4,016 matches
-
oricine. Dar poate nu pe dumneata. Uite ce idee ne-a venit, ca afacere. Fotografii aeriene ale vilelor de la țară. Apoi comis-voiajorul apare cu pozele - nu doar negativele, ci poza developată - și le dă o ofertă pachet. Identificăm copacii și arbuștii din jurul locului și le punem semne cu numele, frumos, În latină și engleză. Oamenii se simt ignoranți În legătură cu plantele de pe proprietățile lor. — Feffer se pricepe la copaci? — În toate zonele angajăm un student la botanică. În Dutchess County, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de aur, poate chiar mai mult. Ceea ce îndepărta din vorbele ei orice bănuială de slugărnicie era clipirea din ochi ce le însoțea, și mai era apoi și peisajul pe care Hiba îl cuprindea într-un gest absolut: un câmp de arbuști de indigo, pe malurile fluviului Dara, la intrarea în satul în care se născuse. Niște ștrengari dădeau deja fuga în întâmpinarea noastră. A apărut apoi șeful tribului, un om cu pielea neagră, trăsături fine și barbă albă ca un colier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fața. Se uită spre Lurr și îl văzu nemișcat, adulmecând aerul. Privi în direcția aceea și simți că inima i se oprește. — Privește, îi șopti lui Titus și fluieră ușor, ca să-l cheme pe Lurr. Dincolo de pădure, în stânga lor, printre arbuștii de pe malul unui torent aflat la poalele colinei, niște barbari înaintau târâș, aproape invizibili în vegetația bogată. Lor li alăturară alții, iar apoi alții. — Quazi, sunt quazi. Și sunt foarte mulți. Valerius căută amuleta și o strânse în pumn. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alerga atât de repede, încât în scurt timp se îndepărtă de cei care îl urmau. — Antonius, așteaptă-mă! Errius își luă scutul și gladius-ul și începu să alerge spre pădurea în care Antonius intrase deja. Fără să bage de seamă arbuștii și crengile care îi zgâriau picioarele și brațele, fără să-și dea seama că e singur, Antonius pătrunsese în pădure. Continua să alerge printre copacii agitați de vântul puternic. Încerca să se orienteze, să înțeleagă cum îi putea ajunge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
duce de la Roma la Rimini. Vigiles: un fel de poliție urbană, organizată după structura militară a legiunii. Vinea: vie; derivă din termenul ce desemnează vița-de-vie și strugurii. Este un fel de colibă din bârne de lemn, acoperite în întregime de arbuști și ramuri împletite, amintind astfel de vița-de-vie. Pereții și acoperișul sunt acoperiți cu piele de vită (singura care nu ia foc), apoi vinea este montată pe roți. E o mașină de război menită să-i protejeze pe soldații din trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase tulpini ca să curgă sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și presărase această bogăție pe pleoape... Mintea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ceea ce nu este deosebit de interesant sau dificil, nu-i așa? Pun pariu că asta faci și tu de fiecare dată. Ia ascultă - am o problemă. De exemplu, zăceam cu fața-n jos sub o tufă sau un boschet sau un arbust uscat pe un teren viran care mustea de apă, plin de urzici, pachete de țigări strivite, prezervative folosite și cutii de bere goale. Era locul cel mai potrivit în care să mă fi născut a doua oară, cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cufăr vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști stufoși. Urletele sporadice, îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat și m-am rezemat de rama metalică. Veturia avea câteva ghivece mari de flori, un fel de chiupuri smălțuite, în care pusese un soi de arbuști care înfloriseră. Flori mici, galbene, dese, primele flori ale primăverii. Urca dinspre grădina din fața blocului aburul acela lăptos de pământ dezmorțit, trezit în primăvară, abur de prunc de curând alăptat, răspândind în răsfățul lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Vă Închipuiți desigur că am mai văzut araci și În zona de baltă, dar aceia, dacă nu erau aleși dintre cele mai uscate bețe de salcie, obișnuiau să prindă rădăcini și să Înfrunzească după prima ploaie, devenind până În mijlocul verii arbuști În toată legea, Înăbușind fasolea pe care ar fi trebuit s-o susțină și dându-i posibilitatea celui care Îi plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
