2,025 matches
-
îi numeau grecii), Sesostris III, Hatshepsut, Tuthmosis III, Seti I, Ptolemeu I, II și III; secundo, este riscant să comparăm epocile între ele, deși istoriografia comparată și sintezele vaste de civilizație tocmai asta fac. Nu știm cît de corectă este argumentația noastră, dar observația este riguros exactă. În esență, nu este imposibil să încercăm să vedem în ce măsură aserțiunea istoricului și filologului german Ulrich von Wilamowitz Möllendorff (1840-1905) Nur der gewaltige Mann (în speță, mutatis mutandis, die gewaltige Frau) die Geschichte macht
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
, indicând un stil artistic definit în opoziție cu cel clasic, are o dublă etimologie; în silogistica medievală scolastică, denumea o argumentație pedantă, sofisticată; în limbile portugheză și spaniolă, sub formele barroco și, respectiv, barrueco, denumea perlele cu înfățișare neregulată. În literatură pătrunde în secolele XVI-XVII, cu înțelesul de „ciudat”, „bizar”, „extravagant”, „absurd”, înțeles cu care a circulat până către finele secolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
și valorificarea lor au lăsat de dorit: publiciști și chiar istorici au scos la lumină doar anumite izvoare care confirmau propriile așteptări și prejudecăți, ignorând alte documente ce se găseau uneori În același dosar, dar nu serveau Îngustei și discutabilei „argumentații”2. Totuși, cu timpul, mai ales din a doua jumătate a anilor ’90, au apărut și abordările echilibrate, pe care le datorăm unor istorici laici precum Ovidiu Bozgan, Ioan-Marius Bucur, Dorin Dobrincu ș.a., iar editarea și comentarea competentă a documentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
orală, comunicarea scrisă trebuie să respecte anumite cerințe, anumite reguli. Între acestea, le menționăm pe următoarele: să aibă obiective clare, să aibă introducere, cuprins (conținut) și încheiere, să fie coerentă, să aibă stil de redactare concis și clar, să aibă argumentație adecvată, să aibă o formă de redactare corectă din punct de vedere gramatical. Literatura consacrată domeniului le furnizează celor interesați informații mai ample și exemple cu privire la alcătuirea unei scrisori oficiale, întocmirea unui raport sau a unei dări de seamă, elaborarea
Managementul, marketingul educationl by Gheorghe Spiridon, Ana Mioara Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/1641_a_2943]
-
Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului fiind susținută de o cumpănită orientare în mișcarea de idei a vremii. Că avea o certă disponibilitate pentru argumentația în plan teoretic se observă atât într-o seamă de recenzii, cât și în cursurile universitare. Prelegerile lui tratează despre obiectul și metoda esteticii literare, evoluția ideilor estetice și a criticii din Antichitate până în secolul al XVIII-lea, critica și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
cazuri, când bolnavii sunt foarte inteligenți și bine informați, poziția dominantă a medicului tinde să fie subminată în situațiile când este silit să justifice un eșec al tratamentului (mai ales la finele internării). Pe lângă activitatea să responsabilă și o solidă argumentație - inclusiv de recunoaștere a unor insuficiente personale sau a dotării spitalului - autoritatea medicului poate primi un sprijin important de la grupul bolnavilor internați. 6.2.2. Relațiile interpersonale afective În spital aceste relații capătă o pondere deosebită deoarece în jurul lor gravitează
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
acestora, o data cu liniștirea să ori cu aplicarea unei medicații liniștitoare. În plus, cel puțin cu ocazia unei prime internări, este bine să se dubleze asigurările verbale date bolnavului printr-o serie de investigații menite să ofere un suport sugestiv în favoarea argumentației medicului. În genere, în fața bolnavilor cu acuze polimorfe, cu o încărcătură afectiva intensă, se cere o lămurire adecvată, efectuată cu calm și răbdare, folosindu-se un arsenal mai bogat de mijloace decât cele de care medicul dispune în cadrul dispensarului. 6
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
