795 matches
-
afla În situația particulară a unei țări căreia comunismul Îi era cu deosebire străin. O țară predominant rurală, fără o tradiție consistentă de stânga și fără vreo simpatie pentru ceea ce venea de la Moscova. Era, din acest punct de vedere, la antipodul Cehoslovaciei (al Cehiei Îndeosebi), țară urbanizată și industrializată, cu un partid comunist puternic și unde simpatiile nu lipseau pentru „marele frate“ slav de la Răsărit (Înainte de război, partidul comunist număra În România doar o mie de membri, În Cehoslovacia — 80000, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sau „bătrâni“ abia trecuți de cincizeci de ani! Nu le-a spus nimeni că nu e frumos să vorbească așa! În mod curios, românii nu par să țină prea mult la sănătatea lor. Și În această privință se află la antipodul Occidentului. În Occident s-a afirmat În ultimele decenii un adevărat cult al sănătății și al tinereții prelungite. Majoritatea românilor nu-și fac prea multe griji cu privire la calitatea vieții. Îi preocupă prea puțin mediul În care trăiesc sau ceea ce mănâncă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Eminescu, Întregește profilul spiritual al României. Numai cu Eminescu, românii ar obosi. Din fericire, Îl au și pe Caragiale, pentru a-i destinde. Eminescu reprezenta România rurală și patriarhală. Caragiale este un citadin, am spune un citadin „Înrăit“, exact la antipodul lui Eminescu. Este și un balcanic, atât prin origine (are mai mult sânge grecesc decât românesc), cât și prin atitudini. Balcanismul Înseamnă un soi de neorânduială pe care Europa o suportă cu greu; dar Înseamnă, În latura lui mai simpatică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ar fi nedrept ca Bucureștiul să fie judecat după modelul altor capitale. El este altfel. Nu se remarcă În mod deosebit prin monumentalitate, și Încă și mai puțin prin unitate de concepție. Sub acest aspect, Micul Paris se află la antipodul Parisului. Este un oraș dezordonat, de o inegalitate frapantă, un oraș eclectic, făcut din bucăți. Acesta e farmecul lui. <endnote id="6"/> Monumente vechi sunt puține În București. Dinainte de 1800, exceptând două-trei case, au rămas doar bisericile. De dimensiuni modeste
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a-și perfecționa ființa spirituală. Individul nou, frecvent numit un altul de Mircea Eliade, are nevoie să moară la nivel simbolic pentru a-și „aneantiza stadiul anterior”. Opoziția copilărie - tinerețe, inocență - cunoaștere (a misterelor) se continuă în vidul magic de la antipodul încărcăturii numinoase a celui ce a depășit încercările: „din această trecere prin lumea sacrului, inițiatul rămâne cu o calitate specială, magicoreligioasă”. Recunoașterea acestei înzestrări este fundamentală, căci inițierea are loc numai cu aprobarea întregului grup și pentru el. „Candidatul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
culoare politică partizană se impunea, dar foarte mulți doreau să fie generali și nimeni ostaș care să se angajeze în luptă cu haina soldatului necunoscut. În acest tablou trist al exilului românesc s-au desprins, totuși, și oameni aflați la antipodul celor de mai sus. Ei duceau o activitate pentru salvarea țării și pentru sensibilizarea occidentului față de problemele legate de realitățile crude din România și din provinciile românești cotropite. Unii din ei erau capabili de sacrificii și se aliniau la toate
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe, cereau cuvântul, ridi când regulamentar două degete, cu preocuparea evidentă de-a se impune în ochii celui care conducea ședințele de îndoctrinare. La antipodul felului lor de-a se manifesta era comportarea unui personaj pe care tocmai pentru acest motiv l-am remarcat. Și el un bărbat în vârstă, personajul la care mă refer se ilustra, în contrast cu ceilalți, printr-o desăvârșită muțenie. Scund, rubi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tot necompromiși politic ș.a.m.d. S-au vehiculat atunci fel de fel de nume - în astfel de ocazii toată lumea are idei -, dintre care unele corespundeau și vederilor mele, iar altele nu prea, ba aș spune că se situau la antipodul acestora. Rostirea însă a unuia, mai ales că fusese îndeajuns de insistentă, m-a surprins. Este vorba de numele criticului Mircea Iorgulescu, colegul meu de echipă de la România literară, vreme de aproape douăzeci