811 matches
-
ideolog și teoretician. Adevăratul porte-parole teoretic al grupării (autointitulată, minulescian, „Grupul nostru”) este de fapt N. Davidescu; articolul semnat DN și intitulat „Decadent-Decadență” din Insula, nr. 1, 18 martie 1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cornel, principalul comentator al artei moderne autohtone rămîne prietenul și colegul său Tudor Arghezi, care va susține, în articole combative și expresive, creațiile lui Brâncuși, Pascin, Iser, Pallady, Rodica Maniu, Vermont, Dărăscu, Ressu, Luchian ș.a. împotriva rezistențelor oficiale, cronicînd cu aplomb exigent edițiile succesive ale saloanelor „Tinerimii Artistice”; articolele de susținere din Seara (1913-1914) ale sculptorului Brâncuși și ale pictorului J. Pascin, artiști moderni originari din România, afirmați în Franța și respinși acasă, merită mai mult decît o simplă consemnare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu-i vină a face ceva, iar împrejurările nelăsându-l să facă, nu cumva să se scape pe el. Ei, iată, de un asemenea neplăcut eveniment, avusese baftă să nu scape, tocmai în momentul în care saluta, cu mult aplomb, pe toată lumea, care cam de mult aștepta sosirea sa, pentru a se apuca de sărbătorit. îi veni să se ducă, pentru el, afară. Se duse. Nevasta și alte câteva persoane înțeleseră despre ce este vorba. Restul - ba. Domnul prefect Grigoruță
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
convorbirea și își nota sârguincios ceva într-o agendă. Nando nu așteptă să fie întrebat cine este și ce vrea. Bună dimineața, tovarășe, vin din partea comitetului de conducere al organizației regionale Torino a Partidului Comunist Italian, se recomandă el cu aplomb, întinzându-i celuilalt mâna. Am venit ca să-i transmit tovarășului secretar general un mesaj urgent și importantisim din partea comuniștilor italieni!... Secretarul îl cântări cu privirea, mai scrise câteva cuvinte în agenda lui, apoi se îndreptă din șale. Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce te-a întrebat tovarășul profesor, Niculae? Răspunde-i, să nu creadă că nu știi!... îl îndemnă Maurer. Ceaușescu vru să spună ceva, dar din gâtlej nu-i ieșiră decât niște sunete nearticulate. Îi trebuiră câteva minute ca să-și recapete aplombul obișnuit și graiul. Ce-i aia, tovarășu'?... Aaaa!!... Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat să lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
naștere unui scandal și să distrugem două familii dacă nu e indispensabil anchetei. - O, dar asta e o lecție adevărată de deontologie! - E oricum mai bine decît să faci ironii facile. Se măsurară o clipă În tăcere. Deși fascinat de aplombul și, de asemenea, și-o mărturisea În sinea lui, de frumusețea tinerei femei, Fersen se Întreba În ce măsură putea să aibă Încredere În ea. Marie, la rîndul ei, nu prea avea Încredere În polițistul parizian al cărui umor cinic o oripila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint În legătură cu șantierul naval: nu era cu neputință ca acesta să fi fost mînă-n mînă cu PM. În orice caz, se va simți mai liniștit dacă i se va găsi corpul. - La ce te gîndești? - La Ryan, afirmă el cu aplombul minciunii. - Complicii lui și cu el erau irlandezi, ce au căutat În largul insulei Lands’en după atacul de la bancă, În loc să se se Îndrepte spre Irlanda? Marie nu Înțelegea, era Într-adevăr ciudat. Cele cîteva informații pe care le căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un zîmbet batjocoritor pe care Lucas preferă să nu-l bage-n seamă. - Și, vorbind acum serios, e Întotdeauna extrem de instructiv să vezi locul unde un om și-a petrecut o parte atît de mare din viață, afirmă el cu aplomb. Precedîndu-i În fosta clădire abandonată, soldatul de planton nu părea prea Încîntat de expediție. Trebuie să recunoaștem că locul era lugubru, pașii lor răsunau de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în care tu vei intra în obiectiv, va bălmăji ceva neînțeles lui Joao. În cele câteva secunde pe care le ai la dispoziție în fața entităților, îți joci perplex rolul tău mut de debutant, pus alături de un actor de elită, cu aplomb capabil să hipnotizeze mulțimile cu jocul său. Apoi vei fi distribuit în rolul tău pasiv în care vei sta cu orele în camerele de curenți cu ochii închiși, cu mâinile și picioarele despletite și vei mișca din buze rugăciuni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe care doar ea o auzea În casca unui walkman care până atunci Îi atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese Îndeplinită cu brio, chiar dacă aplombul el fusese mimat. Se izola Într-un ritm care era doar al ei și care o ajuta să-și recapete acuitatea privirii, să distingă clar chipuri și siluete, să audă nume și să le rețină, să zâmbească numai când simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi plăcut să dau mâna cu ea. Henry simți o undă de regret că nu o invitase la dineu, uitat curând În veselia petrecerii. Doamna Smith se Întrecuse pe sine cu o salată de homar, iar Smith servi vinul cu aplomb maiestuos, În ciuda faptului că, după cum bănuia Henry, băuse o mare parte din el În timp ce Îi aștepta, pe el și pe invitații săi, să sosească. William ținu un discurs, care se Încheie cu un toast “În cinstea lui Henry și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