propriile revelații estetice, iar pana nu mai este o noutate devine instrument sau (după caz) armă de luptă pentru diminuarea distanțelor ce continuau să separe lumea veche de cea nouă și, respectiv, societatea moldo-valahă sau românească de cea europeană. Din argumentația tradițională, ca și din motivația prezentului tot mai convulsionat, cărturarii și militanții patrioți ai deceniilor de mijloc ale veacului XIX au desprins, cu tactul și discernământul pretinse de împrejurări total neprielnice, concluziile politice ce puneau în evidență iminența revoluției și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
exemple, privirile i se îndreaptă adesea spre spațiile economice austriac, unguresc și transilvan, pe care le-a cunoscut și în care s-a format ca specialist. Ideea centrală a studiului său, pe care o va relua spre a-i amplifica argumentația, în anii următori, consta în relevarea adevărului axiomatic pentru știința și uzul factorilor de decizie că exploatările miniere, în general, constituiau "un mare izvor al înavuțirii naționale". Două i se păreau direcțiile acestei înavuțiri: sporul demografic sau "împoporarea țării", pe
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pentru calitatea și aptitudinile sale. Dar de ce o asemenea practică? Acești proprietari tradiționali nu Încearcă să facă profit, să vândă? Caucazianul frustrat nu Înțelege, având În vedere că trebuie să fie o modă să cinezi Într-un asemenea cadru tradițional. Argumentația pare lipsită de soluție rațională, cel puțin În cazul caucazianului. De fapt, aceste restaurante nu acceptă străinii pentru că nu-i cunosc, nu sunt sigure că Îi pot satisface. O asemenea decepție ar fi indezirabilă și i-ar pune Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
eul creator se definește doar în opoziție cu ego-ul autocentrat: "Eul creator al artistului este persoana să că persona, în actul comunicării spirituale, nu persoană să ca individ material sau că ego autocentrat" (1954, p. 106). Pe aceeași linie de argumentație, Maritain este de părere că actele poetice sunt complet dezinteresate și, prin urmare, resping orice implicare a ego-ului, care este forma coruptă a intelectului vizionar. În ultimă instanță, eul dispare doar pentru a renaște în corpul subtil al operei de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
după cum susține Lăură Dabundo (1992, p. 288). Mai mult, punând sub semnul întrebării ideea de "nebunie" din literatura romantică, Damon susține că, în epoca în care trăiește Blake, insanitatea "nu era nimic mai mult decat "Entuziasm"" (1924, p. 207). Aceeași argumentație este identificabila la Charles Rosen, care trasează o incitantă paralelă între Blake și Cowper, notând că ambii descoperă în nebunie "o evadare, un mod în care viața ar putea fi aleasă în pofida tuturor terorilor sale" (1998, p. 113)53. Examinând
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of its ever Existent Images is considerd aș less permanent than the things of Vegetative & Generative Nature yet the Oak dies aș well aș the Lettuce but Its Eternal Image & Individuality never dies. but renews by its seed" (E: 555). Argumentația lui Blake își trage sevele din tradiția platoniciana și se referă, precum Eminescu mai tarziu, la legendarii archei sau principiile primare ale lucrurilor. Mai mult, ideea că individualitatea este nepieritoare poate fi pusă în relație deschisă cu credința lui Platon
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dar la fel de dure și de implacabile precum precedentele. Dacă rafinații philosophes se străduiesc să predice că universul material este singurul obiect creditabil al cunoașterii, Blake și romanticii își ridică vocea în sprijinul autonomiei imaginației, iar lipsa lor de concesie în argumentație plasează facultatea respectivă pe picior de egalitate cu Rațiunea antecesorilor. 2.3. Inspirația Consider că, atât la nivelul poeziei vizionare în general, cât și la cel al operei blakeene în particular, conceptul de "inspirație" comportă două înțelesuri. Pe de o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și de aceea mai controversat decât acela de "imaginație". Primul apologet faimos este Platon, iar patru dintre dialogurile sale sunt esențiale pentru înțelegerea ideii de "inspirație" că forța vizionara catalizatoare: Apărarea lui Socrate, Ion, Menon și Phaidros 71. Linia de argumentație centrală este reluată de Platon în ultimul său dialog, Legile, în care filosoful susține pasivitatea deplină a poetului în raport cu forța inspirației 72. Dialogul Apărarea lui Socrate este centrat asupra completei ignorante a poetului, a cărui voința este subordonată unei instanțe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
