271,809 matches
-
simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra barbarismelor, turcismele sînt doar pomenite, în enumerări, de obicei în asociere cu grecismele. Se poate observa că, în comparație cu alte purisme lingvistice manifestate în spațiul balcanic, cele românești nu identifică în turcisme un obiect
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
înlături, dacă, după ideile vremii, ele însemnau înjosire?". Pentru română, absența unei asemena înverșunări are mai multe posibile explicații. în primul rînd, desigur, conta faptul că influența turcă nu este dintre cele mai importante; în comparație cu cea slavă, mai ales, ea apare ca limitată, marginală; în epoca disputelor puriste, era resimțită în mod mult mai acut prezența influenței lingvistice neogrecești, favorizate de domniile fanariote. Cel mai important e însă faptul că turcismele nu apar ca un pericol pentru lexicul cult românesc. Elementele
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
mai importante; în comparație cu cea slavă, mai ales, ea apare ca limitată, marginală; în epoca disputelor puriste, era resimțită în mod mult mai acut prezența influenței lingvistice neogrecești, favorizate de domniile fanariote. Cel mai important e însă faptul că turcismele nu apar ca un pericol pentru lexicul cult românesc. Elementele de origine turcă sînt fie vechi (unele probabil cumane) și perfect asimilate (dușman, musafir, mioriticul cioban), adesea intrate în uzul popular (odaie, cișmea, dușumea), fie clar marcate - caz în care folosirea lor
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
și cu frac, erau atunci în permanență în paginile ziarelor. Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște flăcăi robuști le făceau vânt cu un picior în fund, iar uneori se băteau între ei. Dacă apărea un capitalist inimaginabil de gras, cu joben negru și țigara în colțul gurii, atunci neapărat avea în mână un sac uriaș, cu cifra unu pe el, urmat de multe zerouri, cu cât mai multe cu atât mai bine. Uneori, printre
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
țigara în colțul gurii, atunci neapărat avea în mână un sac uriaș, cu cifra unu pe el, urmat de multe zerouri, cu cât mai multe cu atât mai bine. Uneori, printre crăpăturile sacului, cădeau monede sau bancnote. Dacă în arenă apărea leul britanic, atunci nu uitau să-i deseneze pe spinare un petic sau amprenta unei tălpi de bocanc. Și așa de mult îmi plăceau aventurile acestor personaje, încât am început să le inventez unele noi. Se pare că inițiativa mea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
darnic, poeți de soi, Iar ei au creat, în neștire, doar soldățoi." Printre oamenii care se învârteau la Maiak erau destui neomarxiști și neocomuniști de toate orientările, dar nu ei dădeau tonul. Tendința aceasta murise, rămăsese de domeniul trecutului. Ea apăruse în anii ’50, ca o reacție firească la samavolnicia stalinistă: sprijinindu-se pe tezele clasicilor marxism-leninismului; apelând la ele, oamenii încercau să determine puterea să respecte aceste principii luminoase. Dar autoritățile nu mai luau de mult în seamă principiile afișate
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
au mers mult mai departe pe calea evoluției lor politice și glasul acestora suna destul de distonant. Popularitatea lui Lenin și a altora a scăzut într-atât, încât critica nu mai suna ca o învinuire, ci aproape ca un elogiu: autoritățile apăreau nu ca niște dogmatici fanatici, ci ca niște oameni pragmatici care neglijau voit doctrina învechită. Și se pare că în Occident s-a trecut cu vederea acest moment, considerându-se adesea că mișcarea pentru drepturile omului în URSS este încă
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
rol au jucat în mitologia anilor ^80 și în destinele noastre. Al meu, în orice caz. În schimb, bănuiesc că au și ei propriile lor decepții. - Ce credeți despre modul cum evoluează în prezent literatura română? Ce autori - dintre cei apăruți după 1989 - au viitor? - Mă gândesc că, poate, există “o tranziție” și în literatură. Din câte îmi dau seama, încă nu ne-am obișnuit cu șocul trecerii de la iluzia că eram “importanți” (de vreme ce poliția nu scăpa din ochi cultura) la
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
roz. Așa cum evreii au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe ce se întîmplă chiar cu propriul eu. Condiția acestor descoperiri mi se pare cel mai puțin sau insignifiant urmărită în montarea de la Bulandra. Eu cred că aici se găsește greutatea piesei, între-un fel