de ani, până când s-a hotărât, pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Iar Victor Hugo dedica unei virtuale, dar nici astăzi realizate, reciclări a deșeurilor umane citadine, un capitol al romanului său Mizerabilii. Chiar dacă el deplângea doar poluarea Senei și risipa de bani și muncă pentru a căra, În compensare, tocmai de la antipozi, un Îngrășământ natural la modă - guano - la care eu am adăugat doar mutarea munților din loc, el, romanticul Victor Hugo, evoca necesitatea nu atât a unor stații de epurare cât a unora care să recupereze elementele nutritive pentru plante din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ale filo zofului spiritualist Maine de Biran, cu care plecase În răz boi ca Într-o vacanță, dar lăsându-și oamenii din tabără plini de râie și de păduchi exantematoși. Locotenentul Brațu Aurel sta În mintea mea de atunci la antipodul moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neozeelandezi veniți în "misiune" la frații din fosta raia a Brăilei. Regăsesc cu deliciu surâsul fals și vidat de orice semnificații al occidentalului, pe care îl credeam aproape uitat. Întreb în engleza mea aproximativă cum se vor întoarce acasă, la Antipozi. Îmi răspund calm: "back to Europe" (se refereau la aeroportul din Frankfurt!), de acolo zbor de 14 ore până la Tokio și așa mai departe, în total cam 28 de ore de zbor efectiv, dacă am înțeles eu bine. Expresia "back
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe vremuri un critic bogat în idei - aduce evoluții de un didacticism neegalat nici de cele mai moralizatoare fabule. Ți se pun punctele pe i și pe igrec, ca și cum ai fi cel mai prost cititor din lume, evenimente petrecute la antipozi par aranjate cu ochi și cu sprâncene, criminalul se dezvăluie cu o stângăcie uluitoare. Charles Wilson, după ce conduce magistral hold-up-ul secolului (atacul trenului poștal Glasgow-Londra), „cade” ca un copil în brațele Scotland Yard-ului. Pe urmă, sunt coincidențele - viața își
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
defavorabile o personalitate tăioasă și un simț al replicii ascuțite care se regăsesc, din fericire, și în filmele sale. Ca orice mare orgolios (dar care creator, vorba aia, nu e ?), nici Daneliuc nu e scutit de tămâieri interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe (și nemeritate) ; și totuși si muove ! Dintre puținii adevărați cineaști ai noștri, Mircea Daneliuc pare a fi singurul pentru care mesajul este mai important decât orice - singurul implicat, până la febră și reală (”această” ! ) lehamite, în cearta cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Eva chiar îl va pune în practică... Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (titlul este excelent găsit !) are multe lucruri bune : în primul rând, câteva interpretări foarte convingătoare (copiii mai ales, dar și veteranul Jean Constantin într-un rol la antipodul șușelor știute), o imagine (Marius Panduru) pregnantă și sugestivă, o scenografie ce reconstituie cu simț al detaliului atmosfera epocii etc. Povestea curge molcom, ca o gelatină cu molecule de intrigă, până spre final, când se precipită din cauza evenimentelor din Decembrie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
domnului Lăzărescu) pe o știre de ziar : șeful unei mici gări românești a oprit convoiul NATO al unor soldați americani. Pornind de la acest fapt divers, Nemescu și Voican au imaginat o parabolă identitară care deși nu pare, California... fiind la antipodul acelor parabole greoaie cu care ne-a obișnuit filmul românesc de dinainte de 89 ! este extrem de ambițioasă : un fel de foaie de temperatură a febrei naționale. Această febră este stârnită din te miri ce, pentru că vine pe fondul unor frustrări acumulate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact ceea ce face geniul lui : prolixitatea (asumată). A doua este la antipodul acesteia : sobrul Iacob al lui Mircea Daneliuc, din 1988, este transpunerea vizionară și îndrăzneață a unor pagini de Geo Bogza. Daneliuc păstrează decorul interbelic, dar tonul și atmosfera sunt clar contemporane. Mai mult, filmul se deschide și se închide cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
