1,153 matches
-
cetate“. Emil Petrovici a dovedit că un apelativ împrumutat din slavă sub forma gradiște, devenit în romînă grădiște a putut forma toponimele, destul de numeroase, ori cel puțin o parte dintre ele care astfel, au putut fi create de romîni, cu apelative luate de la slavi (alte exemple cunoscute sunt Jariștea, Predeal, Pociovaliște, Prislop, Slatina, Săliște, Tîrgoviște etc.). Interesant este că apelativul romînesc grădiște a dobîndit în timp și un sens creat prin metonimie, de „movilă naturală rămasă în urma eroziunii, în lunca unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putut forma toponimele, destul de numeroase, ori cel puțin o parte dintre ele care astfel, au putut fi create de romîni, cu apelative luate de la slavi (alte exemple cunoscute sunt Jariștea, Predeal, Pociovaliște, Prislop, Slatina, Săliște, Tîrgoviște etc.). Interesant este că apelativul romînesc grădiște a dobîndit în timp și un sens creat prin metonimie, de „movilă naturală rămasă în urma eroziunii, în lunca unui rîu sau în mijlocul unei bălți“, presupus, de altfel, și la baza multora dintre omonimele prezentate mai sus. Așa cum am
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
semantică „oraș“, conferită de baza apelativă maghiară vár, „oraș“, implicată în structura lor etimologică, fiind, adică, mai mult sau mai puțin sinonime cu cele din familia Grădiște. Faptul că în toponimia romînească nu prea întîlnim nume de locuri formate de la apelativul romînesc destul de vechi oraș (spre deosebire de cele formate de la sat, care sunt numeroase) se poate explica și prin apariția tîrzie a orașelor moderne, dar și prin umplerea acestui gol onomasiologic de către sinonimul provenit din slavă, grădiște. Hațeg Este numele unui oraș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și ascuțit“, „șaua spinării de munte“, „cotul plaiului“ - comp. cu vechile Gátszeg, Gatzeg din Bihor), iar, de aici, la germ. Hotzing. A fost mai puțin luată în seamă, nemotivat, credem noi, legă tura pe care a făcut-o Hasdeu cu apelativul romînesc hațeg („pădure măruntă, tînără, tufiș, hățiș, hățaș“), cu varianta hățoagă, hoțoagă („cărare bătută de sălbăticiuni“), bazate probabil pe hățaŭ, hățău (u > g, ca în magh. hadaró > hădărău, hădărof, hădărag, hădarg, bg. pleșov > pleșuv > pleșug), legate, se pare, de verbele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Este fostul nume al satului în care s-a născut George Coșbuc (acesta poartă astăzi numele poetului). Toponimul este atestat din anul 1523 și în continuare sub formele Hordo, Ordo, Hordoul, Hordou etc. În maghiara actuală este Hordó. Proveniența din apelativul maghiar erdő-ovó, „păzitor de pădure“, devenit în romînă cuvînt comun cu același sens ardău, ridică unele dificultăți greu de depășit: trecerea lui e sau a la o nu poate fi explicată (e > a se petrece în mod obișnuit la cuvintele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
invocate ucr. Hardij, rus. Gordej (reflexul g > h este obișnuit în ucraineană) bg. Gărdio, rom. Gîrdea, Gîrdești, Gîrdoaia, Hordilă (în funcție de dialectul slav din care au fost împrumutate, apare g sau h, î/ ă sau o). La baza numelui a stat apelativul ucrainean hordyi, „mîndru“ (< sl. *gŭrd, „mîndru“). Inițial toponimul a putut fi compus (tipul Gura lui Hrihoru, aflat în apropierea Hordoului), apoi al doilea membru s-a putut desprinde ca toponim autonom. Reflexul -ou al vechiului sufix slav -ov este în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lui Iaș (sau Ias), cea mai uzitată formulă de numire a satului era Husulești, Husulani, Ieșești, Ieșani etc. Pluralele directe, în -i fără sufix, sunt mai puțin tipice și, de aceea, mai rare. Iată cîteva: (mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cum a demonstrat Emil Petrovici, și de alte toponime ca Braloștița, Fratoștița, Iardaștița etc., înrudite structural cu altele de tipul Bolvașnița, Bucoșnița, Petroșnița etc. Jidu nu e o prescurtare din Jidovu, cum s-ar putea crede, ci are la bază apelativul Șid, „evreu“ (cf. ucr., pol. Șyd, bg. srb. Șid, etc.), probabil și el purtînd conotația „uriaș“. Jidovu, înregistrat de mai multe ori ca microtoponim, pare a fi un nume de persoană, care este la origine un adjectiv sau un genitiv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Explicația prin limbile turcice (baza reconstruită *jăjia, „lărgime“) are dezavantajul unor detalii fonetice neclare și al finalei -ia netipică limbilor turcice, care folosesc alți formanți adjectivali. Hidronimul Jijia, datorită notorietății și