7,447 matches
-
rămas bun de la cel răposat. Jucând pe mormântul tatălui său, el are sentimentul că alungă moartea, că scapă de sub blestemul ei. Moartea celuilalt confirmă propria noastră moarte". Într-un fel, Pirgu își trădează aici admirația pentru indiferența, fie ea numai aparentă, pe care o afișează prietenii lui, o indiferență pe care vrea să o imite, fără a prelua și procedeele ei. El rămâne pe traiectoria personalității sale. Aceasta este și seara în care craii acceptă să îi facă lui Pirgu hatârul
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
de teatru în fața camerei de filmat și cred că una din scăpările probabil inerente ale regizorului a constat în această confuzie a registrelor. Nu gesturile exagerate redau cel mai bine tensiunea sau soluțiile de avarie, excesive, ci momentele de calm aparent, de prostrație sau cele în care dialogul se înfiripă natural, chiar dacă deceptiv. Filmul are două finaluri ca și cum regizorul ar fi ezitat, unul magistral și unul total neinspirat, adăugat celuilalt. Ultima scenă îi înfățișează pe cei doi în același spațiu însă
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
și să dezvolte, în pagini cu mult mai profunde, pasiuni livrești de un calibru superior. Nu e deloc așa, iar Steinhardt se revoltă cu îndreptățire. Cantitativ, această colecție de eseuri interbelice e mai degrabă una care profită din plin de aparenta normalitate instaurată imediat după război. Între textele din 1934 și cele din 1947 - ca să luăm în calcul numai extremele - se întind spații nepermis de ample de liniște. De autentică și tristă maturizare. Aproape echivalente în timp, cele două perioade de
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
printre manifeste care rup cerul tern al sfîrșitului și începutului de veac, se încheagă, ca o jucărie făcută din bucățile fostelor păpuși, aceste pagini furioase (cum l-au înțeles cîndva italienii pe bizzaro). Mistuită îndelung, furia lor nu mai e aparentă, e o post-revoltă. Un soi de tensiune superficială face vorbele și frazele să se apropie, după ce au fost spulberate. Iar în felul cum le adună martorul răvășirii lor nu e nici o intenție de ordine. Dimpotrivă. Sînt frumoase așa, alcooluri dintr-
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
Așezați pe canapeaua din sufragerie, în fața calculatorului, nu suntem conștienți de viteza cu care ne mișcăm. Totul se schimbă cu o viteză surprinzătoare în jurul nostru, chiar dacă avem impresia unei aparente liniști. Ne învârtim în jurul axei o dată pe zi cu o viteză medie de 1.500 de km pe oră, ne învârtim în jurul Soarelui cu 107.000 de km pe oră și călătorim prin Calea Lactee cu 792.000 de km pe
Cum era Pământul cu milioane de ani în urmă - GALERIE VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70074_a_71399]
-
cunoscută scriere a lui Jules Verne, "Călătorie spre centrul Pământului", este programată duminică seară, de la ora 19.30, la Sala Mică. "Decorul este fantastic, Armând Richelet-Kleinberg, creatorul muzicii originale și a animației 3D, inventează o lume nouă, intangibilă, dar cu aparentă reală, pusă în valoare și prin costumele deosebite, realizate de Gwenaelle Picherit", se arătă în comunicat. Spectacolul, "vibrant și modern", îi are în distribuție pe actorii Costin Gavază, Tiberiu Vasiniuc, Luchian Pântea, Iulian Praja, Stâncă Jabenițan și Stelian Chițacu.
Un spectacol 3D va fi pus în scenă la Teatrul Naţional din Târgu Mureş () [Corola-journal/Journalistic/70128_a_71453]
-
ale celebrei comete Halley care poate fi observată de pe Pământ la fiecare 76 de ani. Cometă a fost văzută ultima oară în 1986 și va mai putea fi observată în 2061. Numele de Eta-Aquaride vine de de la faptul că originea aparentă a meteorilor este constelația Vărsătorului (Aquaris).