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Constantin Țoiu De "Secolul 20" mă leagă o nedreptate. Timp de opt luni, în jurul anului 1960, cât a ținut pregătirea primului număr apărut anevoie, am fost cel dintâi și singurul redactor al acestei reviste. Greutatea era să alegi materialul "extern". Politica schimbându-se iute, lună de lună, orice număr se învechea înainte de a se constitui în întregimea lui. Și ce sunt 30 de
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
mereu nou, cu unghiul schimbat. Curios pentru durata oricărei culturi. Tirul a trebuit așadar reglat, reajustat de nenumărate ori, până ce istoria epocii moțăind întrucâtva, săptămâni în plus, s-a profitat de moment, iar cel dintâi număr al publicației apucă să apară, în sfârșit... Aceasta se petrecea sus, într-una din încăperile clădirii somptuoase a sediului Uniunii Scriitorilor de pe șoseaua Kiseleff, un palat veritabil. Eram, prin urmare, unicul redactor al revistei, fără simbrie, neangajat, probabil din cauza dosarului, lucrând cu bucata. Ce-i
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
pe rupte, fără orar, de dimineața de la șapte până ce cădea seara, cu pauză la cantina locală. Fiindcă în acest timp aveau loc și întâmplări hazlii, e cazul să spun, de exemplu, că, sub ochii mei de redactor, într-o zi, apăru pe o pagină tradusă din Kazantzakis, celebra "chambre à louer" tradusă "cameră de lăudat", boroboața faimoasă, princeps, a unui autor ce nu-și cunoștea toate textele, Dumnezeu să-l ierte. Speram să fiu angajat. Lucram cu zelul celui bănuit. Totdeauna
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
în aceeași zi, fusese Dinu Săraru, după cum am mai scris cu alt prilej. Nu zic nimic. Totuși, trebuie precizat că un astfel de lucru s-a petrecut nu numai într-un regim totalitarist, dar și în România. Cartea de curând apărută la Editura Allfa a prietenului meu Valeriu Stoica Puterea, un rău necesar, mi-a adus aminte, printr-un ricoșeu lexical, de blestemata necesitate înțeleasă de pe timpuri. Nici o legătură, firește, între cinismul sintagmei lugubre și volumul lui Stoica plin de date
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
E prezentat de pildă rezultatul unor întîlniri în care s-au dezbătut unele chestiuni istorice, "ajungîndu-se la următoarele hotărîri (...) obligatorii pentru Facultatea de filologie din București, Institututul de lingvistică din București, IPB și SSIF" (sublinierea îmi aparține); una dintre ele apare la punctul 3: "Limba română literară a apărut în secolul al XVI-lea pe baza graiului din regiunea Tîrgoviște-Brașov" (Cronică, în SCL, 1-2, 1956, p. 105). La drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era rațional și justificabil științific
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
care s-au dezbătut unele chestiuni istorice, "ajungîndu-se la următoarele hotărîri (...) obligatorii pentru Facultatea de filologie din București, Institututul de lingvistică din București, IPB și SSIF" (sublinierea îmi aparține); una dintre ele apare la punctul 3: "Limba română literară a apărut în secolul al XVI-lea pe baza graiului din regiunea Tîrgoviște-Brașov" (Cronică, în SCL, 1-2, 1956, p. 105). La drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era rațional și justificabil științific: se reafirma teza că la baza limbii literare
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
limbii literare stau traducerile de texte bisericești din secolul al XVI-lea, tipăriturile lui Coresi, care au folosit mai ales graiul muntenesc (evident, nici sfera religioasă, nici identitatea regională nu puteau fi formulate explicit). Latura de onestitate profesională a conținutului apare însă incredibil și comic deformată prin modul de a face dintr-o ipoteză interpretativă o decizie oficială și obligatorie. Prin anii '50, un periculos inamic ideologic pare să fi fost, în Facultățile de Litere, istoria limbii: materie pe care demagogia
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
este un fel de împăciuitorism condamnabil" (SCL, 1, 1950, fasc. 2). Reconstrucția epocii pornind de la textele publicate e desigur parțială și cei care au trăit acele vremuri pot fi nemulțumiți de rezultat. Dar textele scrise rămîn și - dacă nu vor apărea suficiente noi mărturii - vom fi siliți, și în acest domeniu, să facem disperate eforturi de reconstrucție arheologică, pentru vremuri care sînt de fapt foarte apropiate. E și aceasta o consecință a miraculoasei "arderi a etapelor": care transformă vremuri și evenimente
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
