4,072 matches
-
în depărtare abia configurându-se Bakersfield - o fi localitatea cu vestitul său dog din filmele vechi ale Hollywood-ului de nu prea departe de ea!? și, pentru ca surpriza să nu se lase așteptată, ne-am trezit tam nesam: turnuri înalte și argintii își dibuiau ieșirea înspre înalt, ceața se ridica lăsând despuiate trupurile zvelte ale unor profile geometrice inedite, la început mai rar și apoi unul căte unul dispuse pe o parte și pe alta a unei singure artere rutiere, apoi un
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
la capătul Pământului, pentru singurul motiv cumplit, acela al tatălui, regula paralelogramului și vectorii vitezei. Și totuși, legile fizicii nu păreau acum decât inoportune și inexacte, devreme ce stăteam cu capul în jos și priveam căluțul cel verde cu coada argintie. Ca punct de referință găsisem numele unei străzi, Thomas Street, și înaintam încet pe pod cu gândul la Alec Baldwin și Diesel. Uite, mami, Gold Dust! Descoperise păpădiile galbene și le încrețise în mânuțele lui cele roșii. Dincolo de umbră, vântul
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
am văzut cărarea care duce înspre tine... Dar un tunet pus pe harță îmi zice: fă cale întoarsă, mai ai multe de trăit și te așteaptă sub castani, un vis pierdut de mulți ani; avea părul castaniu, dar acum e argintiu. Și de-odată mă trezesc chiar și florile zâmbesc, când văd cum o gărgărită se prinde-n a mea cosiță. Oare cine te-a trimis, iubitul meu drag din vis? Gărgărita zboară iară, am în suflet primavară. ZI DE VARĂ
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > „MAMĂ, COCOARELE!” ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 158 din 07 iunie 2011 Toate Articolele Autorului „Ce sunt cocoarele, mamă? „Păsări lungi și argintii rupte din soare, băiatul mamii! „Din care soare mamă, că cel de deasupra noastră e întreg-întreg ... „Din soarele cuibușit în inima Domnului, care trimite mănunchi de raze ca niște coloane de lumină pentru susținerea și înălțarea sufletului omenesc. Icoană a
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
bisericii respective cu un scenariu inspirat din scrierile evangheliștilor, fără a adăuga elemente că să înstrăineze sau să scadă din acuratețea și vigoarea “zicerii biblice”, întreaga desfășurare de forțe fiind în aer liber. O lună plină care-și scutură reflexelele argintii pe haine și pe holda din apropiere, probabil că așa era în scenariu, ca locul să fie o parte arat și semănat chiar dacă anotimpul nu îngăduia aceste lucrări acum în prag de iarnă, vântul parcă se oprise și el, sclipeau
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
de borangic Ce îți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi risipiți între noapte și ape Aprindeam orele ninse de șoapte Tu erai, nu puteam să te las... Însetat ca iarba să nu-și sorb făptura Mi-aș mai pune înc-o dată gura Ca în ultima clipă
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
maiul- albe ca niște aripi de îngeri o droaie de prunci chiuie și se-avântă în valuri Miroase a iarbă și-a flori de malin a cetina din opincile tatei Clopotul unei biserici îmi fură visul două femei cu tâmple argintii dau cu pietre în valuri cu dureri în bucurii pun foc amintirilor cealaltă plânge Referință Bibliografica: Printre amintiri / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate
PRINTRE AMINTIRI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368672_a_370001]
-
încântat, Și-nspre casă am plecat. * * * Dragii mei, ani treceau, Griji multe mă năpădeau... Iar de Bimbi am uitat, Pe la el de când n-am dat. Dar aflându-mă în piață, Lângă crâșma lui Zbârneață, Am văzut la frizerie, Scris cu slovă argintie: „LA BIMBUIRIC” Azi pe bani, mâine nimic. Mă gândeam râzînd în barbă: - „Bimbiric... hâtru de treabă, Tot de șotii mi se ține: Azi pe bani și gratis mâine.” Nu știu ce mi se părea... Parcă inima-mi spunea, Și pe loc m-
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