mai ales expresivității sale sonore, a constituit sursa unor apelative eponime (jijie, „abundent“, în expresia curge jijie) și a unor antroponime, probabil la origine porecle (Jijie). Situații similare sunt înregistrate și în legătură cu alte toponime (e supărat dunăre, li!li!li! ce de mai Jii!, nume de persoană, Dunăre, Prut etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Laiotă. Asociabile etimologic ar putea fi Laia Mare, vîrf în Munții Vlădesei și Dealu Laiului, în Podișul Solcăi. Fiind comparat cu toponimele Lehota, foarte frecvent în Slo vacia, care desemnează de cele mai multe ori sate, i-a fost propus ca etimon apelativul vechi slovac lhota, lehota, „ușurare, scutire de dări, sat nou colonizat scutit temporar de dări și de toate slujbele către stăpînire“ (sinonim cu rom. Slobozia). În Cehia, de asemenea, sunt circa 300 de sate numite Lhota (avînd la bază tot
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slovac lhota, lehota, „ușurare, scutire de dări, sat nou colonizat scutit temporar de dări și de toate slujbele către stăpînire“ (sinonim cu rom. Slobozia). În Cehia, de asemenea, sunt circa 300 de sate numite Lhota (avînd la bază tot un apelativ vechi din această limbă, lhuta, lhota, „libertate, privilegiu, moșie scutită de dări“). Și în alte teritorii slave există nume de locuri asemănătoare, provenite din apela tive care au la bază apelativul v. sl. ligota, „ușurință, facilitate < lig„ușor“. Emil Petrovici
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de sate numite Lhota (avînd la bază tot un apelativ vechi din această limbă, lhuta, lhota, „libertate, privilegiu, moșie scutită de dări“). Și în alte teritorii slave există nume de locuri asemănătoare, provenite din apela tive care au la bază apelativul v. sl. ligota, „ușurință, facilitate < lig„ușor“. Emil Petrovici observă, pe bună dreptate, că un munte nu putea să se numească „Slobozia“, astfel de sate găsindu-se de obicei în cîmpie, iar reflexul v. sl. g > h este specific graiurilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vlajo stă și la baza rom. Vlaicu. Varianta romînizată fonetic Laio, Laiu (există în prezent numele de familie Lăiu) se regăsește în toponimele Laiul, Gîrla Laiului, Laia Mare, Dealu Laiului, Lainici etc. Probabilitatea ca la baza numelui Laiotă să stea apelativul romînesc vechi lai, „negru“, este mai mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și pîrîu în Munții Făgărașului) ar putea proveni dintr-un mai vechi atestat Laieta. Prezența lui e în loc de u
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu o posibilă metateză, în *Alutera, de la care evoluția fonetică e ușor de justificat); un diminutiv *Alutela, de la Aluta, așadar un derivat străvechi al rîului-mamă Alutus > Olt); sl. lotr, „hoț“ (metaforă posibilă pentru un rîu de munte iute și violent; apelativul este cunoscut în sîrbă, croată, cehă, poloneză, slovacă etc.); aceeași rădăcină slavă, transmisă prin maghiară (magh. lator, „hoț“); got. hlutrs (= germ. Lotter, „haimana, călător“, poate prin intermediar slav, care ar explica fonetic evoluția); numele de persoană Lotru, format ca poreclă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au gîndit la posibilitatea moștenirii formei străvechi, traco-dacice, care ar fi putut fi adaptată de romîni sau de slavi după apelativele verosimile ca entopice (termeni geografici adecvați toponimizării), mai ales că și alte populații care au trăit în zonă foloseau apelative asemănătoare fonetic și semantic. Reflexul fonetic este, evident, slavo-romîn, cel puțin pentru varianta Lotru și derivatele sale. Ar fi încă un caz de toponim moștenit „reconfigurat“ de romîno-slavi (alături de Dierna > Cerna, Berzovia > Bîrzava, Pathisu-Tisa). Lugoj Este numele unui municipiu din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lat. locus, „loc, localitate, ținut“; sl. luh, „pădurice, dumbravă“, pronunțat lug, + sufixul maghiar -os (formație hibridă, greu de acceptat științific); sl. lug, „mlaștină“ + sufixul -os (din nou formație hibridă); magh. lugas, „umbrar, foișor“ (nu putea evolua în romînă la Logoj); apelativul romînesc *logoz, *logoj „rogoz“ (ca în variantele dialectale logojină „rogojină“, lugojîner „rogojinar“, care ar trimite la un *logoz, *logoj. Maramureș Este numele unei provincii istorice romînești din care au plecat, potrivit legendei, Dragoș și ceata lui, au trecut munții și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vechime teritoriile din apro pierea ei (inclusiv Dobrogea noastră actuală, în care au întemeiat