8,255 matches
-
imaginea vie a acestei gazete, cu cămașă albastră, guler alb și cravată albă, saltă rating-ul, se rupe share. În 2000, doar Iliescu l-a mai putut opri, în 2004 cine o să-i mai stea în față? Poate să-și aranjeze PSD-ul imaginea de binefăcător pe toate televiziunile, câtă vreme izvorăște din ecran șuvoiul imund, în sondaje se va îngrășa Nenumitul. Și dacă CNA-ul vrea să-i pună stavilă, în fața transmisiei directe a vieții lor de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că încerci să te ascunzi la umbră pe unde nimerești. Noi ne-am ascuns între niște tufe din cimitir, ne-am întins păturica pe-o piatră mare de tot (pe care cineva cioplise niște litere și niște numere), ne-am aranjat lucrurile prin casă și ne-am apucat să gătim într-o cutie de conserve ruginită (în care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Miracolul B: Harun Al Rașid era de ceva timp la război, își iubea țara și vroia s-o apere. Dar își iubea și soția, așa că, după ce c-o păzeau eunucii de oamenii răi, Harun Al Rașid, fără știrea ei, mai aranjase s-o păzească și djinii lui credincioși, ca să nu se întâmple cine știe ce. Și știți ce s-a întâmplat? Eunucii ăia nu erau eunuci, se prefăceau că sunt eunuci, dar de fapt puteau să facă tot felul de lucruri și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la parter unde săream seara pe fereastră (fără să miroasă nimic Stăneasca), o terasă pe care-am aranjat primul sărut din viața Cubanezului, convingând-o pe Nicoleta să pună puțin suflet sau măcar să-i arate ce știe. P.S. 1: am uitat o scandare dintr-a cincea, „Steaua, sunteți buni/ La lopată și cărbuni“. P.S. 2: nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
seara, zeci de cutii brune, verzui și bej, cu înscrisuri nemțești și franțuzești, am scos dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi putut-o clădi un șobolan uriaș și la un moment dat, am savurat enorm acest gînd, pînă cînd Norman m-a trezit la realitate și mi-am dat seama c-a fost doar un vis frumos. Uneori, cărțile erau aranjate În zone perfect marcate prin inscripții clare, Însă alteori erau efectiv peste tot și oriunde te uitai. După ce am Început să Înțeleg mai bine oamenii, mi-am dat seama că această dezordine incredibilă e unul dintre motivele pentru care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut cum mi-a venit la gură, după care m-am simțit mai bine. M-am mutat Într-un locșor pe care mi-l aranjasem deasupra prăvăliei, la mijlocul distanței dintre Balon și Balcon, unde puteam supraveghea totul, iar noaptea Îmi continuam educația În subsol, devorînd carte după carte, chiar dacă acum nu o mai făceam la modul propriu. Mă rog, asta nu e În totalitate adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și acolo am găsit imagini a zeci de semne pe care le folosesc surdo-muții pentru a se exprima. CÎnd am dat prima oară peste această carte, am fost sigur că am dat, În fine, peste ceea ce căutam. Cuvintele obișnuite erau aranjate alfabetic, ca Într-un dicționar, și lîngă fiecare nou cuvînt, În chip de definiție, era o fotografie a unei femei frumoase Într-un pulover roșu, care făcea semnul corespunzător. Datorită ei, cred, ideea de semn s-a asociat În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din mînecă atent, ca să nu mă zdruncine, și mi-a aranjat puloverul Într-un fel de culcuș În jurul meu. Apoi l-a dat un pic mai În jos Într-o parte, ca să pot vedea În jur fără să ridic capul. Odaia nu era prea mare și, la o primă vedere, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu titlul În sus. Am urcat În vîrful stivei celei mai Înalte, iar el a tras de căruciorul În care tronam cărțile și eu și am pornit pe strada Tremont către parcul din apropiere, scăldați În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată a farurilor care treceau dintr-o parte în alta, adoptă o serie de poziții stilizate. Vaughan îmi explicase toate obsesiile lui pentru erotismul misterios al rănilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rănile și durerile pe care le-ar fi îndurat acesta. În jurul meu, paturile goale conțineau o sută de istorii ale ciocnirilor și pierderilor celor dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale. Când îmi potriveau chingile în jurul picioarelor, ascultam avioanele cum se înălțau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare aduce la viață - îndesându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
personale împrăștiate pe podeaua și pe scaunele mașinii după accident - un itinerar de vacanță, o sticlă goală de ojă, o revistă de afaceri. Identificarea acestor piese ale vieților noastre - amintiri și lucruri intime rămase intacte scoase parcă din portiere și aranjate de o echipă de demolatori - făcea parte din aceeași reconstituire a banalității pe care, într-un fel tragic, o provocasem odată cu moartea lui Remington. V-ul cenușiu al mânecii hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
seară, îmi dădeam seama că, fără îndoială, cheia acestui imens peisaj metalizat se afla undeva înăuntrul acelor constante și neschimbate tipare de trafic. Din fericire, obsesiile mele mesianice îi deveniră curând evidente lui Paul Waring, partenerul meu. El și Catherine aranjară să-mi limiteze la o oră pe zi vizitele la birourile de la studio. Obosit și mereu pus pe harță, am purtat o ceartă absurdă cu secretara lui Waring. Însă toate astea păreau triviale și ireale. Mult mai importantă era livrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