care se întindeau transversal, pe tot pieptul, coborând inegal în jos, până la curea. Purta pantofi din lac cu tocuri imense, iar mica poșetă tot din lac negru se odihnea pe marginea mesei. La mâini avea câteva brățări late de culoare argintie care-i acopereau încheieturile, iar cerceii lungi îi mângâiau umerii. Când ducea țigara îngustă la gură sau când apuca cu mâna paharul din fața ei, toate acele bijuterii zăngăneau suficient de tare cât să le poți compara cu geamurile unei vitrine
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
urii Să ne iubim ca frunzele măturate De furia ploi pe alei curate E castanie noaptea, troznește de plăcere Se întinde ca un voal peste coapsele tale Trece o corabie prin nisip, rage o cămilă Acolo, departe, pe o dună argintie Luna a alunecat și ea prin culoarea mov Fundalul tabloului ridicat de un colț Dezvăluie armura unui prinț stelar Iubit-o, furia crește, s-au răsucit malurile Ține-ma de mînă unde să plec de ce aș pleca? @DIN GRĂDINA TA
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
-și aranjeze ținuta. Părea în transă. Un sentiment ciudat o înfiora. O forță nevăzută îi purta pașii în locuri dinainte stabilite. În incăperea destinată doamnelor se uită în oglindă. O femeie cu păr negru tuns a la francaise, cu bentiță argintie în jurul frunții, o studia uimită. Rochia retro în aceeași nuanță, din franjuri, îi contura trupul suplu. Șiraguri lungi de perle albe întregeau ținuta.Pantofii cu tocuri înalte, subțiri, susțineau picioarele lungi și zvelte arcuind exemplar linia perfectă prin dungile ciorapilor
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
aceluiași soare și toamna se lasă doborâtâ; și în încercarea de a rezista până la prima adiere de vânt încă mai speră ca poate, într-o zi va veni cineva și o va alege tocmai pe ea din miloanele de frunze argintii,arămii,cafenii să însemne ceva... măcar de a fi un ,,semn de carte,,... Tu ce zici, suflet încărcat de lumină," tu care ești în tot ce ne înconjoară și în toate ce există"crezi că ești iubit? Eu zic ca
MONOLOGUL MEU de SILVIA KATZ în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364777_a_366106]
-
vale, peisajul se desfășura magnific, luminat de lună. Tufișurile verzui și umbrele negre ale stâncilor se conturau clar pe pământ; câmpurile de miriște în depărtare aveau un reflex ca de apă, și tot peisajul de la munții îndepărtați învăluiți în aburi argintii, până la profilul negru al orașului desenat pe norii alburii și nemișcați, ca niște blocuri de metal, părea cufundat într-un vis fantastic. De la fereastra trenului deslușesc amănunte pe care mai înainte nu le-am observat, deși am străbătut de nenumărate
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
mantie de gheață Tremură de dor, a inimii speranță. Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Pe dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins, De ani ce-n tâmple argintii nu mai au loc, Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
m-a influențat în scrierea unor poezii. Am scris cândva o poezie intitulată „Dragoste de Bacovia” care se termina cam așa: „Privea în sus și-mi arăta/ „corbii poetului Tradem”./ Corbi ce se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zări argintii”./ Râdea emoționat, vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am căzut în genunchi și-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-mă cu pana ta!” Cât privește nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteți a cita cuvintele lui
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
sau măgăruși și prășitul cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au transformat în inutile șanțuri cu dalele de beton furate și malurile năpădite de pelin, rogoz și stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