Noua formulă a TOMISULUI constănțean promite. Numărul pe noiembrie conține multe lucruri de citit. Actualitatea e la ea acasă și în ATENEUL de la Bacău (numărul ultim pe 2002). O revistă de cultură contează doar în măsura în care e actuală și neprovincială. Chiar dacă apar în provincie, Tomis și Ateneu n-au aer provincial. Pourvu que cela dure! (Să traducem pentru dl Pruteanu într-o românească neaoșă: Să dea Domnul să țină!) O bună revistă de cultură rămîne ARCA din Arad, din care am răsfoit
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
care se simt datori să repereze onoarea cîte unui potentat local condamnînd pentru calomnie ziariști care pun în circulație informații îndeobște cunoscute. După ce presa a protestat, iar Opoziția - mai exact PD-ul - a anunțat că va sesiza Comisia Europeană, au apărut obișnuitele reacții de inocență ale autorităților. Ministerul Justiției chiar îi acuză indirect pe ziariști de prostie și superficialitate, pretinzînd că amenzile acestea n-ar privi presa. Ar fi privit-o cu vîrf și îndesat dacă ziariștii de la Adevărul n-ar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
știință a împăcării și caprei și verzei, chiar dacă varza mai puțin, iar capra de tot! Dacă sistemul capitalist, respectiv formarea de capitaluri trebuie să aibă loc într-o generație, atunci este momentul să ne felicităm că asemenea capitaluri imense au apărut, românași de-ai noștri inimoși le-au adunat, prin, cum se spune, activități depuse în acest scop. Că de ele e legată corupția sau invers, asta e o altă problemă, de abordat cu extremă prudență, căci putem vulnera firi gingașe
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
avea, în 2003, alegeri anticipate, vom avea poate șansa leului greu, vom retrăi duioasele timpuri cu leul și cârnatul, rapperi zglobii vor cânta așa cum știu ei "am un leu și vreau să-l beu", la ora veselă, la televizor, va apărea scheciul "zăresc în portofelu-ți o hârtie/ de o mie/ dă-mi-o mie". Leul cel nou nu va fi cât roata carului, ci cât aceea a jeep-ului. Legi ale existenței, de neabrogat, precum n-a putut fi abrogată, la
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
unui monument consacrat scriitorilor care au fost arestați, judecați, condamnați și nu o dată asasinați (direct sau prin consecințele sălbaticei detenții), între 1945 și 1989: "Am inițiat o colectă printre scriitorii din exil de la Paris, dar revista LUPTA - în care a apărut anunțul - a refuzat să publice mulțumirile adresate celor care au trimis donațiile lor. V-am scris o scrisoare cu toți scriitorii care au trecut prin închisorile din România. Lista era întocmită de G. Ionițoiu. Un grup de scriitori trebuia să
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
taurul de coarne și să scrie dacă nu o istorie, măcar o sinteză despre literatura română și resorturile ei ideologice postbelice, un tablou real al (supra)viețuirii literaturii în perioada neagră a comunismului românesc. Câteva eseuri, studii, culegeri de documente apărute în ultimii ani ne-au ajutat să înțelegem cât de cât măcar anumite aspecte din acea perioadă: volumele Anei Selejan Literatura în totalitarism, cărțile coordonate de Lucian Boia, Sub zodia proletcultismului de M. Nițescu, Subteranele memoriei de Vasile Igna și
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
volumul lui Eugen Negrici. De altfel, era și de așteptat întrucât criticul anexase antologiei de poezie agitatorică Poezia unei religii politice un scurt istoric al propagandei prin poezie, iar o versiune engleză intitulată Litterature and Propaganda in Communist Romania a apărut în 1999 la Fundația Culturală Română. în acest prim volum al temerarei întreprinderi, E. Negrici se oprește asupra prozei propunând o neobișnuită clasificare în funcție de reacția spiritului creator la presiunile cenzurii, tentativele disperate (reușite sau nu) de a găsi culoare de
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
inconsecventă și perfidă care produce confuzie doctrinară, „minunata confuzie". Literatura se împarte acum în literatura aservită care încorporează mai abil ideologia și o literatură tolerată, însă din rațiuni tactice când s-au și deprins primele reguli ale jocului cu cenzura (apar Bietul Ioanide, Cronică de familie, Moromeții, Groapa și Toate pânzele sus! care, ne arată criticul, marchează începutul culoarelor pe care va înainta de acum încolo literatura tolerată). în etapa relativei liberalizări („diversiunea sugerării normalității") dintre 1964-1971, literatura aservită înseamnă doar
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]