le-am citit pe nerăsuflate. M-am gîndit la bietul Mișu cu care nu te plictiseai, care era simpatic în depănarea glumelor și mîndru într-adevăr că era poet. Cît despre Vasile , iar n-o să te ierte. El e la antipodul lui Mișu: nu are deloc umor! Îți trimit pentru Sinteze o nouă mențiune critică: Debuturile lui Eminescu (se împlinesc 125 de ani) . Textul (ca să știi) e nou pe trei sferturi. Vreu cinci exemplare cînd apare. și rămîn dator... Te-ar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
își trăiesc prezentul lumii lor, dar o privesc din afară. Ieșirea din timp o presupune o formă de dezangajare subtilă, o depeizare discretă. Semnificativ, imediat ce a avut mijloacele, Caragiale a ales să trăiască la Berlin, capitala unei țări aflate la antipodul mentalitar și civilizațional al țării sale. Fără regret și fără nostalgie. Mi se pare că semnificația reflecției lui Julien Benda în Trădarea cărturarilor cu privire la rolul pe care trebuie să-l asume intelectualul occidental se regăsește în această ieșire din epocă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
luat drept bună lașitatea lui Mișu, iar compor tamentul care o invalidează distruge chiar baza de credibilitate pe care ea se întemeiază. Ceva ne scapă, iar Caragiale nu lămurește lucrurile în niciun fel. Cum conciliem cele două manifestări aflate la antipod ale lui Mișu ? Ca la cărțile de joc avem doi Mișu, regele și bufonul său, unul de o lașitate covârșitoare și celălalt un bărbat stăpân pe el care acționează prompt. Comentariul referitor la forța implicată în acțiune relevă și el
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru a-l scoate pe Mișu din ascunzătoarea lui, așa cum se dovedește forța loviturii mortale pe care Mișu o administrează pre- tinsului soț încornorat venit să răzbune onoarea sa de familist. Cele două ipostaze îl situează pe acest Mișu la antipozii pe care-i reprezintă lașitatea și curajul. Însă cei doi termeni nu sunt operaționali în această farsă care relevă grotescul și ludicul și nu consacrarea unor virtuți. Dacă ne întoarcem la momentul ales pentru o farsă el coincide cu o dată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este în deplin acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea unei plenare trăiri. Abnormul este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz monstruos” devine un modus vivendi pe care discursul jurnalistic și cel al lui Nae îl împărtășesc odată intrate în rezonanță. Această jubilație în negativ nu are nimic din nihilismul rusesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a textului, de comprimare a lui. Există aici un paradox, chiar și personajele care practică incontinența verbală sunt circumscrie unor invariabile stilistice care le sunt proprii. De asemenea, Victor Eftimiu relevă contrastul dintre stilul operei și stilul de viață la antipod unul de celălalt în opinia dramaturgului : „Caragiale a fost un para- dox. Mai mult ca oricine altul, el dezminte faimosul „stilul e omul”. „Câtă deosebire între scriitor și om ! Pe de o parte, un stil lipsit de orice înflorituri, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin negație, dar și prin comprimarea materialului lingvistic în vederea obținerii clarității, a unei forme mai permeabile în redarea sensului. În virtual această lumină este recupe- rabilă și remarca celebră a lui La Bruyère a cărei semni- ficație se află la antipodul disponibilității discursive a personajului caragialian : „Entre les différentes expressions qui peuvent rendre une seule de nos pensées ; il n’y en a qu’une qui soit bonne” . „Între diferitele expresii care pot reda unul dintre gândurile noastre, nu există decât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pardon de expresie!) rahat. Cei care au acceptat acest fel de mâncare, gata preparat, au făcut-o exclusiv din egoism, numai pentru ei, în vederea unor interese și profituri strict personale. * Petru Dumitriu cel de dinainte de 1960 s-a aflat la antipodul a două tipuri de oameni: al celor care nu s-au dat pe brazdă (Ion Vinea) și al celor convinși (Paul Georgescu). Ambele atitudini, repet: ambele sunt preferabile duplicității perfecte în care Petru Dumitriu s-a complăcut. Duplicitate care atinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre el acolo a fost destul ca să mă stârnească. Interesul constant al lui Eliade pentru acest scriitor, total neluat în seamă în timpul vieții, e cu atât mai remarcabil, cu cât e vorba de un spirit față de care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]