743 matches
-
asalt se află în întemeierea credinței creștine pe întruparea lui Dumnezeu în Hristos omul. Deci trebuie obligatoriu să recunoaștem legătura solidă și continuă dintre imanență și transcendență. Deplina comuniune dintre cele două se găsește în "Mireasa lui Hristos", dar o "anticameră" a fost și ea considerată dezirabilă și folositoare; în consecință, a trebuit să se înceapă construcția unei zone în care elementul istoric cultural să poată deveni gazda valorilor sacre, fără ca cele două să se contopească" (V.N.). Transcendența la care are
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lucruri dela alții și prezintîndu-le drept ale sale, alergînd spre sfîrșit cu iuțeală inexplicabilă, aruncînd dispreț în deposedați, reproducînd texte cu înspăimîntătoare greșeli și lipsă de discernămînt, speculînd nimicurile, introducînd sensaționalul, alarmismul și abjectul în materie de istorie literară din anticamera romanelor scabroase sau a tratatelor de psihopatie, autorul a dovedit că nu stăpînește materialul nici în adîncime, nici în orizont, și că din cauza pripirii n-a fost în stare să și-l asimileze și prelucreze pentru vastitatea operei enunțate. Planul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dar știu că am să dispar și eu. (...) Dar eu nu vreau să mor. Moartea e prezentă În Jurnalele Sylviei Plath - dar nu prezentă În exces. Ea pătrunde În pagină mai ales prin aproximațiile ei - transformând textul Într-o vastă anticameră Îndoliată. Chiar dacă, literal, sinuciderea e pomenită doar de câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îi scria mamei sale: „Sunt un scriitor genial. Am geniul În mine. Scriu cele mai bune poezii ale vieții mele”. Afirmații riguros exacte. Însă Jurnalul se Încheie mult Înainte de scrierea acestor paranoic-obiective rânduri. El va construi, cu o superbă monotonie, anticamera unui tunel al sinuciderii, În care Sylvia se afla, de fapt, de multă vreme. Tăcută, În sfârșit tăcută, ea aștepta s-o ajungă, la celălalt capăt, ecoul violentei pofte de a nega mediocritatea și lipsa de sens a unei existențe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
eliminării unei părți dintr-un întreg): descreți, deșira, dezgăti etc.; * prefixe iterative (plus semantic = ideea de repetiție/ acțiune percepută ca repetitivă): recrea, răscroi, răzgândi etc.; * prefixe neologice (introduse mai recent în sistemul limbii): comesean, consătean, compatriot, hiperglicemie, hipoglicemie, intersemestrial, intrasemestrial, anticameră 63/ antecameră, ultramodern, megapetrecere, ex-prim-ministru, pretext, postcalcul etc. * prefixe de reversibilitate (plus semantic = perceperea acțiunii ca inversă Zugun, 2000, p. 120): dezrădăcina, desface, demonta, decoda etc. (b) Compunerea constă în formarea de cuvinte noi, pe teritoriul limbii române, prin alăturarea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
copertei nu lasă loc îndoielii. Autorul nu se poate elibera de limba sa maternă, româna, orice ar face și ar zice. Uneori el are remușcări de a fi renunțat la ea (p. 75). El știe că va rămâne, totuși, în anticamera limbii franceze (p. 87). Este lucid, dureros de lucid, de această mișcare a pendulei (p. 91). De unde încă o dată: la ce bun, la ce servește în definitiv exilul lingvistic și chiar exilul pur și simplu? întrebare dureroasă, insolubilă, pe care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu există nici ierarhie, nici ritual, nici templu. Acolo, conferințele sînt ținute întotdeauna de specialiști. Societatea filomatică cuprinde un număr important de academicieni în științe, iar dacă cineva ține o conferință reușită, își are asigurate voturile pentru Academie. E deci anticamera Academiei de științe. Trei din patru conferințe sînt foarte interesante, două din patru, minunate. Nu prezintă mereu francezi, dar se țin întotdeauna în franceză. Istoria lojelor masonice e interesantă: după revocarea Edictului de la Nantes, Jean Désaguliers, fizician și calvinist din
