390,674 matches
-
Cine? labirintul zilelor îmi arată mereu un alt tu, un altul de câte ori deschid ochii. Cuvintele mele întreabă, nu eu nu eu care aud cu întreaga ființă simt cu auzul, gust, ating, suspend peisaje care au lunecat dincolo de orizont. Pod peste apă și păienjeniș peste hău bucuria adăugată la bucurie răspunsul, poate, salvator la ghicitoare când va fi timpul
Tu cine ești? by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3938_a_5263]
-
cu înger, Jupuiam lumina de blana de oaie Să tăiem luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
-ți mai caut sufletul sub sîni... Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni, Cînd roua mi se-ncheag-opacă-n iarbă? Mi-s umerii căzuți, fluturi străini Îmi taie fața, nu mai știu să-mi șteargă Cu-aripa lor, mîngîietori, obrazul. Vezi? Apele se-nvîrt fără pricină În reci bulboane, ne măresc necazul Și doar nainte-aveau căderea lină, Alunecau pe lîngă trupurile noastre, Ferindu-se plăcerea să ne-o-ncurce În legănarea lor atît de dulce, Încît chiar Domnul, dintre perne-albastre, Se apleca să
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
Gellu Dorian Un milion de ochi cad peste mine ca mărgelele, numai ochii ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
friguri cum vara de muște o bucată de carne apoi de aduceri aminte ca de-un rînced insuportabil miros apoi de verbe iubitoare doar între ele însele cum lesbienele. Păianjenii Păianjenii care-și întind pînzele aidoma unor fire subțiri de apă din ce în ce mai subțiri disperate căci apa li se refuză și-n setea lor torturantă ar vrea s-o imite. Localul Întunecos localul în sticle alcoolul mugește cum taurii ieși în prag în orbitoarea lumină vezi zemoasele pajiști verzi ce-ar îndestula
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
o bucată de carne apoi de aduceri aminte ca de-un rînced insuportabil miros apoi de verbe iubitoare doar între ele însele cum lesbienele. Păianjenii Păianjenii care-și întind pînzele aidoma unor fire subțiri de apă din ce în ce mai subțiri disperate căci apa li se refuză și-n setea lor torturantă ar vrea s-o imite. Localul Întunecos localul în sticle alcoolul mugește cum taurii ieși în prag în orbitoarea lumină vezi zemoasele pajiști verzi ce-ar îndestula înverșunatele fiare dacă ce-i
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
fiecare element încercînd să-l facă pe celălalt să plutească să țină balanța cumva să reziste cu o generozitate timidă (care e una din bietele nedreptățitele taine-ale Lumii). La despărțirea de pasărea Cipi Azi ești plină de cer cum o apă limpede azi cerul e plin de tine cum de văzduh. Tropii Tropii în adîncul obiectelor cum viermii în fructe răscoapte zilnic mesteci obiectele (cum trosnesc maxilarele ce le dislocă cu greu ) și gustul tropilor nici nu-l mai simți. Semn
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
șase, Ci șapte. Nu numai șapte, Ci opt. Și nici numai opt, Ci nouă. Nu nouă, Ci zece. Nu zece, Ci treisprezece! Plăcerea de a mângâia Îi înmulțise degetele. Plăcerea de a fi sub ele Mă-nsingura! a) Un rai pe ape (Lacul) Mă răcoream de tine, c-un lac întreg, în vară. Nu șerpii lungi și lucii, prevăzători spre seară, Ci nuferii din apă dormeau cu capu-afară. Pentru întâia oară peștoaice vinovate Se-nmlădiau sub valuri, se argintau pe spate
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
de a mângâia Îi înmulțise degetele. Plăcerea de a fi sub ele Mă-nsingura! a) Un rai pe ape (Lacul) Mă răcoream de tine, c-un lac întreg, în vară. Nu șerpii lungi și lucii, prevăzători spre seară, Ci nuferii din apă dormeau cu capu-afară. Pentru întâia oară peștoaice vinovate Se-nmlădiau sub valuri, se argintau pe spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma-i dintr-o vrajă - Cum să respir, să n-o deșir? - De goliciunea apei, trupul Se rușina, din nou copil, Când lacul mă purta pe pieptu-i Ca pe un nufăr fără foi. Ne învelea, din ceruri, noaptea Cu întuneric, pe-amândoi. Mă bizuiam că nimeni, nimeni Măcar aici nu m-ar pândi. Cum credem
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
văd, O iau la fugă, la fel ca-n desenele lui Walt Disney, Ca-n filmele de pe „Discovery” sau „Animal Planet”. Ciupercile - hribi, urechiușe, bureți, mitărci - Sunt bonus. (Trebuie doar să te apleci și să le culegi.) La fel și apa de la izvor, zmeura de pe marginea potecii, Alunele, merele sălbatice, boabele de scoruș. Sunt singur. Nici un ghid, nici un paznic, Nici un alt vizitator. E mai bine așa. Pot să mă plimb în liniște. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte Ca muzeul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
în care picăturile de sânge înviorează noul anotimp, hai să le punem sub lupă să vedem stratul gros de secole; deasupra mea deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
pe viață al racului Care nu mai poate ieși din semnul zodiei Mare fericire această Ca o lentilă prin care se scurge realitatea Ea nevinovată eu vinovat că o văd Cum intră pe sub ușa cum bea fericită doi litri de apă Ca să respecte sfaturile de viață sănătoasă Și să se poată pisa pe noi aceștia care nu știm Al cui loc îl ținem ocupat.
