725 matches
-
toți oamenii, fără excepție, și să manifest față de ei o cumsecădenie cu atît mai mare cu cît sînt mai nenorociți"40. Ulterior, de-a lungul îndelungatei lui activități politice, Iorga a adoptat o atitudine antimarxistă și o mai înverșunată atitudine antisovietică. Dar, atacînd comunismul și Sovietele, rareori le atacă în calitatea lor de reprezentante ale socialismului. Tună și fulgeră împotriva "maximaliștilor", bolșevicilor, comuniștilor, a Sovietelor, a "rakovskiștilor" sau a "rakovskismului"41, dar rareori îl vedem pe Iorga punînd socialismul la zid
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1/77, Marea Britanie 1/125. Pierderile sovietice au inclus un număr important de prizonieri de război. În cursul luptelor, germanii au capturat circa 5,5 milioane de soldați sovietici, dintre care trei sferturi În primele șapte luni de la declanșarea ofensivei antisovietice, În iunie 1941. Dintre ei, 3,3 milioane au murit de foame, frig și maltratare În lagărele germane: Între 1941 și 1945 au murit mai mulți ruși În prizonierat decât În tot primul război mondial. Dintre cei 750.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata antisovietică a generalului Andrei Vlasov (compusă din ruși, ucraineni ș.a.), voluntarii din Waffen SS (proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța), personalul auxiliar din armata germană și angajații lagărelor de concentrare (recrutați din Letonia, Ucraina, Croația ș.a.). Toți aveau motive temeinice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a transformat după 1944 În luptă de gherilă anticomunistă, a costat viețile a 30.000 de polonezi Între 1945 și 1948. În Ucraina ocupată de sovietici, ultimul comandant partizan, Roman șukevici, a fost asasinat lângă Lvov În 1950, Însă activitățile antisovietice au continuat sporadic alți câțiva ani, Îndeosebi În Ucraina și Estonia. În Balcani, cel de-al doilea război mondial a fost resimțit preponderent ca un conflict civil, și Încă unul extrem de nimicitor. Pentru Iugoslavia, semnificația etichetelor convenționale - colaboraționist, partizan - rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celei franceze. După două decenii de excludere efectivă din problemele Europei, Rusia reintrase În scenă. Rezistența populației sovietice, succesele Armatei Roșii, precum și, s-o spunem pe șleau, talentul naziștilor de a-și face dușmani chiar și printre țările cele mai antisovietice i-au adus lui Stalin influență și credibilitate, În cancelariile diplomatice și pe străzi deopotrivă. Bolșevismul aureolat de putere devenise seducător. Fiindcă Uniunea Sovietică era realmente puternică: În ciuda pierderilor imense din primele șase luni ale invaziei germane - când Armata Roșie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pactul comunist, situația nu era cu mult mai bună: În România, la congresul reunit al celor două partide din februarie 1948, liderul comunist Ana Pauker i-a acuzat pe colegii foștii socialiști că slujesc guvernele reacționare prin sabotaj și „calomnii” antisovietice. După decimarea, arestarea sau absorbția principalilor adversari, rezultatele comuniștilor s-au Îmbunătățit Într-adevăr la alegerile din 1947 și după aceea - poate și pentru că practicau atacurile violente asupra adversarilor rămași, intimidarea la secțiile de votare și falsul grosolan În numărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Polonez (devenit, după asimilarea socialiștilor În decembrie 1948, Partidul Muncitoresc Unit Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul războiului prim-ministru al guvernului polonez În exil, era dezavantajat fatal de Încăpățânarea tipic poloneză cu care partidul său era deopotrivă antinazist și antisovietic. Așa cum aveau să demonstreze evenimentele ulterioare, lui Stalin nu Îi păsa prea mult de succesul „socialismului” În Polonia. Dar nu era deloc indiferent la linia generală a politicii poloneze, mai ales cea externă. Împreună cu rezultatul impasului din Germania, aceasta era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenise mai catolic decât papa. Stalin n-a ajuns la toate aceste concluzii subit, cu toate că și-a manifestat frustrarea față de „neexperimentatul” Tito Încă din ianuarie 1945. Dincolo de sentimentul pregnant, la Moscova, că Tito exagera, transformând revoluția iugoslavă Într-un contramodel antisovietic, neînțelegerile dintre acesta și Stalin au fost iscate de aspecte practice ale politicii În zonă. Sub Tito, iugoslavii nutreau ambiția - inspirată de istoria mai veche a regiunii - de a include Albania, Bulgaria și părți din Grecia Într-o Iugoslavie lărgită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vreodată”. Deloc surprinzător: nu aveau altă speranță. Marea Britanie, măcar, era o insulă. Însă francezii, ca toți ceilalți, erau mai vulnerabili decât oricând: În fața nemților și, acum, a rușilor. NATO era așadar de două ori important pentru Paris: deplasa linia defensivă antisovietică mai departe către est - cum observa Charles Bohlen