de blestemul malefic al Pământului. Într-o noapte, am visat-o pe mică țiganca interpretând la vioară ei, la aceeași intersecție, din mării maeștri. Magia armoniilor cuprinsese întreg orașul, luminat de un soare ce își făcuse apariția dintre nori. Monede argintii cădeau din toate părțile, acoperindu-i pălărioara așezată discret la câțiva metri, iar la sfârșit am auzit ropote de aplauze. Când m-am trezit, aproape că am vrut să mor. Pentru ce să port mai departe blestemul unei lumi posibile
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Să ne iubim ca frunzele măturate De furia ploi pe alei curate 9 E castanie noaptea, troznește de plăcere Se întinde ca un voal peste coapsele tale Trece o corabie prin nisip, rage o cămilă Acolo, departe, pe o dună argintie Luna a alunecat și ea prin culoarea mov Fundalul tabloului ridicat de un colț Dezvăluie armura unui prinț stelar Iubit-o, furia crește, s-au răsucit malurile Ține-ma de mînă unde să plec de ce aș pleca? DIN GRĂDINA TA
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
ochii, sporea vederea Mîini cu multe degete ne creșteau Pe șolduri, pe coapse Pe spatele gol, arcuit Într-o simfonie adîncă, albastră... Nu știam dacă este noapte sau zi Nu ne aminteam punctele cardinale Flămînde se plimbau pe noi Spirale argintii Ne înconjurau ca niște liane Înlănțuiau Fiecare braț, fiecare picior Apoi ne legau unul de altul În veșnicia unei clipe Spre amintirea unei noi trăiri Pentru că ochiul meu drept și ochiul tău stîng Erau pereche de cînd lumea Și vedeau
CONTOPIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348574_a_349903]
-
am crescut. Din trupu-ți ciopârțit se-nfruptă azi călăii. În verdele naturii, păstrată de martiri, În aur strălucind, pe fruntea ta, coroană, Cu mintea lor bolnavă, lipsită de sclipiri, Ne sapă gropi comune la Roșia Montană. Plutește prin văzduh otrava argintie, Iar moartea stă să cadă pe timpuri care vin. Din tot ce este azi, nimic n-o să mai fie... Pustiu, și morți, și lacrimi, și noi... cu-același chin. Iar ei, vor fi plecați... și n-o să le mai pese
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DOR DE PRIMĂVARĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Șal argintiu ți-alunecă pe umeri Și cântă cald zefiru-n ramurile goale, Din cenușiul norilor începi să numeri Ploile,-n dans, dantelate pe poale. O, te deschizi primăvară ca-n poezie Și,.. aprinzi firea-n muguri și flori albe Cu surâs aromat
DOR DE PRIMĂVARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348675_a_350004]
-
păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de ea, un bărbat impunător, cu o vestă la două rânduri de nasturi metalici, de buzunarul căreia atârna un lanț gros de aur legat la butonieră indicând prezența unui ceas de buzunar. Avea un barbișon în care își făcuseră apariția
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
pe neanunțate. Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa culegea câțiva ciorchini și îi ducea la biserică să-i citească preotul și apoi să-i împartă la cei veniți la slujbă. Așa spera să obțină o recoltă
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
pe o alee ferită, își așeza șevaletul un pictor cu părul alb, leonin, cu fața invadată de o barbă luxuriantă și cam neîngrijită, cu ochii mijiți mereu la cel care-i servea drept model, cu lavaliera demodată, cu buline mici argintii, picat ca din alte vremi... Îl vedeai cum își ațintea modelul o clipă, apoi cu mișcări rapide de penel, închipuia portretul oricui pentru câțiva creițari ce, în fapt, nu acopereau nici măcar materialele, nemaivorbind de osteneală sau har. Toți cei ce
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
Dar hai să ieșim din curte, să putem vorbi în liniște. Cotiră agale spre livadă și ajunseră la gard. Acolo broscuța dădu la o parte niște ierburi și descoperi o portiță cu două verigi de care atârna un lacăt mic, argintiu. Se aplecă în iarbă, luă o cheiță și lacătul se desprinse. — Așa! zise broscuța. Treci tu mai întâi, apoi trec și eu. Trebuie să încuiem portița pe partea cealaltă. E și acolo un lacăt. Cheița o s-o ascundem în iarbă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]