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
veninoase Nu, nu vreau să risc Voi schimba meniul Voi mânca lumină și întuneric ca să pot continua acest zbor îngeresc. Lecție M-am născut pe acest pământ După mulți ani Nu sunt dezamăgit E frumos aici E aer, e și apă Diferite fructe Mi-am făcut și eu un rost cumva Sunt aici și ființe conștiente Paparuda, bunăoară E bine, e bine aici Am învățat lecția. *** În văzul tuturor Am inventat o nouă iarbă O iarbă care aici nu există Cu-
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
praștia ca pe o pasăre cântătoare miau furat adolescența pe neștiute - eram deja străin și confuz când m-am trezit mi-au spurcat tinerețea aruncând scrum și chiștoace în așternutul imaculat dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua mi-au luat pământul de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
și în sus, printre nouri, am ajuns destul de departe; și în jos am ajuns pînă pe fundul prăpastiei; în ceilalți, ca un glonte de argint, am pătruns inimaginabil de adînc; numai în sine plutesc precum o bucată de plută deasupra apei, nu pătrund nici măcar cu o unghie Cînd prada e prea multă Cînd prada e prea multă sau cînd prada e prea puțină cînd luna bate pieziș printre crengile desenate pe cer cînd ochiul lui Dumnezeu clipește ca și cum tot universul ar
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
Daniel Pișcu Se minuna că mărul face mere și cât de dulci sunt ele că apa e incoloră și inodoră că are gustul cel mai bun din lume și fără ea nu putem trăi că respirăm că inspirăm că expirăm cum se aude la radio vocea speakerului prin aer cum se vede la tv prin eter
Tatăl meu era și el poet by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/4446_a_5771]
-
poate sunt lucruri neîncepute. sau sunt lucruri deja sfârșite. sau e un gol care mă privește holbat, așa cum privesc și eu dincolo prin fonta întunericului. totul e o pândă ascunsă, pregătind un atac iminent. lemnul podului începe să tremure și apele se trezesc dintr-un somn vrăjit. e un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
cauți să plictisești să nu ierți pe urmă să-ți pară rău de tot cînd ieși în lume să porți o lacrimă cum un breloc. Una lîngă alta Una lîngă alta clipele strînse zgribulite spre-a traversa vremea cum o apă semnalmentele lor deja-n catastiful feribotului aerele lor fumurile lo r (fie și de țigară) dînd tîrcoale înțelesulu i apoi pe malul celălalt despărțindu-se mîngîindu-se clipele cu gesturi de rutină ca și cum ar mai fi împreună. Semn de carte Cît
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
frunze care au făgăduit de noi. Lângă vocea fără prihană și fără tihnă a izvoarelor. Și peste toate, aerul din care-a respirat Dumnezeu și pe care heruvimi vulturești l-au tăiat cu aripile. 5. Ori drum îngust, ori eternă apă, tălpile mele plutesc la fel prin timp. Piatră sau cenușă, oricum ai fi, la fel vezi moartea. Rânjetul sau lacrima mea, peste toate, încearcă să scânteieze cuvinte, piatra și cenușa amarnic le-ndoaie, încearcă să scânteieze cuvinte. Eu stau la
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
ultimele. Orice începe azi și se sfârșește ieri. 9. Ca o rufă murdară, lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]