cu câteva luni Înainte de semnarea Tratatului, „francezii se agață de o licărire de speranță: multe, puține, trupele americane stau Între ei și Armata Roșie”. Mai important, NATO reprezenta pentru ei o poliță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ziarele evreiești interzise și bibliotecile desființate. Comitetul Antifascist Evreiesc fusese suprimat la 20 noiembrie 1948. Liderii, artiștii, scriitorii și funcționarii care mai rămăseseră au fost arestați luna următoare și ținuți timp de trei ani În Închisoare. Torturați ca să dezvăluie conspirația „antisovietică”, ei făceau, evident, obiectul unui viitor proces-spectacol. Colonelul de securitate care a condus investigația, Vladimir Komarov, a căutat să ducă acuzațiile până la o conspirație evreiască de amploare Împotriva Uniunii Sovietice, dirijată de la Washington și Tel Aviv. Cum Îi spunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezinvoltură de Însuși Stalin). Încercând să-l convingă să nu scrie despre procesul Rajk, progresistul abate Boulier Îi explica lui François Fejtö: să atragi atenția asupra păcatelor comuniste Înseamnă „să faci jocul imperialiștilor”11. Teama de a servi involuntar intereselor antisovietice nu era nouă. Dar În anii ’50 devenise un factor major În dezbaterile intelectuale europene, cu precădere În Franța. Chiar și după ce procesele-vendetă i-au făcut În cele din urmă pe Mounier și pe alții din grupul Esprit să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scurt eseu critic despre literatura sovietică modernă, intitulat Despre realismul socialist. În februarie 1966, cei doi au fost judecați. Cum nici o lege sovietică nu interzicea publicarea de lucrări peste hotare, autoritățile au susținut că Însuși conținutul cărților era dovada activității antisovietice. Cei doi au fost găsiți vinovați și condamnați la muncă silnică: Siniavski a primit șapte ani (dar a făcut numai șase) și Daniel cinci. Procesul Siniavski-Daniel s-a desfășurat in camera, deși o campanie de presă menită să-i demonizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
student de 25 de ani, a fost arestat În 1967 fiindcă organizase În Piața Pușkin o demonstrație pentru drepturile civile și libertatea de exprimare. El fusese deja arestat de KGB În 1963, acuzat că se află În posesia unor lucrări antisovietice și supus tratamentului forțat Într-un spital psihiatric. De această dată, el a fost condamnat la trei ani Într-un lagăr de muncă pentru „activități antisovietice”. Scandalul Siniavski-Daniel și reacția suscitată păreau să contureze clar situația din Uniunea Sovietică: ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja arestat de KGB În 1963, acuzat că se află În posesia unor lucrări antisovietice și supus tratamentului forțat Într-un spital psihiatric. De această dată, el a fost condamnat la trei ani Într-un lagăr de muncă pentru „activități antisovietice”. Scandalul Siniavski-Daniel și reacția suscitată păreau să contureze clar situația din Uniunea Sovietică: ce se schimbase și ce nu. După orice criteriu În afară de propriul trecut, regimul era stagnant, represiv și inflexibil. Mirajul din 1956 pălise. șansele ca adevărul despre trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comerț (1971), a aderat la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (1972), a Încheiat acorduri comerciale preferențiale cu Comunitatea Europeană (1973) și a primit de la americani clauza națiunii celei mai favorizate (1975)6. Ceea ce vedeau diplomații străini În autocrații antisovietici de la București erau germenii unui nou Tito: stabil, docil și mai interesat de puterea locală decât de agitația internațională. Cel puțin Într-un sens aveau dreptate. Tito și Ceaușescu, la fel ca și Kádár și conducerea neostalinistă din RDG, au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-și asume responsabilitatea pentru tarele sale și pentru persecuțiile la care Își supunea criticii - poziție care Îl plasa undeva Între o generație mai veche de comuniști reformiști și noii disidenți din Europa Centrală. Alți disidenți, mai puțin proeminenți și declarat antisovietici, au suferit un tratament mult mai aspru. Poeta Natalia Gorbanevskaia a stat trei ani Într-un spital psihiatric de detenție, diagnosticată, ca alte sute de oponenți, cu „schizofrenie latentă”. Vladimir Bukovski, cel mai cunoscut dintre tinerii radicali, a petrecut 12
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin care se poate ridica moralul popoarelor aflate sub dominația sovietică". Cu toate acestea, se atrăgea atenția că o astfel de tactică ar putea fi dăunătoare. Naționalismul era o sabie cu două tăișuri, care, pe lîngă faptul că stîrnea sentimente antisovietice, dezbina chiar popoarele înseși. Ungurii erau împotriva slavilor și a românilor, slovacii împotriva cehilor, iar polonezii împotriva germanilor. Aceste conflicte puteau crea o serie de probleme operaționale pentru propaganda americană. Un exces de naționalism putea "periclita obiectivele urmărite de Statele Unite
