11,066 matches
-
fosta URSS, iar scopul ei este punerea în lumină a modului în care amintirea morților poate influența comportamentul oamenilor vii, ajungînd chiar să le modifice conștiința națională, imaginea despre trecutul comun și perspectiva viitorului. }ările asupra cărora Katherine Verdery își apleacă atenția sunt cu precădere Polonia, Ungaria, România și fosta Iugoslavie, lor adăugîndu-li-se, din blocul ex-sovietic, Rusia. Tezele autoarei noastre sunt simple și convingătoare, în ciuda aerului de corectitudine politică ce adie din tonul lucrării. Mai întîi, potrivit Katherinei Verdery, morții unei
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
am visat... Clinchetul copilăriei este deja respins și uitat? Ofer atât cât un miren poate da din suflet, Dar mulți așteaptă o simfonie, nu doar un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în pământ, îndur, sper și aștept... Este secetă de armonie de parcă ar fi deșert... Prea mult suferă unii având o viață risipită în chinuri, Pe când alții au multe agoniseli față de cele necesare... Plăceri îndelungate sau lacrimi curgând ca infinite
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
ÎNAINTE Autoarea cărții cu titlul Întâmplări în livada bunicului este o ființă sensibilă, care s-a aplecat cu grijă și sfială asupra micilor necuvântătoare, dându-le viață și trăsături omenești cum numai un dascăl o poate face. Cartea este formată dintr-o înlănțuire de scene, ce se petrec într-un univers aparte, în care apare nepotul, copilul
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ca pe o cărțulie de suflet, îmbogățindu-și universul cunoașterii prin informații pe care le știau, dar nu le-au dat atenție. Cei de la oraș află multe lucruri despre copaci, îngrijirea lor, foloase, iar cei din mediul sătesc se vor apleca cu și mai mare atenție asupra universului în care-și desfășoară existența. Personal, recomand lectura acestei cărți pentru emoția ce poate s-o trezească fiecare povestire în parte și prin amintirile copilăriei trecute, redeșteptate pentru o clipă magică. Ca învățător
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja copacilor bătrâni și vorbește
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai la îndemână, ale eului regresiv: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă - ca să bolborosesc)" (Sic cogito); "(mi-am închis fălcile cu mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
din 2004 fusese " Cum s-a făcut teorie literară în România. Moștenirea unei discipline recente" (comunicări ulterior strânse în volumul publicat la Editura Art, intitulat "Explorări în trecutul și în prezentul teoriei literare românești"), iar ediția din 2005 s-a aplecat asupra "locului și rolului teoriei literare în câmpul disciplinelor umaniste". Sub semnul diversitîții În ceea ce privește ediția din acest an, desfășurată în prima zi la Sediul Uniunii Scriitorilor și în cea de-a doua la Facultatea de Litere, datorită generozității temei, practic
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
pună întrebări, să audă răspunsuri, să critice și să laude, deși această din urmă atitudine nu le este tocmai specifică universitarilor români. Așadar, la 1 decembrie am ascultat comunicări în registre cât se poate de diferite, cu teze asemenea, unele aplecându-se asupra unei problematici de o imediată actualitate, altele cercetând teme a căror universalitate nu slăbește de secole, unele mai ancorate în abstract, altele mai aplecate spre concret, unele profund personale, altele mai impersonale, unele mai "centrifuge", altele mai "centripete
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
am ascultat comunicări în registre cât se poate de diferite, cu teze asemenea, unele aplecându-se asupra unei problematici de o imediată actualitate, altele cercetând teme a căror universalitate nu slăbește de secole, unele mai ancorate în abstract, altele mai aplecate spre concret, unele profund personale, altele mai impersonale, unele mai "centrifuge", altele mai "centripete". Luminat cu instrumente atât de numeroase, în idiomuri personaliza(n)te, câmpul larg al umanioarelor a apărut, la început de mileniu, ca un teritoriu de cucerit
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
