1,118 matches
-
ușa. Rozanov, complet îmbrăcat, ședea la o masă lângă fereastră și scria. Avea cărți în față. Când îl văzu pe George, se încruntă și trase una din cărți peste hârtia scrisă. Camera lui John Robert mai păstra câte ceva din splendoarea apusă, sub forma unei pretențiozități greoaie, fară noimă, care-ți sugera un club de noapte abandonat. Trei dintre pereți erau tapetați cu un material negru, lucios, plesnit pe alocuri. Tapetul zidului din fața ușii reprezenta un desen zigzagat, verde cu argintiu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns. Strigă încă o dată, speriată de tonul propriei ei voci. Nici un răspuns. Mai aprinse câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decedată), măritată cu un arhitect belgian. Și poate că, în momentul când hotărâse să se stabilească în străinătate, adoptase stilul bourgeois, de modă veche, care se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și cu tot hotarul pre unde au ținut de vac,... și cu 15 poslușnici carii sântu împregiurul svintei mănăstiri”, pe care îi scutește de toate dările și angăriile. ― Uite, dragule, că am ajuns să cred zicala din vremi de mult apuse: “schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”. ― De ce spui asta, părinte? ― Fiindcă, la 7 ianuarie 1662, “Evstratie Dabija v(oe)vod(a), B(o)jiiu m(i)lo)stiiu, g(o)sp(o)d(a)ri Zemli Moldavscoi”, odată cu întărirea stăpânirii mănăstirii asupra
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
A-nverzit din nou natura Peste tot adie vântul Și cu multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele frunze din zbor Certuri grele cu roșia doamnă Și-un ultim rătăcitor stol. Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
lira din Panteonul celor blestemați să cânte trecerea petrecerea, i-a mângâiat strunele și lacrimile ce au curs din ele le-a strâns în pumni și le-a vărsat în această carte ce se dorește o mărturie a unor vremuri apuse, pe care poetul Haralambie Năstase o dăruiește posterității, cu sprijinul unui mecena, ars și el de patima cuvântului scris: Aurel Ștefanachi. Aceste cuvinte simple le-am pus la începutul cărții de versuri ale inginerului Haralambie Năstase, editată la TIPOMOLDOVA și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
multe de vânzare/ Nici pe pământ și nici în subteran/ Doar la Buzău mai este un vulcan și orizontul ce se vede-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și sentimentul zădărniciei sau melancolia bolnăvicioasă după vremurile apuse. Gh.T. nu se opune deciziei dumnezeiești și din tragicul spațiu liturgic răzbate întotdeauna și o rază de lumină în veșminte lumești aureolate cu un clar de lună, cea binecuvântat întotdeauna iubirea. Apăsat de pustiul sentimental al emigrantului și de o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
îți povestesc despre mândria locului - castelul “Alexandru Ioan Cuza”; această construcție are niște ziduri gigantice, iar la poarta ce se zărește încă de foarte departe, poți vedea zi de zi un impunător paznic ce stă parcă acolo din vremurile deja apuse. Vei putea admira, odată intrat, în dreapta, o pădurice de un verde deschis; vei avea imediat ocazia să asiști la un recital... e vorba despre nenumaratele păsărele ce își dreg care mai de care glasul spre a impresiona și a convinge
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul rece de-afară, ca un șuvoi. Foc nu se făcea niciodată”, deși era un “godin” din timpuri apuse. Papadima face remarca veridică, privind “memorialul durerii” în realizarea Luciei Hossu Longin: “fără să ne înfățișeze profunda realitate a închisorilor comuniste”. Textul lui Ovidiu Papadima e intitulat “Crăciun la Jilava”, dar folcloristul i-o ia înainte cu amintirile din familie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care ne ocupăm, Constantin Parascan sau Constantin Dram, din a doua prefață, conchizând într-o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
ceea ce făcuse acum mai făcuse și altă dată, cel puțin de două ori. Poate că asta era și problema: nu satisfăcuse apetitul colectiv insațiabil pentru noutate. Nimeni nu voia să-și aducă aminte de înflăcărări trecute. Devenise efigia unui deceniu apus. Acum trebuia să plătească pentru toate aplauzele de dinainte. Și asta era cruda ironie. La începuturile sale, pe când avea treizeci și ceva de ani, serile lui de scris nu erau pentru cineva anume. Reflecție pură, o scrisoare către Sylvie. Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Poate că tocmai de aceea, pe când am auzit eu mitingul acela întâmplându-se, m-a podidit melancolia și pe dată m-am pierdut pe o ulicioară și mi-am spus, cu ochii ațintiți la stele și cu gândul la vremi apuse: "Unde ești furaterie/ Cu desaga ta cu tot". La fitness Mult aș vrea să hotărăsc exact în ce constă lumea de azi și să mă conving, în cunoștință de cauză, că adică dacă e bine (sau e prăpăstios) să fii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
patria liberă sau încă subjugată a românilor, erau adăpostul mai multor popoare, pe rădăcina cărora acum adânc îngropată, s-au hultuit pe rând toate acele elemente din acăror introlocare se urzi poporul românesc. Știrile noastre asupra acestor vremuri de mult apuse, le culegem aproape dintr-un singur izvor, părintele istoriei, nemuritorul Herodot. Era un timp când acest mare istoric fusese poreclit printr-o neștiutoare ironie «părintele minciunilor», cuvânt înaripat, ce-și făcu zborul prin lume ca, toate lucrurile ușoare și fără de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor vremuri apuse stau alături de un mobilier heteroclit și uzat, care pare să fi fost recuperat din rîndul obiectelor nefolositoare abandonate serviciilor de curățenie ale orașului. O reapropriere a trecutului care se vrea plină de respect și care permite utilizarea popularului pentru afirmarea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