orașele Histria, Tomis, Callatis) au „adaptat“, după obiceiul lor, numele persan, prin etimologie populară, la Axeinos (pontos), „marea neprimitoare de străini“ (din prefixul negativ-pri vativ ași apelativul xeinos, „străin“). Vor fi știind ei ceva, după cum a aflat mai tîrziu și poetul Ovidiu, exilat pe țărmul ei. Marinarii, cu frică de mare și cu dorința de a o îmblînzi, i-au schimbat însă numele cu antonimul său, Euxeinos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au schimbat însă numele cu antonimul său, Euxeinos (printr-un eufemism comparabil cu Oceanul Pacific, care nu e deloc „liniștit“ și cu Capul Bunei Speranțe, al cărui nume anterior a fost Capul Furtunilor), „primitoare de străini“ (din adverbul eu„bun“ și apelativul xeinos „străin“), și au reușit să-l impună și latinilor sub forma Pontus Euxinus. El se întîlnește în unele documente istorice romînești și se folosește uneori și astăzi cu valoare stilistică: Pontul Euxin, Pon tul, Marea Pontului. Impunerea adjectivului „negru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativele destul de problematic semnalate, moldău, „ridicătură de pămînt, deal“, măldiș, (a sta măldiș „a sta rezemat“), mulduon (mere mul duoane), moldău, moldou („piatră, bolovan, stîncă“). Apropiind numele Moldova de unele sau de altele dintre cuvintele menționate și de nume sau apelative din limbile populațiilor care au trăit laolaltă cu romînii, o serie de cercetători, de la cronicari și pînă la cercetătorii contemporani, au propus etimoane diferite pentru acest nume, aparținînd limbii romîne, substratului, limbii germane sau limbii slave. Finala -ova încadrează toponimul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Brabova, Glogova etc.) de așezări umane sau obiecte geografice fizice (ape, aspecte geomorfologice), ale căror etimoane aparțin limbii slave (sufixul -ov, -ova poate arăta posesia, apartenența, dacă e atașat unui nume de persoane, sau caracteristica locului, dacă e atașat unui apelativ: glogova < glogov, „cu păducei“). O soluție foarte simplă este cea oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că numele Molde și Mulde ar fi putut desemna inițial mina la care lucrau sașii (care era o „albie, adîncitură“, indicată de apelativul german), apoi, prin metonimie, orașul din apropiere, fondat de aceștia (sau care poate că preexista, dar a fost dezvoltat de muncitorii nou-veniți). Obiecția privind imposibilitatea transferului de nume de la localitate la apă trebuie înlăturată, întrucît, așa cum am demonstrat în prima
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
momentul colonizării săsești în zonă (începutul secolului al XIV-lea) și primele atestări ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau asemănătoare în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau substantivală (sl. -ina). Paralelele din teritoriile slave (Mostița, Moșna, Moșnaia, Mohovo, Moșnik, Mașnica etc.) susțin această bază. În Moșna, ierul mare (transcris ŭ, u, w, o) a devenit o (ca în Bozna < *Bușina < sl. buzu, „boz“, și ca în apelativul romînesc de origine slavă boz). Numărul mare de toponime apropiate ca formă de Moșna și răspîndirea lor largă recomandă ca foarte plauzibilă baza apelativă slavă, dar nu exclude, pentru unele dintre toponime, o bază antroponimă. Ar fi un alt caz
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la ă), apoi în Năsă‘ŭud (prin evoluția labialei consonantice v la labiala vocalică ŭ) și, în final, Năsăud (prin elidarea semivocalei ŭ). Instituția juridică a săvod-ului, specifică slavilor, pare a fi fost cunoscută și romînilor, care au un vechi apelativ sodăș, sodîș, sodeaș, solduș, „chezași“, „copărtaș“, „răzeș“, venit prin maghiarul svovados (szvodos, szavatos, szovatos). Dacă s-ar accepta această etimologie, magh. Naszód n-ar putea continua fonetic forma slavă, ci ar reprezenta rostirea ungurească a romînes cului Năsăud. Întreaga construcție
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
el-/*ol, „a curge, a se revărsa“, constituit din mai multe cuvinte cu sens apropiat. Acest radical este identificat de lingvistul bulgar Ivan Duridanov ca formînd baza unor toponime balcanice (Altos în Grecia, Altus în Iliria) și chiar a unui apelativ, alta(s) „apă curgătoare, pîrîu“. Eugen Tănase găsește și alte paralele, în primul rînd occitanul Olt, Oultet. Concluzia firească a acestor ipoteze este că numele rîului Olt este străvechi, avînd cel mai probabil o rădăcină traco-dacică, ilirică sau scitică. Celelalte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]