1,584 matches
-
Aionios. Armonii ale paradisului spiritual, București, 2001; Eudaimonia, pref. Alexandru Balaci, București, 2001; Ochiul luminos, București, 2002; În căutarea împărăției, București, 2003. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 245; Petru M. Haș, „Ce-ți trebuie ție, băiat sărac, vastă marea?”, „Arca”, 2000, 1-3; Veronica Chinde, Poezia ca punct de sprijin pentru suflet, ST, 2000, 4; H. Zalis, Note despre lirismul penetrant, VR, 2000, 5-6; Liviu Capșa, Tineri poeți basarabeni, TMS, 2001, 11; Adrian Dinu Rachieru, Portret în mișcare. Vlad Neagoe, „Reflex
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
de umorist, în genul epigramatic; numit în 1945 redactor-șef al ziarului constănțean „Cugetul liber”, dar stabilit un an mai târziu la București, va deține mai bine de două decenii funcția de redactor la revista „Urzica” (1952-1974). Următoarele două volume, Arca lui Noe (1968) și Ursulețul călător (1968), sunt „cărți de colorat”, adresate copiilor, combinând componenta ludică și un voalat lirism, alimentat de nostalgia poetului vagant. Antologia Versuri (1968) cuprinde texte risipite, decenii la rând, în presă și vădește intenția șlefuirii
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Tudor Mușatescu ș.a., scrie versurile pentru filmul Vulpoiul păcălit, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Numeroase texte lirice au rămas nepublicate; adunate într-un volum, depus la Editura Albatros, după 1989 nu au mai fost găsite. SCRIERI: Pasărea paradisului, Iași, 1939; Arca lui Noe, București, 1968; Ursulețul călător, București, 1968; Versuri, București, 1968. Traduceri: V. G. Korolenko, Fără grai, București, 1955 (în colaborare cu Isabela Dumbravă); Varvara Karbovskaia, Persoane străine, București, 1956 (în colaborare cu V. Bimbulov); Victor Siveditis, Fabule, București, 1971
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Ungheanu, Lecturi, 117-128; Sorescu, Interpretări, 155-225; Al. Oprea, Fața nevăzută a literaturii, București, 1980, 127-150; Ornea, Tradiționalism, 536-549; Steinhardt, Incertitudini, 140-143; Viola Vancea, Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, București, 1980; Alte 13 „Rotonda 13”, pref. Edgar Papu, București, 1981, 198-219; Manolescu, Arca, II, 21-60; Piru, Ist. lit., 328-332; Crețu, Constructori, 91-140, passim; Mariana Vartic, Hortensia Papadat-Bengescu: Individual și social în ciclul Hallipa, DFC, 218-240; Dimisianu, Lecturi, 64-77; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 92-120; Lăzărescu, Romanul, 197-223; Trandafir, Dinamica, 149-157; Crohmălniceanu, Cinci
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
cu teroriști, Bistrița, 2000. Repere bibliografice: Andrei Moldovan, Acel fel de proză, TR, 1995, 5; Alex. Ștefănescu, Mai mult eliptic decât concis, RL, 1995, 23; Olimpiu Nușfelean, Din memoria satului ardelean, CNT, 1995, 36; Rodica Dragomirescu, O carte de interviuri, „Arca” (Arad), 1996, 7-9; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 279-280. Ct.C.
PODARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
Casandrei, Iași, 1983; Ucenicia de aur și purpură, București,1985; Când adoarme o buburuză, Iași, 1986; Serpentine, București, 1989; Băieței, clopoței și fetițe, luminițe, Iași, 1991; Coridorul dintre ceasuri, Timișoara, 2000; Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, Botoșani, 2000; Arca de frunze, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, Lucia Olaru-Nenati. Debuturi, AFT, 1978, 1; Vlad Sorianu, „Drumuri”, ATN, 1978, 1; Vasile Mihăescu, „Drumuri”, CL, 1978, 2; Al. Piru, Spontaneitate și rigoare, LCF, 1978, 8; Tudor Nicolescu, „Drumuri”, CRC, 1978, 32
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
35; Al. Piru, Proza și poezia, LCF, 1978, 42; Nicolae Manolescu, Rețeta romanului, RL, 1980, 52; Cristea, Faptul, 229-234; Ioan Holban, În căutarea textului pierdut, CRC, 1981, 6; Piru, Debuturi, 98-100; Dana Dumitriu, Un roman epistolar, RL, 1983, 3; Manolescu, Arca, III, 221-222; Nicolae Manolescu, Vocile romanului, RL, 1984, 43; Eugen Simion, Romanul ca mozaic policrom, FLC, 1984, 45; Al. Dobrescu, Moda jurnalelor, CL, 1984, 12; Dana Dumitriu, Le Roman de l’anée 1984, CREL, 1984; Manea, Contur, 56-59; Moraru, Textul
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
română contemporană, I-II, introd. edit., București, 1974; Lucian Blaga, Poezii, București, 1982; Al. Davila, Vlaicu Vodă, pref. C. Ciuchindel, București, 1988 (în colaborare cu C. Ciuchindel); George Acsinteanu, Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, pref. Al. Piru, București, 1990; Ionel Teodoreanu, Arca lui Noe, pref. edit., București, 1991, Secretul Anei Florentin, pref. edit., București, 1992; Vasile Alecsandri, Poezii. Despot Vodă, București, 1995; Tudor Vianu, Scriitori clasici români, pref. edit., București, 1998; I.L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 2000; Petre Pandrea
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