elegante. Prin contrast, soacra era o femeie îmbrăcată impecabil. Avea cam un metru și șaptezeci și șapte înălțime, toată viața făcuse sport și niciodată nu exagerase cu mâncarea. În consecință, Jenny era slabă și-și purta costumele-pantalon preferate cu mare aplomb. Toate hainele ei aveau culori neutre și erau croite în stil clasic. Femeia le mai înviora cu câte-o cămașă brodată sau o eșarfă în culori vii, dar nimic prea evident. Jenny nici nu fuma, nici nu bea, așa că singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sute de ochi albaștri mișcători. Iritat de Întîrziere, mă tenta să ocolesc camioneta. În spatele meu, o spanioloaică arătoasă ședea la volanul unui Mercedes decapotabil, refăcîndu-și rujul de pe gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd și-a luat mascara cu două degete și și-a pensulat ușor dosul genelor ca o amantă indolentă. Oare cine era - casieră la un club de noapte, amanta vreunui magnat al imobiliarelor sau o prostituată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
răspuns mulțumitor Îl dă tot Barbey, unul dintre cei mai fideli (dar și competenți) brummellieni de până azi. Brummell, scrie el, are pur și simplu „stil”. Un stil În care se Îmbină eleganța și aerul sfidător, ușor impertinent, grația și aplombul, discreția și extravaganța. Cam În aceiași termeni va scrie despre el peste aproape 100 de ani Virginia Woolf, Încercând să scoată din uitare câteva figuri obscure ale Angliei. Brummell e unul dintre bărbații a căror umbră „ne bântuie și azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
capace și cu o cravată mauve vieux-rose ca un lampion». La Berlin, În escapadele sale amoroase, Îmbrăcat, ca Baudelaire, Într-un «complect violet», vrea să treacă drept un «tânăr dilettante»; «impasibil ca un mort» rulează «frase fine», cu un «vrai aplomb princier», intimidându-și partenerele de conversație. Peste tot, bineînțeles, urmărește constant să stârnească uluire și indignare: lui N. Boicescu Îi scrie că a pus la cale o ingenioasă afacere, care, În caz de reușită, va consterna «pe toți capsomanii»; plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exaltate. I-a fost prezentat prințului pe faimoasa terasă de la Windsor, În prezența unei lumi elegante, extrem de exigentă. Brummell a etalat În fața acestora tot ceea ce prințul de Wales putea prețui mai mult Între lucrurile omenești: o tinerețe debordantă, sporită de aplombul unui bărbat care cunoștea viața și putea să o domine, cel mai fin și Îndrăzneț amestec de impertinență și respect, În fine, geniul ținutei, susținut printr-o replică Întotdeauna spirituală. Firește, În tot acest triumf al succesului mai era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se respectau până și capriciile. Nici Etherege, nici Cibber, nici Congreve, nici Vanburgh n-ar fi putut vârî un asemenea personaj În comediile lor; căci el nu era niciodată amenințat de ridicol. S-a eschivat prin tact, a bravat prin aplomb, dar mai ales s-a apărat cu ajutorul spiritului - scut și suliță deopotrivă - care preschimba apărarea În atac. Bărbații cei mai duri simt briza grației, dar Îi percep și forța, iar hegemonia lui Brummell asupra epocii sale va părea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care Îți poate ascunde infirmitățile lăuntrice. Pentru cei care o au, la ce-ar mai fi nevoie de altceva? Nu a făcut ea oare mai mult pentru reputația spiritului prințului de Talleyrand decât acest spirit Însuși? Fiică a Ușurătății și Aplombului - două calități ce par să se excludă -, ea este și sora Grației, cu care trebuie să rămână unită pe veci. Amândouă se Înfrumusețează prin contrastul reciproc. De fapt, fără Impertinență, Grația nu ar fi ca o blondă cam fadă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bun. Iubirea sa pentru mese, fină ca un gust și exigentă ca o pasiune, fusese mereu una dintre laturile cele mai accentuate ale sibaritismului său. Această senzualitate, destul de obișnuită la oamenii spirituali, Îi făcea vanitatea mai puțin de nevindecat; dar aplombul său fără pereche copleșea totul: „Cine-i ăla care vă salută, Sefton?”, Îl Întrebase el pe lordul Sefton, Într-o plimbare prin oraș. Iar cel care-l salutase nu era altul decât provincialul cumsecade În casa căruia Brummell prânzise chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și coboram scara de lângă platforma pe care dormeam. Îmi place, zise el gânditor, netezind poalele capotului. Cred c-o să-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise Hugo, mustăcind către mine. Mulțam, Sal. A băut puțin din cafea. Eu am dat gata un pain au chocolat și am respirat adânc. — Cred ca aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cum îndrăznești. — A, Hugo, mulțumesc că ai venit și tu, zise MM cu sarcasm, în timp ce el se îndrepta spre scenă, unde două rânduri de scaune fuseseră așezate în semicerc pentru actori. — Plăcerea e de partea mea, zise Hugo cu un aplomb încântător, ridicându-și pantalonii și așezându-se într-o poziție relaxată pe un scaun. Am luat-o pe furiș prin spate și am ieșit pe ușa care dădea spre amfiteatru, unde m-am așezat pe un scaun din spate. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
practic s-o vadă pe Tabitha de jos, decât dacă se așezau exact sub mobil; era foarte bine ascunsă, astfel că numai publicul o putea vedea. Din fericire, scena era una scurtă, iar Tabitha își spuse cele câteva replici cu aplomb. Reușise cumva să se răsucească pe o latură a mobilului, pe care-l mișcase cu corpul, astfel că-i puteam vedea capul, gâtul și un braț, cu care făcea gesturi extravagante, ca și cum ar fi vrut să compenseze faptul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem Întotdeauna În belșugul lor de vorbe aprinse dacă nu convingerea, măcar speranța secretă că o părticică din prestigiul celebrităților În cauză se transferă și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]