treaba asta e mult mai populară. - Spectacolul adevărat e gratuit. Și, arătându-i foaia galbenă cu programul, am continuat: Asta ar trebui să fie mai interesant: „Reconstituirea unui accident rutier spectaculos“. Pista fu eliberată și rânduri de borne albe fură aranjate pentru a forma profilul unei intersecții stradale. Sub noi, în boxe, corpul uriaș, mânjit cu ulei al unui bărbat în jachetă cu ținte argintii era prins în scaunul șoferului al unei mașini fără uși. Părul lung până la umeri, vopsit blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se clintea de la volanul mașinii, cu ochii ațintiți într-o evaluare la rece a locurilor rănilor după care tânjea. Vaughan propti aparatul de filmat pe marginea volanului. Se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu o mână ocupată să-și aranjeze poziția prohabului voluminos. Albeața brațelor și a pieptului lui, și cicatricele care-i marcau pielea ca și pe-a mea, dădeau corpului său o bolnăvicioasă strălucire metalică, precum vinilinul uzat al interiorului mașinii. Tăieturile acelea aparent fără sens de pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
soția și doi copii - cu cabluri de măsurare legate la capete, piepturi și picioare. Pe corpuri erau deja marcate rănile pe care aveau să le sufere; complexe forme geometrice în carmin și violet le umpleau fețele și toracele. Un tehnician aranjă pentru ultima oară șoferul în spatele volanului, punându-i mâinile în poziția corectă de zece fără două minute. Prin sistemul de amplificare, comentatorul, un conducător al secțiunii științifice, le ură oaspeților bun-venit la această ciocnire experimentală și prezentă în glumă ocupanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deschiderea coapselor ei, un balet gimnastic celebrând o nouă tehnologie. Mâinile lui explorau dosul coapselor ei într-un ritm lent, ținând-o de fese și, fără să-l atingă, ridicându-i pubisul expus spre gura sa plină de cicatrice. Îi aranja corpul într-o serie de poziții, căutând cu grijă codurile membrelor și musculaturii ei. Catherine încă părea doar pe jumătate conștientă de Vaughan, ținându-i penisul în mâna stângă și făcându-și degetele să alunge către anus ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
funcția de președinte a alcoolicului erou de război, Ulysses S. Grant. Țara era în dezordine. Milioane de americani au fost lăsați fără loc de muncă în recesiunea economică ce a urmat. Și o alegere prezidențială falsificată în 1876 a fost aranjată prin negocieri secrete. La vremea respectivă „corupția și afacerile de culise atinseseră cote nebănuite. [...] Bogăția trăgea după sine bogăție, pe măsură ce corporațiile profitau de dezordinea existentă, cumpărând legislație în domeniile tarifare, bancare, sindicale, ale căilor ferate și ale terenurilor publice, care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în loc să cârcotească pe la colțurile Europei, un exercițiu mai util persoanei sale este să «treacă în slujba lor». Liderul PRM este convins că SUA, «colonie a Israelului», hotărăsc pe toate căile oculte viitorul omenirii la punct și virgulă, că masoneria a aranjat deja Guvernul din alegerile următoare sau că FMI și Banca Mondială stabilesc cât să fie creșterea economică din România din 2004. [...] Prin istoricul său, Vadim Tudor a fost, în definiție, un instrument în mâna PSD. Procesele sale, cazuri grele unul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau compătimire în ochii lui, dar regulile sunt reguli, trebuie urmate, n-am ce să fac... - Stai puțin, am zis scoțând un teanc de bancnote dintr-un portofel. Uite, am aici unșpe mii de euro. Crezi că s-ar putea aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK, zise, cred că se poate face ceva. Din câte știu din fișa ta, ai un unchi sau văr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
autobuzele și celelalte surse eterne de murdărie cu care se mândrește Bucureștiul. Am ajuns cu bine. Yves aștepta în fața bisericii, mimând buna-dispoziție. Apăru și Anca, venise cu părinții. Arăta OK, cineva o machiase destul de zdravăn, altcineva (poate o bunică) îi aranjase părul după o modă de mult trecută, dar care îi punea în evidență părțile mai interesante ale feței. După puțin small-talk am intrat în biserică. Ceremonia a fost impresionantă și plictisitoare. Către sfârșit i-am dat lui Yves inelul, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să iau valiza cu mine și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se ridică de pe scaun, își aranjează în oglindă gulerul pardesiului, cordonul. — Dacă trec pe acolo mai târziu și bat în oblon mă auzi? — Încearcă. Nu salută pe nimeni. E deja afară, în piață. Doctorul Marne pleacă de lângă biliard și merge spre bar. Vrea să mă privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ani, cu pieptul sfâșiat de cartușe folosite la vânătoarea de lupi. Dar când a fost asta? - a spus bunicul meu. - Noi nu am știut nimic. — Înainte de a pleca am asistat la parastasul de opt zile. — Noi credeam că lucrurile se aranjaseră de o bucată de vreme între voi și familia Ozkart. Că după atâția ani ați pus cruce poveștilor voastre blestemate. Ochii lipsiți de gene ai domnului Kauderer erau fixați în gol; nimic nu mișca pe chipul lui de gutapercă gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]