5,949 matches
-
să arzi mânăstirea? Spune ce jâdan împuțit, cine ți-a sucit mințile? Cruciulița mamii lor de masoni, nici în creierul munților nu ne este îngăduit să trăim! Nimeni, părinte, jur că nimeni. Mi-e Dumnezeu martor, el știe tot: "Rug aprins din casa mea te vei ridica la cer, Petre, și vei sta de-a dreapta neprihănirii, și vei fi unul în trup și în suflet precum lutul este unul într-un urcior plin, și vei domoli multe însetări cu dragostea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fă griji. Cei care au plecat cu bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Zoli și Duczi. Părintele, un bărbat slab, nu prea Înalt, Îmbrăcat În gri, ne-a poftit În ceea ce trebuie să fi fost casa parohială și ne-a condus Într-o Încăpere Întunecoasă, cu perdelele trase și cu mai multe lumînări aprinse. Ne-a ținut În picioare și a Început prin a-l lua la rost pe Duczi că de ce maică-sa nu dă pe la biserică. CÎnd ăla a răspuns că mama lui merge la o biserică În Ardud, a devenit și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să mai așteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să mai așteptăm”, încuviință Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urmă tot or să se uite unul la altul și atunci or să vadă ei ! Și chiar așa ! Tata ridică primul privirea. E încă noapte ! spuse. Să aprindem lumina ! Uite ce întuneric e ! Și ce frig s-a făcut! Trebuie aprins focul ! Nu vede nimeni în casa asta ce trebuie făcut, numai eu să fac totul ?! Și se ridică să aprindă lumina. Dar când se uită la copil, ei da acolo unde stătea copilul era o zi senină de primăvară, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
puternică... Părea a fi În transă. Încet-Încet, a lăsat un braț să cadă În palma Întinsă a infirmierei. Pe nesimțite, aceasta s-a apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fi mai bini? Am eu grijî di el - a Întrebat mama Maranda. ― Ce spui, dragul meu? - l-a Întrebat Maria. ― Păi, Tudorel e băiat mare și va sta cuminte cu mama Maranda - a apreciat Gruia... Un apus de soare aprins scălda dealurile Miroslavei, luând În brațele lui de jar mănăstirea Galatei. Totul părea o feerie. Au ajuns repede În parcul Copou. ― De când nu am mai fost noi aici În parc, Maria? - a Întrebat Gruia. ― Abia se născuse Tudorel și l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mult timp și că nu mai știa nimic despre soarta lui. Ofițerul, un tip încruntat și nervos, îl amenință cu pușcăria, dar până la urmă îl lăsă să se întoarcă teafăr și nevătămat acasă, unde Mariana îl așteptase cu lampa aprinsă toată noaptea, temându-se că va fi arestat, iar ea va rămâne singură cu copiii. În schimb, la începutul anului următor, Jarpalea se pomeni ridicat pentru a doua oară de acasă și nu reveni în sat decât în primăvară. Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia mai urca dealul și fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Privind chipul nemișcat în calmul frumuseții lui, gândurile Dorei devin senine. Se întoarce pe spate, își caută o poziție cât mai confortabilă. Voi dormi bine ! Trebuie să recuperez !". Ușa se întredeschide și o mână grijulie stinge lumina din plafon. Rămân aprinse doar lămpile de noptieră, care difuzează o lumină blândă. Noaptea spitalului începe... Se mai aud doar câteva clinchete îndepărtate care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște și cu chipul vecinei de pat în gând, Dora doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am împlinit doisprezece ani și mama a pregătit pentru mine o prăjitură rotundă cu foi negricioase și o cremă dulce parfumată cu zmeură. Pe ea era scris cu litere albe, cred că din smântână MINODORA și erau înfipte douăsprezece lumănărele aprinse pe care a trebuit să le sting dintr-o suflare. Am simțit eu că de ùultă vreme nu ne mai dădea zahăr la ceai ca să facă o prăjitură. Gery și Marina Pavlova mi-au adus în dar două cărți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