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
exprimau dezacordul față de Uniunea Sovietică 1024. Pentru a-și sublinia poziția, PMR a susținut o serie de ședințe în cadru restrîns, prin toată țara, pentru a explica națiunii noua lui linie politică. Discuțiile au stîrnit convingeri naționaliste, trezind sentimente latente antisovietice 1025. Ceea ce J.F. Brown denumește "devierea românească"1026 reflectă ruptura produsă nu numai între București și Moscova, dar chiar și între membrii CAER. Existau două blocuri: cel nordic, dezvoltat industrial și cel sudic, subdezvoltat. Poziția României era clară: ea refuza
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
toate tipurile de produse și servicii asigurate de Statele Unite"1117. Moscova și declarația de Independență a Bucureștiului În timp ce tratativele de la Washington progresau, Gheorghiu-Dej mergea mai departe pe calea independenței față de Moscova. "Declarația de Independență" din aprilie a iscat numeroase întruniri antisovietice în București. La începutul lunii mai, PMR a susținut campanii de îndoctrinare în cîteva agenții guvernamentale, la locurile de muncă și chiar în licee. Tema principală era exploatarea economică a României de către Uniunea Sovietică, din ultimii 20 de ani1118. La
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai, 1966. De la Gheorghiu-Dej la Ceaușescu După Declarația asupra poziției PMR privind problemele mișcarii comuniste și muncitorești internaționale și repudierea de către "Izvestia" a tezei lui Valev de remodelare a cursului inferior al Dunării, Bucureștiul s-a menținut pe aceeași poziție antisovietică radicală. În iulie 1964, URSS a propus ca în decembrie, 1964, să se desfășoare la Moscova o adunare preliminară a reprezentanților a 26 de partide comuniste. Scopul era pregătirea pentru o întrevedere internațională unde sovieticii sperau să poată înlătura Partidul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Marx. Fiind editată de Oțetea și Zane, doi istorici marxiști eminenți, cartea includea patru scrieri ale lui Marx, care nu mai fuseseră niciodată publicate și în care acesta condamna acapararea Basarabiei de către Rusia țaristă. Publicația era menită să reînvie sentimentele antisovietice din România; în doar 48 de ore s-au vîndut 30.000 de exemplare. 1176 În februarie,1965, eforturile lui Gheorghiu-Dej de a răzbi către Statele Unite s-au izbit de un dublu obstacol. Mult discutatele negocieri cu Firestone se duceau
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
anunțase Nixon pe 15 iulie au făcut Kremlinul să intre în panică. Moscova vorbea despre o axă Washington-București-Beijing, în timp ce presa est-europeană și mai ales cea ungară atrăgeau atenția asupra formării unei "linii Tirana-Belgrad-București", ca fiind capătul vestic al unei axe antisovietice, care-și avea rădăcinile în China. În acest context, liderii de partid sovietici și cei din estul Europei, cu excepția lui Ceaușescu, s-au întîlnit în Crimeea, pe 1 august. Rezumatul oficial al conferinței indica unanimitate asupra mai multor puncte, printre
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
522 pagini, la care se adaugă Suplimentul 1 mai 1 noiembrie 1948 cu ale sale 78 de pagini) cuprinzând nu mai puțin de 8.000 de volume. Pe lângă scrierile cu caracter politic indezirabil (fascism și legionarism, antisemitism și naționalism, lucrări antisovietice și anticomuniste, fracmasone și corporatiste), au fost proscrise aproape fără excepție toate almanahurile, calendarele, atlasele, ghidurile și pliantele turistice ale României, motivul din spatele acestei radieri masive fiind acela de a șterge memoria Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei (teritorii anexate de URSS
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Rusia a impus-o Turciei" (Roller, 1952, p. 421). În ciuda tuturor binefacerilor cu care marele popor rus i-a blagoslovit pe români, elita politică a acestora din urmă, aservită capitalului străin și puterilor imperialiste, a luat parte la "războiul criminal antisovietic" (1941-1944) (Roller, 1952, p. 662). "Atacul criminal contra URSS", lansat la 22 iunie 1941, a fost o acțiune fatidică pentru România. Atacând Uniunea Sovietică, împreună cu trupele naziste germane, "Antonescu a împins în măcel circa un milion de ostași [români]" (Roller
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fondator de și mai mare importanță a fost crearea Partidului Comunist Român în 1921. Ilegalizat în 1924, partidul a continuat să lupte împotriva dictaturii militaro-fascistă în "cea mai neagră perioadă din istoria modernă a României" (p. 45). Împotrivindu-se "războiului antisovietic" în care politicienii burghezi conduse țara spre o "catastrofă națională", Partidul a contribuit decisiv la "insurecția națională armată" din 23 august 1944. "Marele merit al partidului nostru comunist constă în faptul că [organizând insurecția de la 23 august s-a ridicat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]