Eastern Eyes. Cross-Cultural Refractions, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Debut strălucit, RL, 1996, 13; Dan Silviu Boerescu, Imprimanta divină apocrifă sau Carna(j)valul (t)existenței, L, 1996, 14; Diana Adamek, În arcanele majore, TR, 1996, 30; Daniel Cristea-Enache, Arca lui Oțoiu, CC, 1996, 8-9; Claudiu Groza, Miezul de sub coajă, APF, 1997, 5; Ruxandra Cesereanu, „Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita”, ECH, 1997, 10; Glodeanu, Dimensiuni, 230-233; Cornel Moraru, Un roman „mediatic”, VTRA, 1999, 11; Paul Cernat, Ficțiune digitală, distopie
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
Oprea, 5 prozatori, 203-236; Andriescu, Disocieri, 197-222; Mihail Diaconescu, Gib I. Mihăescu, București, 1973; Andriescu, Relief, 228-271; Balotă, Ion, 182-243; Zaciu, Bivuac, 69-73; Micu, „Gândirea”, 705, passim; Dan, Proza, 297-300; Negoițescu, Analize, 224-232; Protopopescu, Romanul, 186-205; Papahagi, Eros, 121-133; Manolescu, Arca, I, 224-246; Mircea Popa, Structură și funcționalitate în romanul lui Gib I. Mihăescu, DFC, 190-217; Simuț, Diferența, 62-74; Lăzărescu, Romanul, 163-176; Florea Ghiță, Gib I. Mihăescu, București, 1984; P. Petria, Gib I. Mihăescu. Bibliografie selectivă, Râmnicu Vâlcea, 1985; Craia, Fețele
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ale culturii de consum vor putea găsi în mărturisirile părintelui Teofil un liman de nădejde. Mărturisirea sa nu diferă cu nimic de predica primilor apostoli. Fiul cel veșnic al Tatălui ne cheamă pe toți din tărâmul neasămănării cu Dumnezeu în arca mântuirii, care este Biserica. Din niște blide de lut ciobite, Ziditorul cerului și al pământului vrea să facă vase alese, purtătoare de mir parfumat. Chemați să cântăm în cămara Mirelui o necurmată cântare de nuntă, Domnul vieții și al învierii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care-o trăgeam după noi. în China, pe canalul Huang-Ho sau cum i-o fi zicînd, patru sau cinci hamali trag la edec, de pe mal, cu o viteză de o milă pe oră, o joncă mătăhăloasă și încărcată-vîrf, dar arca asta pe care-o trăgeam noi parcă avea plumb în ea, într-atît de greu se mișca. Se întunecase, dar trei felinare fixate în greementul vasului Pequod ne luminau, slab, calea; cînd ne-am apropiat ceva mai mult, l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era altceva decît un leviatan. De fapt, în lumina celui mai strict adevăr, această legendă ne apare întocmai ca aceea a lui Dagon, cunoscutul idol al filistenilor, cu înfățișare de pește, de animal și de pasăre, care, fiind pus în fața Arcei lui Israel și-a lepădat capul de cal și amîndouă palmele, rămînînd doar cu trupul său de pește. La fel, îngerul tutelar al Angliei este un vînător de balene, unul din nobila noastră tagmă; iar noi, harponiștii din Nantucket, am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei să vadă vreun alt om în afară de niște marinari ca și dînșii, la bordul vreunei alte corăbii; încît, dacă li s-ar da vestea că a venit din nou Potopul, ei ar replica: „Nu-i nimic, băieți, noi sîntem în Arcă!“ Avînd în vedere că în largul coastei apusene a Iavei, în imediata vecinătate a strîmtorii Sund au fost capturați numeroși cașaloți - aproape întreaga regiune înconjurătoare fiind considerată de vînători ca o zonă deosebit de prielnică expedițiilor - pe măsură ce se apropie de Capul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
căror speță a dispărut aproape în întregime, fosilele descoperite ulterior, în așa-numitele formațiuni terțiare, par să constituie legătura sau cel puțin inelele intermediare între ființele preistorice și cele despre care se spune că urmașii lor depărtați au intrat în Arca lui Noe. Toate balenele fosile găsite pînă-n prezent aparțin erei terțiare, prima care precede formațiunile geologice de la suprafața pămîntului. Și deși nici una nu corespunde întocmai vreuneia dintre speciile de balene cunoscute astăzi, ele seamănă îndeajuns cu acestea, ca aspect general
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ar fi individualitățile. Balena despică mările într-o vreme cînd continentele încă nu ieșiseră la suprafața apelor; ea a înotat cîndva deasupra locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul potopului lui Noe, ea a disprețuit Arca; iar dacă lumea va fi vreodată din nou cotropită de ape, așa cum Olanda se lasă inundată pentru a-și stîrpi șobolanii - balena cea veșnică va supraviețui și, ridicîndu-se pe coama cea mai înaltă a talazurilor ecuatoriale, își va azvîrli spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascundea, pare-se și o cruzime atotcuprinzătoare, combinată însă, uneori, cu un soi de umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și treacă timpul, locatarii Arcei lui Noe, adunați la teuga în cartul de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bibliografice: N. Iorga, Bucureștii de acum un veac, după romanul unui avocat (Ioan Em. Bujoreanu, 1862), AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XVI, 1934-1935; Călinescu, Ist. lit. (1941), 338-339, Ist. lit. (1982), 391-393; Pillat, Itinerarii, 81-87; Dicț. lit. 1900, 132-133; Manolescu, Arca, I, 92-104; Marian Barbu, Romanul de mistere în literatura română, Craiova, 1981, 79-88, passim; Manolescu, Istoria, I, 318-319. G.D.