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Rituals of Corporate Life În timpul unei călătorii de afaceri către Everett, Washington, am calculat greșit durata drumului și m-am trezit că ajunsesem cu o oră mai devreme la Întâlnire. Deși nu mă Încântă ideea de a pierde vremea În anticamera unui client, aș fi avut cel puțin ocazia de a-mi revizui notițele din timpul călătoriei. Intrând În clădire și apropiindu-mă de recepție, am remarcat o vitrină care ocupa mai mult de jumătate din hol. M-am Îndreptat Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ceruri”. Această nuntă mistică pe care o cunoaște natura sub puterea luminii cerești se prelungește printr-un zbor spre Înălțimi, acolo unde, după platonicizantul dascăl de la „Sfîntul Sava”, se află tiparele eterne, arhetipurile. Tema zborului nu constituie, În fapt, decît anticamera unei alte teme, mai vaste, aceea din Anatolida, Santa Cetate și Mihaiada: tema ordinei cerești. Nu urmărim, aici, statutul ei, ci numai pulsația spiritului creator față de asemenea himere. În Mihaida, discursului patriotic i se substituie un discurs moral, deviat și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și se lasă acaparată de ea. Discursul liric devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea, Înălțarea lor. Virtutea se dispensează de decorurile grandioase. Ea stă, mustrătoare, palidă, ireductibilă, În umbra poemului și se hrănește cu pîinea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă În toată erotica bolintiniană? Rumeneala ascunde, În fapt, o mare primejdie. Figura inocenței este, În realitate, anticamera amorului magic, acela care Îmbată simțurile. CÎnd fața se roșește, cu delicatețe, de emoție, ochii se Întunecă de focul interior: „Mult ți-e fața rumeoară, Mult ți-e ochiul Înfocat! Ești tu, tînără fecioară, O dorință ce-am visat?” Este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se vede mai bine În poemul Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel mare” al inimilor, iar prieteșugul anticamera lui. Pentru ca amorul să domnească (Conachi folosește citeva imagini imperiale: „acest Împărat al lumii”, „stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși, nu merge. Veșmintele retoricii sale poetice acoperă bine restul corpului. Restul se dezvăluie În iatac, dar poezia n-are acces acolo. Senzualitatea rămîne În anticamera iatacului. Conachi jură, uneori, și pe obrazul femeii. Căutîndu-i un corespondent cosmic, Îi află numaidecît cerul cu stelele: „lai obrazul ce firește Cer cu stele-nchipuiește...” Acest paralelism facil merge departe: dacă obrazul este un succedaneu al cerului, ochii nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
à mourir plutôt que de contrevenir à ses commandements...”. Dăm foaia și vedem că la 1820 protocolul nu s-a schimbat prea mult: Închinăciunea, umilința, jertfirea, discreția intră În eticheta ibovnicului serios. A apărut totuși ceva nou: limbul de foc, anticamera torturii, complicatul laborator al suferinței. Odată cu această voluptate a durerii intră, În poezie, și o fină prefăctorie. O prefăcătorie și o rețea de figuri ale petrecerii În chinuri și suspinuri. Mai este ceva: neparticipînd la cruciade, turniruri, nefiind În genere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
european, p. 10). De unde alte gesturi tipic românești, intensificate și agravate în epoca anilor lumină, ceaușistă: a fugi în Occident sau măcar a pleca oficial, a fi citat și prezentat dacă ești scriitor la Europa liberă (câți n-au făcut anticameră la emisiunea literară), marele ideal literar al aceleiași epoci, a fi citat oriunde, oricum și oricând într-o publicație străină (mitul prezențelor românești) etc. Între izolare și evadare, între naționalismul orgolios și șovin, furia naționalistă exacerbată și alinierea occidentală docilă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pe unii lideri comuniști, ca de exemplu Lucrețiu Pătrășcanu, aflăm dintr-un raport secret al generalului sovietic Susaikov către Molotov (Ciuceanu: 1997, 213-217). Bineînțeles, după abolirea pluripartidismului și comunizarea integrală a țării, situația organizațiilor politice independente, în ciuda atribuțiilor lor de anticamere ale PCR, a devenit și mai precară. "Viitorul lor nu este de lungă existență. Când condițiile vor permite aceasta, sigur că vom merge la desființare. Asta este lege", clarifica Gheorghiu Dej problema în 1951 (Moraru C. et. al: 2004, 537
