontul de răsărit contra celor rusești, temându-se de fraternizarea cu acestea sau de dezertări în masă. În consecință, Divizia 35 austro-ungară din
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
între România și Ungaria (în Transilvania), iar la sud de Mureș Banatul și Baranya au fost puse sub ocupație franco-sârbă. Viitoarele granițe ale Ungariei cu România, Slovacia și Iugoslavia nu erau stabilite. Tratatul de la 16 august 1916, dintre România și Antanta (prevăzând ca România să primească toată Transilvania, Banatul, Maramureșul, Crișana, granița trecând la numai câțiva kilometri de Debrețin și Seghedin) nu mai era în vigoare, deoarece fusese încălcat de România, care încheiase la 7 mai 1918 cu Puterile Centrale Pacea
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
din 200 de inși înarmați, jefuiește și terorizează populația. Reorganizată și întărită, armata ungară declanșează la 20 iulie atacul împotriva unităților române staționate de-a lungul Tisei. Unicul scop declarat al atacului era obligarea românilor de a se conforma deciziei Antantei privind linia de demarcație. Atacul a fost pornit în zona de sud (Mindszent-Csongrád) și în centru (Szolnok), unde s-a și concentrat atacul. În primele patru zile ale ofensivei, ungurii au obținut câteva succese. Armata română se retrage organizat, apoi
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
la confluența Imperiilor Otoman, Austro-Ungar și Rus, cu vecini slavi pe trei părți, aspira la vest, în principal la Franța și Germania, pentru modelele sale culturale, educaționale și administrative. În 1916, România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei. În ciuda eșecurilor răsunătoare ale României din 1916, care au dus mai întâi la ocuparea sudului țării de către armata germană, și apoi în primăvara lui 1918 la încheierea unei păci separate cu Puterile Centrale, la sfârșitul războiului, Imperiile Austro-Ungar și Rus
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
atât mai puțin însoțit de trupe românești), întrucât, în urma armistițiului semnat de Lenin și a Tratatului de pace de la Brest-Litovsk (3 martie 1918), toată partea occidentală a fostului Imperiu Rus fusese ocupată de trupele germane. În pofida acestei situații defavorabile intereselor Antantei, implicit ale României, Voicu Nițescu a continuat activ misiunea pentru care fusese trimis de guvernul român și a organizat în Siberia diviziile de voluntari români care, alături de voluntarii (legionarii) cehi și ai altor națiuni est-europene, au jucat un rol extrem de
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
boierești, asemenea soției sale, de altfel. Trebuie făcută precizarea potrivită căreia neamurile Pangal, Brătășanu și Djuvara sunt familii boierești de rang terțiar (în Țara Românească) și de sorginte alogenă . Jean Pangal a fost adeptul intrării României în război de partea Antantei (Anglia- Franța-Rusia) și a ocupat funcția de director al ziarului "România". Pentru o foarte scurtă perioadă devine Secretar al Consiliului pentru Unitatea Românilor (în 1918). În 1919 fondează ziarul "Social-Țărănismul", iar în 1920 Partidul Social Țărănesc, unit în 1922 cu
Jean Pangal () [Corola-website/Science/308856_a_310185]