avînd aspectul unui templu egiptean, iar cel de-al doilea imitînd o sală de teatru, cu balcon, fotolii îmbrăcate în catifea roșie, cortine și loji pentru artiștii care animau publicul în pauzele dintre acte. Aceste două reminiscențe ale unei epoci apuse evocă duminicile în care, la matinee, familiile asaltau ghișeele și serile animate de sîmbătă, cînd aici își dădeau întîlnire cupluri mai mult sau mai puțin legitime. Ca și la periferie, unde cinematografele erau mult mai numeroase altădată, aceste două săli
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Doyle. Dinozaurii, tigrii uriași și pterodactilii sunt stăpânii acestui domeniu ce sfidează verosimilitatea. Din miezul acestui imaginar al literaturii fantasy, ce își are deja în Edgar Rice Burroughs un clasic, vine și ideea cosmosului subteran în care se află civilizațiile apuse ale Antichității. Cu aerul înțelept și sacru al mayașilor, cei ce îi primesc pe Marduk și Calder în reședința lor fabuloasă dețin secretele timpurilor de dinaintea timpurilor. Metalul râvnit de norlandieni este, în fine, obținut, nu înainte ca Marduk și Calder
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
robotea prin bucătăria apartamentului său studențesc, cu două dormitoare, se simțea ca un rege detronat care trăia În exil. Zilele În care era servit și hrănit de o bunică plină de devotament, o mamă și patru surori erau de mult apuse. Acum, spălatul vaselor, curățenia În cameră, călcatul și În special cumpărăturile erau o povară imensă pentru el. N-ar fi fost atât de greu dacă ar fi putut scăpa de sentimentul că altcineva trebuia să facă lucrurile alea pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rapidă. Carlos parcă lângă trotuar, iar Kitty sări din mașină ca o albină, alăturându-se roiului de turiști care se holbau vrăjiți la faimoasele amprente ale vedetelor de pe trotuar. Vedea nume cunoscute, dar și nume ale unor celebrități de mult apuse, de care nu auzise niciodată. Își aminti de remarca lui Milan Kundera- kitsch-ul e ultima oprire până la uitarea totală. Făcu niște fotografii, felia ei din plăcinta kitsch a Hollywoodului, apoi urcă repede În taxi și-i mulțumi lui Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. [1931] * LUMINA DE IERI Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse fântâni - azi cu ape legate și-nvinse. Caut, nu știu ce caut. Caut O oră mare rămasă în mine fără făptură Ca pe-un ulcior
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ceva? Nu, mă descurc. Vin Într-un minut. Fă-te comod. Mă Îngrozesc la auzul propriilor mele cuvinte. Ce clișeu. Întreaga scenă, această... Întîlnire, e un clișeu. Eram atît de sigură că vremea În care-mi dădeam Întîlniri era demult apusă, atît de fericită că nu mai aveam să fiu vreodată obligată să trec prin asta. Și acum... uitați-vă la mine. Respir adînc și duc cele două pahare de vin În camera de zi, unde Îl găsesc pe Charlie stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
minte să profaneze o biserică. Împinse ușa. Sant’Agostino era pustie. Bisericile monumentale ale Romei, Întotdeauna pustii - cu excepția ocaziilor când se organizau nunți și Înmormântări -, Îi aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul crucii și Își aplecă genunchiul, privind altarul - iar polițiștii care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
senine pe care le petrecea În compania generalului, În lumina difuză a acelui palat În stil baroc din centrul istoric, lângă omul acela mic și stafidit În patul lui, cu ochi strălucitori, din care se revărsa o fericire de mult apusă și intangibilă. Trebuise să-i telefoneze pentru a-i spune că nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
erau modeste, acum sunt stridente, furând parcă puternicele și veșnicele culori ale curcubeului și fiind împodobite cu modele care mai de care mai sofisticate și mai complicate ce atrag privirile oricărui muritor. Totul evoluează în jurul nostru, dar ceva din vremurile apuse a rămas le fel. Acel ceva de care s-a bucurat fiecare generație există și astăzi, este veșnică natura. Ea a fost mereu alături de noi și din acest motiv mai este numită și ,,Mama natură”. Este un cuvânt simplu și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu poftă, cântă, aleagă, iubește! Bucură-te de tot frumosul din preajmă, lumea e infinită! Poți vedea ce alții nu reușesc: nuanțe de culori, zâmbete, sclipirile apelor, crestele munților, marea, macii, bătrânul câine, fotografii vechi de familie, Soarele... Adu momentele apuse în prezent! Toarnă frumusețile apuse în forma de bijuterie a clipei! Fiecare dintre noi suntem și trecutul, atunci, să înviem trecutul frumos! ,,Trăiește clipa!” Oprește-te din fuga ta și îmbrățișează-ți părinții, prietenii, ascultă natura, afară se aude cântecul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dragoste, sentimentul ce va rămâne veșnic singurul mod spre a-ți cunoaște semenii. De asemnea, se poate observa o anomalie a secolului XXI, nefiind considerată actuală sau la modă credința in Dumnezeu, subliniindu-se faptul că aceste idei aparțin vremurilor apuse. Omul contemoporan s-a revoltat împotriva Creatorului său, refuzând să accepte existența unei Ființe supreme superioare. Cu toate acestea, unii cred in teoria darwinistă, cum că omul ar evolua din maimuță ( homo sapiens ). Astfel, istoria demonstrează că nu folosește adevăruri
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]