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și societate. Lagărul comunist sub impactul destalinizării 1956, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pp. 471-509. Mocanu, Marin Radu (1995), România și armistițiul cu Națiunile Unite. Documente, vol. II, București, Arhivele Statului din România. Mocanu, Marin Radu (1996), România în anticamera Conferinței de Pace de la Paris. Documente, București, Arhivele Naționale ale României. Moisuc, Constantin; Tămaș, Sergiu, (coord.) (1972), Probleme fundamentale ale făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, București, Editura Politică. Molotov, V. M. (1951), Probleme de politică externă. Discursuri și declarații, aprilie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de aproape, București, Editura Curtea Veche. Sănătescu, Constantin (1993), Jurnal, București, Editura Humanitas. Schuyler, Cortland van (1997), Misiune dificilă. Jurnal (28 ianuarie 1945-20 septembrie 1946), traducere de Sorana Georgescu-Gorjan, Alina Petricel, București, Editura Enciclopedică. Sfetcu, Paul (2008), 13 ani în anticamera lui Dej, București, Editura Curtea Veche. Sitariu, Mihaela (2004), Oaza de libertate. Timișoara, 30 octombrie 1956, Iași, Editura Polirom. Stan, Apostol (2010), Istorie și politică în România comunistă, București, Editura Curtea Veche. Stănescu, Ion (2009), Mărturisiri din anii unor entuziaste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
robinete cu jet ascendent (arteziene). Anexă 4 DOTĂRI SOCIAL-SANITARE Normarea temperaturii aerului în încăperile social-sanitare ─────────────────���───────────────────────────────────────────────────────── Nr. Denumirea Temperatura aerului crt. anexei social-sanitare - °C - ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1. Vestiare pentru păstrarea îmbrăcămintei de lucru 16 și de stradă 2. Vestiare pentru imbracare-dezbracare 18-20 3. Anticamera dușuri 23 4. Încăperea dușurilor 23-25 5. Încăperea spălătoarelor 18-23 6. Closete 15 7. Cameră intimă pentru femei 22-23 8. Încăperi pentru uscarea echipamentului de 25-30 protecție și de lucru 9. Încăperi pentru încălzirea muncitorilor 15-20 10. Camere pentru fumat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198853_a_200182]
-
că răspund de ceea ce propun și voi ține cont de a le analiza temeinic într-un colectiv. - În ziua de 11 iunie a.c. sunt chemat urgent la tov. prim-secretar. Am plecat imediat și, ajuns la Regiune, am așteptat în anticameră cca. 20 de minute, în care timp la tov. prim-secretar au intrat și au ieșit mai mulți tov. Între timp vine și primul procuror al Procuraturii Regiunii Arad, anume tov. Orban, așteptând apoi împreună în aceeași anticameră, necunoscând nici unul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
așteptat în anticameră cca. 20 de minute, în care timp la tov. prim-secretar au intrat și au ieșit mai mulți tov. Între timp vine și primul procuror al Procuraturii Regiunii Arad, anume tov. Orban, așteptând apoi împreună în aceeași anticameră, necunoscând nici unul din noi motivul pentru care am fost chemați. După câtva timp iese din birou tov. prim-secretar Beldeanu, ne ia de mână pe amândoi și spune „veniți cu mine”. Ne-am dus în stradă și ne-am urcat
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
lucrare dedicată procesului CSCE, realiza "o experiență unică în domeniul colaborării între statele mici și mijlocii din Europa postbelică, o experiență care a erodat structurile bipolare, a promovat afirmarea unei diplomații independente și a constituit fără îndoială la vremea respectivă anticamera în care se plămădeau opțiunile Conferinței de la Helsinki"3. În ianuarie 1967, România recunoștea din punct de vedere diplomatic Republica Federală Germania, măsură aspru criticată de Moscova și de capitalele altor state estice. Gestul Bucureștiului era o manifestare de independență
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
inși mediocri, aflați sub demnitatea lor de hărăziți ai Thaliei, inși temporar stînd în fotolii partinice, și s-au întors radioși în templul lor, crezînd că le-au rezolvat pe toate. Vă imaginați o trupă ca demna Comedie Franceză făcînd anticameră la președintele Jacques Chirac, pentru niscaiva ofuri administrative? O, dar elegantul Jacques Chirac, dacă s-ar pune chestiunea, dar cum să se pună? s-ar simți onorat să poată primi o trupă aflată în descendența lui Molière. Pe cînd aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am citit mult în materie, dar chinul a doi celebri îndrăgostiți, Benjamin Constant și August Strindberg, este, cred, inegalabil. Ilustrul francez își curta iubita nu alta decît Madame Récamier în cel mai prevenitor stil molieresc. Făcea, cîteodată și o oră, anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de... conversație. La suedezul Strindberg, suferința se înfășura în vălurile unei psihoze nordice, tiranica și trufașa sa iubită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după Ea 2, apoi, cu un soi de grabă, adună manuscrise și le bagă în sertar pe care îl închide cu cheia; alte hîrtii le ascunde prin toate buzunarele). Sigur că da... intimitatea are limite... pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]