minimalistă, Zen, semănând cu ceva ce ai descoperi undeva ascuns Într-un centru balnear sau În ultimul hotel Schrager. Era cu totul din sticlă, cu unghiuri ascuțite, arțari stufoși ce Împrejmuiau Întregul perimetru și cu toate speciile posibile de plante, arbuști, flori sau tufișuri care se puteau dezvolta Într-o asemenea atmosferă. Exista un bazin, puțin mai mare decât porțiunile cu nisip de pe un teren de golf, cu câțiva nuferi plutitori și câteva șezlonguri din lemn de tek pe margine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rost să stai să-ți spargi capul să le studiezi, (în această privință ei se aseamănă cu o eroină dintr-o povestire antologizată de celebrul Hitchcock, care nu putea să picteze ceva care se mișcă; ca atare, dacă era un arbust bătut de vânt, îl tăia, sau dacă era un animal, îl omora, pe urmă voia să-și omoare propriul nepot, dar i s-a înfundat.) într-adevăr, omul sub imperiul naturii sau al dragostei, mai ales, dacă e un moș
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă din lungul stăvilarului. Străjerii veniră în fugă și prinseră un om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu are importanță dacă e unul dintre soldații de la castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totuși pe loc și-și mânuiau armele în lupta pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lume îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, mirosind laptele. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu. Inamicul? strigă el. Avea glasul atât de calm, încât luptătorul din clanul Tokugawa care se apropia, se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care s-a amenajat un paraclis de iarnă, clopotnița, baia turcească, zidurile și s-a amenajat o bibliotecă. În afara incintei s-au construit chilii pentru călugări și o gospodărie anexă. În incinta mănăstirii s-a îngrijit de spațiile verzi plantând arbuști și flori. Vechile alei le-a lărgit și le-a înlocuit cu mozaic. Pentru lucrările de restaurare poate fi considerat ca al doilea ctitor al mănăstirii, deoarece într-o perioadă grea pentru viața Bisericii, el a știut să continue viața
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tata, în mare fugind de ei de fiecare dată când se apropiau de mine. E foarte urât din partea mea, dar știu că n‑am s‑o pot minți pe mama. Mă strecor repede afară din cort, spre un pâlc de arbuști, ferindu‑mă de asistentul fotografului, care tocmai aliniază toți copiii. Mă așez în spatele unui copac și îmi termin paharul de șampanie, uitându‑mă în gol la cerul albastru al după‑amiezei. Mi se pare că am stat așa ore întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de ce ne-am oprit și nici mècar unde ne aflèm, ceața de afarè, ca un zid compact și lichid de vapori albi nu-mi permite sè vèd mai departe de marginea unui șanț acoperit de zèpadè înghețatè și a unor arbuști de mèceșe uscate, Unde dracu suntem? nu încetez sè mè întreb, consultându-mi ceasul primit cadou de la Ana și Maria, spune-mi pe nume! Dar, fie cè ceasul meu s-a oprit, fie cè vederea lui precum și aducerea aminte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci foarte înalți și foarte bătrâni, cu trunchiuri noduroase, năpădite de liane de viță sălbatică sau de iederă, cu rădăcini puternice ascunse sub miile de lăstari, arbuști și fel de fel de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele cupole ale coroanelor verzi. Trecând prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze care se căutau apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase tulpini ca să curgă sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să-și verse povara galbenă și bogată pe degetele sale și-și presărase această bogăție pe pleoape... Mintea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât o pată albă pe hărți, unde temperatura făcea să-ți fiarbă sângele în miezul zilelor călduroase, unde nu creștea nici cel mai uscat dintre arbuști, și pe care îl ocoleau până și păsările migratoare în zborul lor la sute de metri înălțime. Gacel străbătuse de două ori în viața lui una din aceste pete de „pământ pustiu“. Prima dată a fost un rămășag, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mehari-ul, care începu imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]