În noaptea de 5 spre 6 mai, ploaie de meteoriţi din coada cometei Halley - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70142_a_71467]
-
se mai poate anula așa încât de fapt totul rămâne pentru totdeauna. Pe scurt, existența are memorie. Prin urmare și umila mea existență, de fiu de burghez, laborant, soldat, mașinist, dra-ma-turg, dizident, deținut, președinte, pensionar, fenomen public și ermit, un erou aparent și un fricos ascuns - vor rămâne aici pentru totdeauna. De fapt nu aici, ci undeva. Dar în nici un caz în altă parte. Undeva aici. Continuă să nu îmi fie clar dacă regretați faptul că în urmă cu șaiprezece ani ați
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
piatră în poezia mea de piatră/ nu au găsit nimic." (pag. 61) Să nu facem, totuși, confuzii. Sunt, într-adevăr, multe referințe la poezie în Problemele personale. Dar, paradoxal, nici o urmă de metalimbaj autentic. Aș spune chiar că rolul acestor aparente autocitări e de a suplini apetitul memorialistic. Aici, debitul confesiv e de obicei bine supravegheat, iar albia se lărgește numai când între amintiri apare un poem sau cel puțin un crez poetic. In sfârșit, nu trebuie pierdută din vedere o
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
în liniște. Zarathustra pare a cuvînta astfel prin grija bardului maramureșean. Prin această rupere decisă a eului (nu doar poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări a primului, a sărăcirii sale măcar aparente, deși dispune de un „sîmbure de magmă". În consecință, actantul simte instinctiv nevoia de a-și lărgi cadrul lăuntric. Se arată convins că poate face multe „cu rotația în jurul axei proprii, prin constrîngere și concentrare", cu toate că „asupra celeilalte rotații a
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
mele s-a născut în perioada de dinainte de așa-numită schimbarea de regim, atunci când din partea cititorilor au existat, cel puțin pentru mine, solicitări mai puternice de publicare și afirmare decât cele din prezent. Observați însă foarte exact că supraproducția mea - aparentă sau reală - se explică prin faptul că, practic, scriu în toate genurile, astfel lucrez simultan la mai multe opere odată. Am eu o vorbă: dacă terasa mea, unde stăm acum, ar fi de trei ori mai mare, ar fi de
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
a cercetării bolii Alzheimer, ca motiv de inspirație pentru piesa respectivă, restul, adică "cercetarea graniței dintre viață și moarte", fiind o pretenție fără acoperire. Dar, fie-ne permis a glumi, însă cu toată seriozitatea - dacă ni se poate accepta această aparentă contradicție - izolarea interpreților este o caracteristică generală, a mai tuturor piesele de dans contemporan. Deci, mai toate compozițiile de dans contemporan suferă de Alzheimer. Corpurile, respectiv ființele cărora le aparțin aceste corpuri, nu se mai caută unele pe altele, ca
Sub pecetea efemerului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7897_a_9222]
-
îndura cele mai groaznice torturi fără măcar să scoată un strigăt, o șoaptă." (Mihai Moșandrei, însemnările unui vînător) Reproșul păsării, prin tăcere, devine și mai pătrunzător. Iar omul își refuză și el expresia deschisă a remușcării, dar răceala notației e doar aparentă. Ochiul "parcă omenesc" al sitarului suprimă orice comentariu. Cea mai frumoasă pagină dedicată agoniei unui animal îi aparține lui Mihail Sadoveanu. Scena n-are martor vizibil, iar sentimentul se dizolvă în descrierea ei "obiectivă". Rănită de glonțul unui vînător, o
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
unitate. într-un anume fel, pictorița preia, la altă scară, mai puțin mecanică și, în consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular, din rigoarea lui antropomorfă, și se extinde pînă la aparenta disoluție. însă strategia percepției rămîne, oarecum, neschimbată. Ochiul trăiește în aceeași fluctuație, în aceeași abisală indecizie, constrîns permanent să alerge între parte și întreg. între un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
siropoase asupra iubirii, nuvela este melodramatică, artificială și chiar involuntar parodică". Același ochi exigent se aplică și asupra produselor epocii în curs, înfățișate, e drept, pe sărite, însă nu expeditiv, ci cu o onestă concentrare a atenției. Neintimidat de monumentalitatea aparentă a Istoriei lui Marian Popa, criticul e de părere că "marile ei defecte" îi copleșesc "calitățile sau pur și simplu le anulează". Numele în temeiul cărora s-a operat selecția și gruparea scriitorilor ar fi "eclectice și uneori hazardate": "este
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
alături de alte două variante ale oului, simbol al veșnicului început. Cu vădită discreție, spre părțile laterale ale încăperii, au fost poziționate câteva dintre tablourile olandezului Piet Mondrian, contemporan al lui Brâncuși, lucrări definind în linii geometrice, în culori esențiale, aceeași aparentă impersonalitate privind simplitatea formelor, armonia universală. Am făcut acest excurs pentru a observa văditele similitudini de ordin formal cu spațiile arhitecturale generoase, atât de funcționale, ale noului lăcaș de cultură, de muzică, anume Kimmel Center, realizat cu totul recent, la