Lion (1975), Monica Brătulescu, Motivul leului în contextul colindelor vânătorești (1979), Vasile V. Filip, Universul colindei românești în perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică, studiu monografic și cu un capitol despre colindul în cauză (1999). Asupra acestui colind s-a aplecat, cu stăruință, și Ion Taloș, în 1988, în Fabula (Berlin), în 1996 în Enzyklopädie des Märchens (Berlin, New York) și recent, mai amplu, în Lupta voinicului cu leul. Mit și inițiere în folclorul românesc (Editura Academiei Române, 2007). Trama epică a colindului
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
Preferă a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Adoptînd o postură modestă (ca si cum ar schimba un veșmînt de gală cu o haină de lucru), se apleacă asupra aspectelor enigmatice ale lumii fenomenale, pîndește miracolul măruntelor ecloziuni vitale: "în casele joase din copilărie, primăvara,/ viermii mătăsii foșneau noap-tea-ntreagă/ în frunzele lucii de dud,/ și noi așteptăm fără somn, auzindu-i/ să se ducă, să se închidă..." (în
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Liana Tugearu În cadrul Festivalului Național de Teatru din acest an, am putut urmări, la Centrul Național al Dansului București, lucrările a trei coregrafe de facturi cu totul diferite, trei universuri aparte, asupra cărora ne vom apleca pe rând. Catherine Diverrčs este la a doua întâlnire cu publicul românesc. Prima oară ne-a vizitat în 1993, dansând chiar ea, împreună cu partenerul ei, Bernando Montet, în piesa Instance. De astă dată i-am văzut doar coregrafiile, dansate de
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
cum se întîmplă în cartea lansată de curînd la Gaudeamus, Despre seducție, principala grijă a autorului este răsturnarea perspectivei. Într-un cuvînt, Gabriel Liiceanu nu scrie decît în momentul în care simte că, în cazul temei asupra căreia s-a aplecat, a găsit o nouă fantă interpretativă. Restul ține de un dozaj narativ în care rolul precumpănitor îl joacă tensiunea discursului. Scrisul lui Gabriel Liiceanu se petrece la altitudinea firelor suspendate pe piloni de înaltă tensiune. În cazul cărților sale, există
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
Fript, adică la crematoriu. Andrei Ilieș, curiosul student la Teologie ce înșiră, frecvent, cuvinte din Scriptură și cele mai spurcate înjurături, jinduiește "cu bale la gură" după avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Villon, Balzac etc. într-o medicamentație armonizantă: "pe podul mirabeau e pustiu/ doar doi disperați care își închipuie că scriu/ sub pod aceeași priveliște un clochard bărbos/ printre cartoane și zdrențe/ privește apa cu ochiul sticlos./ ca un pescar m-aplec spre unda visătoare/ văd chipul nopții sau al morții oare/ al muzei lui françois d'antan/ sau masca de ceară a lui paul celan/ sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor/ nu-i corbul nici lăstunul orb/ e umbra
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
personajul principal al grupului de poeme de care vorbim, nu simte că se poate arăta în lume, că poate păși drept, cu capul sus, ca un gospodar la casa lui. Se simte estropiată, chinuită, parcă tot apare și dispare, se apleacă spre sine însăși, se analizează. Așa ia naștere cea mai cumplită dintre imperfecțiunile modelului de univers oferit de Doinaș - teama că Eul privește numai în Eu." (pp. 52-53). Cu aceste rare excepții, capitolul întâi, esențial în economia și pentru arhitectura
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
doar patru maxime, care au mult a face cu cinstea datorată părului alb, din partea celui care-l poartă, ca și din partea celui care-l privește. Copii și părinți, unul din cele două titluri pereche (celălalt, asemănător, e Mari și mici), aplecat, ca un taler, spre partea părinților. Credința, interpretată dintr-o perspectivă pur iluministă: "Oarba credință și întreaga neștiință, cea mai mare negură la ochii omului se arată. Ferește-te de amândouă." Micul eseu despre dar, în varianta valahă, nu face
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
