2,251 matches
-
și în mișcarea necontrolată a mâinilor se citea începutul neliniștii ce-l cuprindea. - Mda...! Până aici, e bine, domnule Breazu, chiar dacă ai lungit răspunsul cu date despre care nu te-am întrebat, a intervenit comisarul Olaru după o pauză lungă, apăsătoare, bine calculată de ofițer. Ai afirmat că lucrezi la firma de pază și protecție „P”... ca agent de pază... - Da, domnule comisar, așa este, s-a grăbit el să confirme, ridicând capul. Am postul de pază la Mall... cel din
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
lipsa actorul Vasile Moraru, cel pentru care Nae Lăzărescu a fost tată, frate, prieten, coleg de scenă?! Cum îi va resimți lipsa actorul Aexandru Arșinel care i-a fost la Teatrul „Constantin Tănase”director, coleg de scenă, prieten?! Tristețea e apăsătoare la Tănase! Tăcerea e grea ca piatra! Oana Georgescu, secretar literar la Teatru trimite comunicate și primește condoleanțe. Gura îi este strînsă și încuiată ! Nu crede și nu încearcă să înțeleagă. Refuză să își spună că e adevărat. Se retrage
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
probleme în biroul meu. Mulți săteni veneau doar să mă salute și să vorbim despre nimicuri. De această dată până și nenea Turuianu, omul de serviciu disponibil oricând, dispăruse. Unde sunt toți? Timpul pare încremenit într‑o așteptare enervantă și apăsătoare. Din când în când, contabila primăriei, tovarășa Pungă, intră și iese pe ușă tăcută, preocupată de ceva doar de ea știut. Beau o cafea și încerc să dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul derivației, ecoul, semn că centralista mă
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
cele patru camere din cartierul Mănăștur, din apropierea pădurii, până la dispariția acestora. N-a fost ușor; pe de o parte, fiindcă bătrânii nu și-au apreciat niciodată nora la adevărata valoare, pe de alta, fiindcă România traversa vremurile tulburi ale comunismului apăsător, ce strivea ființă și chircea sufletele. Shakespeare afirmă că „Iubirea, chiar când ne împovărează, ne mulțumește, fiindcă e iubire”, iar cei purtând numele Țene au demonstrat cu prisosință că lucrurile stau exact așa, deoarece, în pofida divergențelor, între generații există respect
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
în care temperamentul său neliniștit, incapabil să accepte farsa diurnă, discrepanțele dintre realitate și aparențe, domnia tiparelor, ridicolul minciunii, i-a revelat funcția denunțătoare a ironiei, deliciul de a persifla; iar ochiul său, foarte devreme sensibil la alcătuirea strâmbă, uneori apăsătoare, opresivă, alteori doar rizibilă, a societății, l-a modelat ca scriitor. Toate acestea “s-au sedimentat”, remarcă autorul monografiei: momente decisive din parcursul biografic, gruparea, alături de alți confrați, în jurul unor “programe” artistice (al unor atitudini) mai laxe, mai permisive față de
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
volanul mașinii din Târgoviște spre București unde poposi două zile, apoi se îndreptă spre Constanța. Își revăzu bunicii care îmbătrâniseră și cu părul alb arătau de parcă erau Moș Crăciun și Crăciunița! Dar litoralul românesc îi accentuă și mai mult sentimentul apăsător de singurătate, chiar dacă acolo regăsi întâmplător vechi prieteni. Valurile leneșe ale mării îi răscoliră tristețea. Doar briza parcă o purta pe tărâmuri de vis, mângâindu-i trupul întins la soare. În cele din urmă, se hotărî să treacă granița în
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
ani din țară, au incântat sufletul ascultătorilor prin colindele duioase, aprinzând în inimi dorul după locurile natale. Lacrimi de dor, dar și de fericire, se vedeau pe fețele multor ascultători, dând de înțeles că nimic nu e mai trist și apăsător decât dorul de țară. Și acest dor care apasă inimile celor plecați, se evidențiază tot mai mult în preajma Sărbătorilor de iarnă. Pe scena Casei de Cultură a urcat vestitul cântăreț Nicu Wagner, o personalitate importantă în comunitatea română din München
COŞUL CU COLINDE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354586_a_355915]
-
cam lugubru, antropofagic, imagine prometeică în înlănțuirea de stâncă. ,,...atât a mai rămas într-un deșert de gânduri/...prin această întindere liniștită, pustie/și primejdiaosă/se mai rotesc vulturii din când în când.../” , iar ,,privirile se lovesc de lumina aspră,/apăsătoare/îmi stăpânesc lacrima ce mi-ar smulge/un ultimstrigăt”(Din jurnalul unei zile - scriu cu fire de praf - ). ,,Pe talerul zilei”, ,,pe talerul nopții”, poeta, cuprinsă de angoase, ni se destăinuie: ,,Noaptea hienelor mă ajunsese/din urmă/și era în
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