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
două emisfere terestre sunt luminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor. Pentru un observator terestru, fenomenul se materializează pe sfera cerească prin mișcarea anuală aparentă a Soarelui în lungul eclipticii cu aproximativ 1° pe zi, planul eclipticii fiind înclinat față de cel al ecuatorului ceresc cu 23° 27'. La momentul Solstițiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27' distanța unghiulară nord față de ecuatorul ceresc
Solstițiul de vară. Google și-a schimbat logo-ul în prima zi de vară astronomică by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78396_a_79721]
-
supusă neîncetat nașterii și pieririi, în vederea altor forme, oarecum îmbunătățite... * Impresia pe care o face C. S. care știe și poate multe, dar este foarte rezervat, ori chiar laș uneori, neîndrăznind și păstrându-se în limitele convenției și bunei creșteri aparente. Senzația continuă de fals, de ne spus, de prefacere, ascundere... * Păcatele, se iartă în raport cu valoarea darului făcut. Un pescar prinde și aduce la biserică atârnându-l de gard un somn uriaș de 200 de kile... Are un păcat greu de
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
nobil catolic de tipul lui Montresor. De aceea, catolicul simte că trebuie să răzbune numele lui Dumnezeu, iar nu pe al său personal. Faptul justifică, totodată, abordarea morții lui Fortunato ca act sacrificial (eliminarea ideii și nu a persoanei), precum și aparentul paradox creștin - revanșa (acceptată, totuși, aici la nivel impersonal, divin, în numele "dragostei lui Dumnezeu" și nu al orgoliului individual). Astfel, Montresor devine doar un exponent al unei fenomenalități spirituale, un executant de misiuni trans-ipostasice, depersonalizat și egal în gesturi ca
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
avea nici pe departe sfruntarea, mojicia soldățoilor Imperiului și a regicizilor apostați din 1793". În această lume a dezamăgirii și a tupeului fără limite, femeia preia atributele bătrânului dandy pe care-l depășește prin arta disimulării, a cultivării unei imagini aparente, cu certe atribute diabolice. Epitetele definitorii rămân în universul infernal, ele sunt rând pe rând, "drăcoaica", "infernala", "îndrăcita" conturând un univers "sublim diavolesc". În acest fel nu se mai știe dacă "diavolul e cel care învață femeile ce și cine
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
să-și explice de ce scrie." E un punct în care mă disociez de opinia d-sale, întrucât, dimpotrivă, am încheiat lectura acestui jurnal, îndeosebi a celui de senectute, cu impresia că totul, chiar când vorbește despre chestiuni fără vreo tangență aparentă cu creația, totul se focalizează în cele din urmă, fie și în subsidiar, problemelor creației, motivațiilor, condițiilor și rigorilor ei. De altfel, chiar doamna Lia Ghimpu revine de îndată cu constatarea corectă că „o mare parte dintre consemnări vizează problematica
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
Copie fidelă a păpușii Bărbie, blonda din imagini vrea să demonstreze că este foarte bună la sucit mințile bărbaților. Îmbrăcată extrem de sexy, cu lenjeria intimă la vedere, tânăra spulberă orice aparentă atunci cand deschide gura. Nu va ganditi la ceva obscen. Pentru că vrea să demonstreze că și pițipoancele pot fi campioane, tânăra începe să pronunțe cuvinte cu o viteză atât de mare, încât orice profesor de dicție ar fi gelos pe ea
Nu îţi vine să crezi ce poate face o blonda sexy cu gura () [Corola-journal/Journalistic/68227_a_69552]
-
te face să nu refuzi. Din cauza ei personajele nu vin și, mai ales, nu pleacă la timp, întrețin "lanțul slăbiciunilor" și sclipesc de îngăduință defulată în manevre de culise. Altminteri, "țara oamenilor atenuați", vorba lui Cioran, care sînt, cu toată aparenta lor vioiciune, clienții lui Caragiale, e un paradis al non-kombat-ului. Fiecare, locuind într-o casă de sticlă, se ferește să arunce cu pietre. Uzanțele impun, de pildă, să nu recunoști, în Cadou..., briliantul recent dispărut al soției în acul de
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
pur și simplu din minți pe poetul de la Borca. Când prietenul mai tânăr se lasă ispitit de acest tip de colaborare, visând ba la Academia "Ștefan Gheorghiu", ba la tribuna "Luceafărului", Aurel Dumitrașcu îl ceartă cu o severitate direct proporțională. Aparentele beneficii sunt fărâmițate și spulberate epistolar, în fraze de o mânie cristalină: " Vom vorbi joi mai mult! Câteva lucruri, doar: nu te înșela să crezi că dus în București, acum, la ŤȘtefan Gheorghiuť ai să ai liniște! Vei vedea că
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]