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
I, 249-268; Moraru, Semnele, 185-190, 190-203; Tomuș, Mișcarea, 254-257, 262-265; Piru, Ist. lit., 523-524; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 184-204; Nicolae Manolescu, „Ia te uită ce Don Juan”, RL, 1982, 3; Gorcea, Structură, 78-81, 151-159; Livescu, Scene, 190-193; Simuț, Diferența, 107-170; Manolescu, Arca, III, 190-215; Dimisianu, Lecturi, 137-145; Marcea, Concordanțe, 232-236; Țeposu, Viața, 166-172; Gheorghiu, Reflexe, 29-33, 55-65; Dimisianu, Roman și personaj, RL, 1984, 25; Nicolae Manolescu, Castor și Pollux, RL, 1984, 27; Paul Dugneanu, Nicolae Breban, „Drumul la zid”, LCF, 1984, 37
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
se ridică împotriva lui Dumnezeu, dintr-un „păcătos” orgoliu intelectual. După ruptura de „Gândirea”, scoate revista „Saeculum” (1943-1944), unde răspunde criticilor aduse sistemului său. În anii războiului, publică ultima culegere de versuri, antumă, Nebănuitele trepte (1943) și piesa de teatru Arca lui Noe (1944). Apar de asemenea scrierile filosofice, care conțin expunerea sistemului speculativ al lui B., grupate în Trilogia cunoașterii (1943), Trilogia culturii (1944) și Trilogia valorilor (1946). Îndepărtat din învățământul universitar în 1948, este angajat ca bibliotecar la Biblioteca
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
magică, București, 1941; ed. pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1992; Poezii, București, 1942; Opera dramatică, I-II, Sibiu, 1942; Religie și spirit, Sibiu, 1942; Știință și creație, Sibiu, 1942; Nebănuitele trepte, Sibiu, 1943; Trilogia cunoașterii, București, 1943; ed. 2, București, 1993; Arca lui Noe, Sibiu, 1944; Trilogia culturii, București, 1944; ed. 2, București, 1994; Discobolul, București, 1945; Trilogia valorilor, București, 1946; ed. 2, București, 1996; Despre conștiința filosofică, I-II, Cluj, 1947; ed. 2, îngr. Dorli Blaga și I. Maxim, pref. H.
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
despre Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de Învățătura despre Revelație și de economia mântuirii” (Pietri, p. 518). În ce-l privește, Augustin afirmă, În De baptismo contra Donatistas 5,28,39, că Biserica botezaților este taina simbolizată de „arca mântuirii”. Această concepție trimite atât la ecleziologia lui Ignațiu al Antiohiei, cât și la bine-cunoscuta formulă a lui Ciprian: „Biserica, taina unității”. Tema, patristică, a Bisericii lărgite, prefigurată Încă de la crearea lumii (ab origine mundi): Părinții Conciliului Vatican II Îl
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu bicepși Încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte. Atât și ar fi de ajuns pentru o reîmprospătare. În ce privește prima parte a Întrebării, ar trebui să Înșir sute de exemple. Mă voi mulțumi cu două: Isus Nave și arca lui Noe. Până acum, toate versiunile românești au transliterat numele succesorului lui Moise sub forma „Isus Nave” (folosind un singur „i”), cu o prudență nejustificată și ridicolă. De ce trebuie să-l deosebim ortografic de numele MÎntuitorului, scris cu doi de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel În pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, Întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă” și nu pentru „chivot”, fiindcă așa mi-a dictat spiritul Însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia „arca lui Noe”; n-am
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
făgăduinței. Bibliile sinodale, Întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă” și nu pentru „chivot”, fiindcă așa mi-a dictat spiritul Însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia „arca lui Noe”; n-am auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]