și însorită la început de mai... În sfârșit!... După o iarnă sâcâitor de umedă și mâzgoasă, după o pseudoprimăvară enervant de lungă, rece și cețoasă, după ce timpul rămăsese blocat parcă undeva într-un noiembrie aberant când cerul se scurgea inepuizabil, apăsător și acid în pământul suprasaturat și când orașul părea lichid, iată primul soare!... Nu își amintea să mai fi durat atâta amar de vreme până să se ivească soarele și cerul să se retragă epuizat, golit de conținut. Clima, își
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
tâmple cărunte plecând în lumea-ntunecată lumină tu mi-ai dat forță chiar în tăcerea nopții din străfunduri aștept nu visând să evadez Doamne Tu mi-ai dat libertatea scriu zilele trec în mine rămân adânci urme ce nu trec apăsătoare nu mai scriu șterg ce șterg dureri sunt viu privesc astrul ceresc cu rouă mă hrănesc tăceri de satin ochii se deschid spre răsărituri am plătit trecutul în timp nu m-am lăsat doborât de nici o tăcere spune-mi ceva
CAD LACRIMI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357444_a_358773]
-
unei necesități organice sufletului nostru național, atunci el să fie păstrat în formele lui originare și autentice. Iar dacă aceasta nu se mai poate atunci e mai bine să fie lăsat să se stingă în liniște, scutind lumea de scenele apăsătoare ale unor zvârcoliri zadarnice. Noi socotim însă că nu acesta e cazul.”. Pentru Nae Ionescu, înnoirea nu înseamnă schimbare ci „creștere firească” în comunitatea de iubire care este Biserica. Atâta vreme cât această comunitate de iubire funcționează normal, este exclus ca creșterea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
nu plâng singur. La fel este și când râd. Niciodată nu râdem sau nu plângem singuri. Unii plâng de durere, alții plâng de singurătate, alții plâng de bucurie, alții plâng de boală, alții plâng din mândrie, alții plâng din tăceri apăsătoare, alții plâng din cuvinte nepotrivite, alții plâng din neplânsul plâns, alți plâng de... Sunt plânsuri și plânsuri. Toți râdem și plângem la fel, în aceeași limbă. Nu te îneci dacă pici în apă. Te îneci dacă rămâi acolo. Soare m-
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
reușit. „Oare ce se întâmplă? De ce nu mă pot mișca? Nu-mi lipsește nimic și... totuși, nu reușesc. Să strig după ajutor îmi este teamă să încerc. Nu știu de ce am convingerea că n-am să pot... Doamne, ce liniște apăsătoare! Ciudat!! Atâta liniște mă împresoară... dar... nu... Ceva se întâmplă. Parcă este un zgomot de motor în funcțiune.... Da! Sigur! Nu mă înșel! Și voci... voci de bărbați... murmur de mulțime... Unde sunt?... Ce vor? O, Doamne! Iar întuneric... Globul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
fiindului său. Și trupul îi era ca de plumb și reci îi erau zilele înecate: „Da, plouă... și sună umil / Ca tot ce-i iubire și ură - / Cu-o muzică tristă, de gură, / Pe-aproape s-aude-un copil”. Chiar dacă plumbul este apăsător, un aducător de sfârșit existențial prin tot ceea ce constuie el chimic, ca metal, poate despărți fantastic de miraculos fiindul de nefiind, pentru că masa lui materială poate să sufoce viața telurică cu care dispare umbra, nefiindul întrând într-o stare activă
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
fiindurile telurice, trăind paralel cu o lume care îl aștepta și pe care el o simțea ca aparținându-i. Palidul, cenușiul, negrul pământului sunt doar coduri ale unui spațiu inițiatic ale poetului, el cunoaște greutatea plumbului care este mult mai apăsătoare chiar decât cea a pământului pe care încă mai calcă până la revelație: „Vestminte funerare de mangal, / Negru profund, noian de negru” (Negru). Durerea fizică este cea care îi amintește de viul din el: „E un secol de-al binelea bolnav
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
într-un potop de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... / Sicrie negre, arse, de metal, / veștminte funereare de mangal, / Negru profund, noian de negru... sau printr-un diluviu adevărat, văzut ca o regresiune pe scara antropologică până în epoca preistorică...:” Chinul apăsător al trupului i-a măcinat existența, i-a schimbat ciclul lumină/întuneric, ziuă/noapte făcând din înălțările lui un prevestitor al sfârșitului, un inițiat al interpretării viului în obscur, al exigenței ideii geniale de a se alătura celei lumești și
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități. Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale în duminica Paștelui, nunțile sau alte petreceri s-au ținut în satele vecine. E lesne de înțeles că această tragedie din Costești a făcut
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
