8,699 matches
-
nopți. Dup-aia te duci, îl scoți, îl stropești cu vin negru, de ăla, brânca ursului, nu poșircă de alimentară, zeamă de pufoaică și surcele... mai ia mata o înghițitură, că face bine... îl iei, te întorci cu fața spre apus, cum ar veni de-aici te uiți la măgăoaia aia de combinat, de trei ori, făcându-ți cruce cu limba-n gură și zici să intre toate puterile-n el și-n mata... Îl lipești de trei ori de frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă repede gazda. Mai bine participă și tu cu niște versuri... Spune! - Eu? Eu n-am talent... n-am avut niciodată, nu mă pricep... - Va fi o operă colectivă și, dacă tot ești aici... - Să spun ceva... orice? - Orice? - Bine... Apusul verzui și-a înfundat trompa-n urechile mele/ M-am uscat ca o iască... - Nu merge! declară Anatol. E previzibil. Mai gândește-te... Marietta își face și ea curaj, mai dă pe gât o votcă, aruncă paharul de plastic într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă o dată În gol, dar de-acum bărbatul, considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poată simți cu adevărat la adăpost de un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înăuntru și puse mîna, fără grabă, pe cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice speranță, convinși că murise ori poate că se ascundea, Încercînd să dezerteze de bunăvoie, așa Încît, odată cu primele umbre, Monterrey ridică ancora, Își desfășură pînzele și se Îndepărtă, legănîndu-se, spre miazăzi. - Cum te cheamă? - Sebastián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celălalt. Și nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine. De asta poți să fii sigur... Haide! adăugă el. E timpul să te ascunzi. Virgen Blanca virase la capul aflat În sud-vestul insulei și se Îndrepta spre coasta dinspre apus, coborînd velele În căutarea refugiului sigur al ansei de la nord, iar Sebastián Mendoza nu avu Încotro și trebui să-l urmeze pe răpitorul lui - cu supunerea unei vaci duse la abator -, incapabil de cel mai mic gest care să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe vreuna din celelalte insule din arhipelag. Cu toate acestea, pentru că navigase vreme de peste cincisprezece ani la acele latitudini, Sebastián Mendoza știa cu certitudine că acel curent puternic care venea dinspre coasta americană avea să-l Împingă fără greș spre apus. Dacă nu avea, prin urmare, norocul de a ajunge curînd pe insula Charles sau În partea sudică din Albemarle, pomenitul curent avea să-l tîrască În Pacific și În cazul ăsta s-ar fi scurs luni de zile Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
grele, Încercînd să-și facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau, și puse apoi În practică explicațiile căpitanului spaniol, aprinzînd două felinare rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă mai tîrziu pe coasta dinspre apus, clătinînd pe umeri nuiaua, alternativ, În așa fel Încît un om de cart foarte atent ar fi putut presupune că În fața lor naviga, la distanță, un vapor nu prea mare. Dacă pilotul navei știa sau presupunea că se află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știe el. Ea Încuviință cu hotărîre: - Chiar și așa. Asta fusese ultima propoziție pe care o rostiseră. Rodrigo de San Antonio se Întoarse cu spatele, ieși din salonul spațios Înconjurat de pereți de sticlă, prin care priviseră de atîtea ori apusul soarelui pe versanții vulcanului Cotopaxi și, de afară, se Întoarse s-o mai privească o dată, În picioare lîngă cal, cu mîna Încleștată pe pistol. Însă păru să Înțeleagă că nu o putea ucide pe cea pe care o iubea atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil, spre coasta dinspre apus, cea mai sălbatică de pe insulă. Bău pe săturate apă dintr-o băltoacă, umplu ochi o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi obligase pe Souza și Ferreira să-l aducă din peștera de pe faleză. Încărcară mîncarea, apa, armele și sacul greu care conținea bijuteriile și banii găsiți la bordul lui Madeleine, al Mariei Alejadra și al lui Río Branco și la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o tentativă de rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de bici și amenințări cu moartea, Îl legă de bănci, apoi se postă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să apună. Doar domnul Brener putea să‑l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate‑i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci când se prăvale de pe un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o scurtă pauză, interlocutorul sau îl întreba din nou: — Ce vânturi vei avea în iulie, daca te afli la nord-vest, dincolo de Primul Cerc? — Până la amiază, nici unul. Apoi ar trebui să se ridice un slab Maoa’é dinspre răsărit, care, după apusul soarelui, se va muta spre sud, transformându-se într-un Maoa’é Tavara, care va bate în rafale până când Lancea Zeului Oró va dispărea la orizont. Un zâmbet ușor apăru pe buzele lui Miti Matái, iar pentru emoționatul Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cântândși râzând, ca și cum nu ar fi fost vorba despre o femeie exuberanta și de trei tineri îndrăgostiți de ea, ci de patru buni camarazi. Spre seară intrară în apă și înotară până la reciful de corali, de unde băieții contemplară un ultim apus de soare pe insula în care se născuseră, în care trăiseră până în acea zi și în care, poate, n-aveau să se mai întoarcă niciodată. În zori, Tapú Tetuanúi merse să-și ia la revedere de la venerabilul Hiro Tavaeárii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având o destinație necunoscută. Întreg poporul se strânsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine, care aveau să-l conducă pe „negrele căi ale apelor“ și care făcuseră din cei din rasa lui cei mai pricepuți stăpâni ai marilor. Dacă te îndrepți înspre vest, alege-ți o stea și urmeaz-o în drumul ei către apus, spuneau navigatorii. Iar atunci când se ascunde la orizont, caut-o pe iubita ei, căci fiecare stea are o iubită, care o urmează mereu. Iar pe această o va urma altă, iar pe aceea, alta... Și tot așa la nesfârșit, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia dea veni în ajutorul acelor nenorociți sau de a-și continua drumul către apus, ignorându-i. Vetéa Pitó fu cel care arată cu mâna spre niște recife care se ridicau la vreo jumătate de milă distanță, printre care, pe masura ce erau împinși spre nord, se zăreau tot mai clar resturile unui vas uriaș. Judecând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și întrerupe circuitele, stinge luminile în hol, în foaieruri, în saloane, apoi în galerii și în sălile de primire. Întunericul ne mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
muget Îndepărtat, ca al mării când te apropii de țărm, dar nu vezi Încă apa. Trebuia să scape de oamenii ăia, și-a zis, așa că a traversat, pierzându-se liniștită În mijlocul circu lației, prin Întinderea singuratică a pieței Merdeka, spre apus, Îndreptându-se spre șantierul viitorului Monument Național. Coloana gigantică se Înălța spre cer, sprijinită pe un soclu impresionant, Înconjurat de schelărie. De jur Împrejur zăceau monstruoase mașinării, tăcute și fără rost, asemenea unor rămășițe ale vreunei civilizații dispărute. În perioada
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar nu le lăsăm să iasă la suprafață. Rămân adânc Îngropate. Când eram În Europa, i-am văzut pe cei de-acolo cum Își amintesc totul, cum come mo rează durerile trecute. E singurul lucru care mi-a plăcut În apus. Lui Adam i-a venit În minte Karl, care nu vorbea niciodată despre trecut. Tot ce i se Întâmplase, bun sau rău, era bine Îngropat. Așa că nu se putea spune că occidentalii comemorau totul, dar trecutul și-l păstrau. Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]