umbrelă, cu mâinile sleite de intenții sau de rost în buzunar și poșeta spânzurată de pe umăr în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă, au fumat, toate ca să nu li se pară pustiu, să nu se simtă singuri, încolțiți, rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am cunoscut ieri noapte... Își aminti. O cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o cunoaște. O remarcase după ținuta ei decentă și elegantă. Acum era îmbrăcată în negru. Da, intră. Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o cunoaște. O remarcase după ținuta ei decentă și elegantă. Acum era îmbrăcată în negru. Da, intră. Nu ți-am reținut numele. Nu-i nimic. Am văzut lumina aprinsă, din stradă, și mi-am zis că ești încă treaz. Am trecut să împrumut niște zahăr. Ai noroc. Tocmai am cumpărat. Ia-ți haina jos. Pot să te servesc cu ceva? Eu tocmai beam un lichior de cafea. Da, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Niciodată nu trebuie să se renunțe la tine. Să ai grijă de tine, îmi spune omul, după ce mă aduce în oraș. Nu e mai bine să se termine o relație înainte de vreme, de frica eșecului, ar rămâne sentimente chinuitoare, rămășițe aprinse ce se vor prea arse, speranțe ce se vor cere îndeplinite. Oricum nu trebuie să conteze ultima impresie mai mult decât e cazul. Dar presimt că ne vom revedea. I-am mulțumit și acum mă îndrept spre catedrala catolică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu oameni, vocea umană și atât de aproape de tine a preotului, intimitatea normală, simt cum sufletul a ajuns Acasă. Dumnezeu e infinit în extensie și micșorare, de aceea este în orice părticică. Orice există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dragoste nebună cu un tip în sufrageria unei cunoștințe, în timp ce în apartamentul situat la etajul 7 mai erau câteva persoane. Mă pricep să intru în toate stilurile de sex și amor, sunt talentată. Atunci, cu tandrețe și amețeală, pe lumina aprinsă, ușa descuiată și cu chef de distracții. Are loc și războiul din Irak. Privit la televizor pare scos din filmele turnate prin 1994. Pe viu înțelegi ce e de înțeles pe unde ești. Prin prismă realității e gol, trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
celălalt prin gesturi, vorbe sau mici atenții. Atâtea flori a primit Cecilia de la Matei, în special trandafiri, încât acestea puteau forma o adevărată grădină. Împreună au găsit echilibru în relația lor construind o anume stabilitate și în același timp păstrând aprinsă flacăra pasiunii. Au împletit armonios această pasiune cu celelalte aspecte ale unei căsnicii , cum ar fi respectul, prietenia, devotamentul, înțelegerea. Au întâmpinat atâtea greutăți, s-au dezlănțuit în unele certuri inerente oricărei familii, dar de fiecare dată ei sau regăsit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu-se, desigur, vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și în spatele cărora părea că se află mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă și îngenunchează! Totuși, conversația celor doi se sfârși aici. Însă starea mintală a Mariei, cu toate că nu arareori era ademenită în astfel de dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta și, constatândul, încerca în permanență să se resemneze cu el; era cel mai perseverent gând, pe care ea îl mai avea acum. Pentru dânsa, bătălia era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de porii epidermei. Totuși, nu este încă rece: termometrele arată o temperatură confortabilă de optsprezece grade. Mă întorc de la bibliotecă, încărcat de o pradă proaspătă de cărți pe care de-abia aștept să le rumenesc așa cum se cuvine în fața lămpii aprinse. Înainte de toate însă, decid să mă abat puțin din drum pentru a mă plimba prin Nishikoen, parcul de lângă superba clădire futuristă ce adăpostește mediateca. Citesc o vreme așezat pe o bancă, mestecând conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor morți, cinstiți cu ocazia Festivalului Bon din august. Sezonul ploios ține de la începutul lui iunie până la mijlocul lui iulie, iar limba multiplică la infinit, cu o atenție a nuanțelor neegalată, deci
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]