-i împodobea frumos personalitatea. Și, prinzându-i palmele în ale mele, i-am zis: ─Ce-ai zice dacă, Duminica viitoare, ar veni părinții tăi la mine și, în fața lor, ne-am logodi? Am simțit dintr-o dată cum toată acea atmosferă apăsătoare s-a destins, iar fața lui Gelu prinse pe loc o strălucire angelică. Privirea lui a revenit iar într-a mea și, mâinile noastre unite, primeau iar șocurile acelea puternice ale inimillor înzvăpăiate, care ne băteau cu putere piepturile. Mă
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
la suflet, darnic, iubitor de oameni și făcător de bine. A luptat pentru fericirea și binele lumii. Geea, mama pământ este martoră! încheie femeia și-și lipi fruntea de iarba înrourată. Pădurea încremeni, murmurele se ridicau în aer...așteptarea era apăsătoare. -Așa să fie! Unde este păzitorul omului? -Aici, prea mărite, se apropie îngerul. -Începeți! Îngerul ce-l protejase pe bărbat în timpul vieții, se ridică deasupra și desfăcu capacul sicriului, acoperind cu pulbere de stele trupul inert. Torța aprinse cercul, format
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
mama, nemțoaică, tatăl, român. Copilul crește cu nostalgia protecției paterne, într-o atmosferă tensionată de consecințele războiului, apăsată de precaritate, datorată multiplelor evenimente și schimbări, și în cvasi-absența mamei, care muncea din greu cu ziua pe la alții. În acest climat apăsător, dar care urma încă normal cursul obișnuit al cutumelor rurale, apare un semnal, un câine, nu se știe de unde și al cui, pe care cineva îl numise Bolșevic. Din perspectiva textului, aș zice că avem a face cu o inspirată
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
el nu face exces de alcool, nu consumă droguri, mănâncă cu cumpătare, duce o viață sexuală ordonată, apreciază familia, luptă împotriva egoismului. Religia în calitatea și sensul ei de legătură cu Divinitatea poate birui și depăși frici și stări sufletești apăsătoare. Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaște sau obiectele sfințite. Oameni de știință din Sankt Petersburg au dovedit-o și au descoperit și mecanismul „material“ al acestui fenomen dumnezeiesc. S-a afirmat și din
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – GHEORGHE DRAGOMIR, TERRA, PLANETA SUFLETELOR RĂTĂCITE, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, BUCUREŞTI, 2014, 468 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357474_a_358803]
-
face din lacrimi salbe, reflexe bacoviene cad în ritmuri line precum: “...Plouă de trei zile/ Nicio bucurie/ Visele cad , unde./ Zilele te-așteaptă,/Zilele te cheamă.../ Totu-I fantezie!/ Plouă de trei zile.” Prin toată poezia domniei sale străbate o tristețe apăsătoare și peste tot o copleșește singurătatea, ascunsă în amintiri. 18. Ionel Marin din Focșani, coordonatorul Antologiei, poet consacrat cu peste 20 de volume de versuri, cel ce a dat viață revistei „Bogdania” cuprins în „Dicționarul autorilor români contemporani” cultivă o
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
grea, densă, altfel spus, o carte care nu se citește foarte ușor. De ce? Fiindcă avem de-a face cu o carte despre cunoașterea lui Dumnezeu și care, deci, trebuie citită cu atenție, implicare, asumare și responsabilitate. Cunoaștere care devine “palpitantă, apăsătoare, dureroasă, bucuroasă, care trezește în ființa noastră responsabilitatea și încălzește rugăciunea și care o face să se strângă mai mult lângă Dumnezeu” (Cf. Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloae). Concepută sub forma unui dialog, cartea abundă de teme și subiecte
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
în tonurile metaforice ale fragilității umane, ale neputinței, dar și ale arderii , ca încercare a eului de a se salva din realitatea “primejdioasă” în care “ se mai rotesc vulturii din când în când...” și “ privirile se lovesc de lumina aspră, / apăsătoare...” Deși cuprins în deșertul de gânduri, într-un peisaj auster, potrivnic, al recluziunii, eul poetic, mărturisindu-se, nu își pierde vitalitatea și candoarea din demnitatea mesajului: “cu sângele ce mi-a rămas / voi semna scrisoarea / ce ți-o trimit...” Timpul
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
într-un peisaj auster, potrivnic, al recluziunii, eul poetic, mărturisindu-se, nu își pierde vitalitatea și candoarea din demnitatea mesajului: “cu sângele ce mi-a rămas / voi semna scrisoarea / ce ți-o trimit...” Timpul se măsoară în răsturnări haotice, cu apăsătoare trimiteri “într-o inimă cuprinsă de spaimă” , în același timp, “ceasul” putând fi și “darnic și plin de promisiuni”. Domină imaginile hiperbolice ale nopții ce ia locul zilei, hienele amenință timpul și acumulările afective ale eului liric ( “poveștile ce le-
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]