septembrie 1907 la Câmpina - azi, când individualismul cel mai egoist a născut o adevărată industrie de vorbe, adeseori goale, ne mai spune B. P. Hasdeu ceva? Da, desigur. Cu minima condiție de a-i citi opera și de a ne apleca puțin asupra vieții sale. Hasdeu a fost o prezență activă a timpului său. Neliniștit și dornic de a face ceva pentru sine și pentru neamul său, el s-a întors în țară, împlinind ceea ce tatăl său, Alexandru Petriceicu Hasdeu (unul
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
o linie clară de demarcație între planul gîndirii umane și planul realității. Așadar, nu există de o parte o gîndire pură, aflată numai în capul omului și, de cealaltă parte, o realitate aievea care abia așteaptă ca omul să se aplece asupra ei pentru a o înțelege. De fapt, cele două planuri se încalecă, se suprapun și uneori se identifică, și atunci a gîndi realitatea înseamnă a o modifica și, în cazuri extreme, înseamnă a o produce. Ceea ce îl singularizează pe
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
se afla o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind cu sfoară - era din soiul natural ce se culegea de pe fundul mărilor. Pe tabliță zgâriam cu condeiul linioare paralele - pe cât cu putință - ușor aplecate spre dreapta. Colegul de bancă, Vică, scrâșnea și vorbea pentru sine: Nu se mai inventează odată pixul, să scăpăm de scârțâitul ăsta de condei." Pe la jumătatea anului la zestrea mea școlară s-a mai adăugat o sticluță de cerneală albastră
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
tribal, omul a fost smuls o dată cu apariția tiparului. Cuvîntul scris care a luat forma unui alfabet fonetic în interiorul căruia literele, luate separat, nu au nici o semnificație, a provocat o mutație mentală în istoria omenirii. Și astfel, obiceiul de a sta aplecat asupra unui text pe care omul trebuia să-l citească liniar, de la un cap la altul, în secvențe scurte, numite propoziții, și într-o anumită ordine a rîndurilor, de sus în jos, obiceiul acesta a făcut ca văzul să treacă
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
practică, și asta fiindcă marele dar al nuanțelor analitice este acela de a întreține o iluzie liniștitoare: că o primejdie poate fi atenuată comentînd-o; că așadar teoria e calea regală de îmblînzire a fiarelor. Mai toți intelectualii care s-au aplecat asupra Islamului au oferit același simptom al neputinței discursive, și anume acela că, convertindu-și stupoarea în lanțuri logice de argumente teoretice, au căutat să se convingă unii pe alții că lucrurile se află sub control. Presupoziția falsă din care
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
tind să estompeze trăirea viscerală pe care o presupune poezia sa. Într-un poem excelent despre suprafața găunoasă a lumii, renunță la toată această ermetizare barbiană, preferând să devină polemic: Eternitatea strălucește nikel pe capota/ noului automobil/ leneși bananieri se apleacă languros în apa lagunei/ soarele bronzează egal cu ecran 25,/ poți să alegi cinci nuanțe de roz pentru norii/ telecomandați pe linia orizontului.// Îngeri blazați zboară intermintent prin aer trăgînd reclame/ pentru sîni de alge/ testicule de oțel/ inimi interșanjabile
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
acea vreme, Isou citea curent în franceză, engleză, idiș și rusă, dar cultura franceză îl atrăgea cel mai mult. Venise la Paris cu idei ciudate: se dorește un Mesia, îl laudă pe Stalin, visează să obțină Premiul Nobel, dar se apleacă mai serios asupra inițiativei de a crea "lettrismul", pornind de la o lectură a lui Hermann Keyserling (care în fond nu avea nimic comun cu "revoluția literară" propusă de Isou). Fără să cunoaștem în ce măsură a avut contact cu Cabala, am putea
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
ani care privea cu încântare nervurile negre de pe aripile fluturilor galbeni. în horoscop, tema ar face referință la o excepțională intuiție - dar nu mă pot pronunța în asemenea termeni despre mine. Un adolescent care a prins gustul lecturii, mai degrabă aplecat spre contemplație decât spre acțiune, cu deschidere spre sunet și culoare, dar nedotat pentru muzică și pictură are la îndemână calea literaturii. Construcția unei poezii echivalează cu cioplirea unei statui în marmură, fie doar numai a unei statuete. Compoziția unui
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]