accepte și pe care îl poate cultiva, în primul rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea conceptelor" (1974, pp. 176-177). Tezele lui Schleiermacher, mai ales, nu rămân fără ecou în exegeza secolului al XX-lea. În tentativa de a rafina argumentația hermeneutului german, Abrams argumentează că momentul inspirației pulverizează temporalitatea comună și proiectează eul creator în afara acesteia: "Mulți scriitori romantici au mărturisit că au trăit o experiență încărcată de semnificații, în cadrul căreia un fapt de conștiință sau chiar un eveniment ori
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a opri scurgerea timpului și este adesea descris drept o intersectare a eternității cu temporalitatea" (1973, p. 385). Abrams citează două exemple din Confesiunile lui Augustin, care descriu "experiența eternității într-o clipă" (1973, p. 385). Împingând acest tip de argumentație până la ultimele sale consecințe, Carl Fehrman notează că primul impuls al inspirației este și organizatorul estetic al ceea ce va deveni opera de artă finisata, în sensul că acesta îi deschide eului creator o perspectivă deplină asupra vieții interioare a propriei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
perioadele romantică și postromantica 74. Fiindcă pozițiile exprimate de Robert Graves și de William Oxley reprezintă doar lamentabile eșecuri teoretice, nu mă voi opri asupra lor nici macar pasager. O ultimă mențiune merită sistematică lui Timothy Clark, care preia și extinde argumentația lui Harding 75. Cele șase puncte stabilite de Clark în raport cu variile teorii asupra inspirației au o semnificație aparte și le voi aborda succint. În primul rând, criticul observa că etimologia termenului sugerează existența unei forțe eminamente orale, proiectând "un model
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
admirabila egalitate și remarcabilă legătură, prin care totul este în toate. În această vedem unicul izvor de legătură și de diversitate între lucruri" (1979, p. 85). Chiar și figură blakeană a gigantului Albion, ca summum al ființelor umane, transpare din argumentația lui Nicolaus Cusanus. Se poate observa, astfel, modul in care una dintre metaforele favorite ale lui Blake, utilizate pentru a desemna formă spirituală a umanității, este, la origine, un construct pur religios, incluzând calități ontologice deopotrivă umane și divine. (Trebuie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
originea în Orient, ei fiind parte integrantă a tradiției occidentale doar prin ramură lor medievală târzie, catarii, care constituie versiunea vest-europeană a bogomililor balcanici (care joacă un rol important, ne amintim, în economia teatrului poetic al lui Lucian Blaga). Oricum, argumentația lui Bloom nu face distincție între gnosticii apuseni și cei răsăriteni, așa că mă mărginesc la a menționa doar teza de bază: aceea că modul de gândire blakean funcționează conform unui tipar gnostic. La rândul său, Paley observa că "Blake nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
meu ar fi acela că obsesia blakeană în privința semanticii iluminate înaltă limba engleză la proporțiile unui idiom șui generis, apt de a suprima, pe alocuri, esteticul în favoarea religiosului. În acest sens, trebuie amintită considerația lui A.C. Goodson, care, pornind de la argumentația lui Essick, potrivit căreia "formele vizionare sunt construcții iconice complexe, incorporând, dar și sublimând, limbajul natural" (Goodson, 1995, p. 10), observă că eul creator "se dispensează pe cât posibil de mașinăria limbajului, fiindcă aceasta este asociată cu înțelegerea coruptă, informată de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
multe amănunte, cf. Meditationes de primă philosophia și Discours de la méthode. 23 Pentru detalii suplimentare, cf. Passeron, 1996, passim. În cultura română, o foarte bună aplicare a acestor idei se gaseste la Mavrodin, 1998: passim. Pentru un exemplu strălucit de argumentație înrudită cu poiețica generală, cf. Negrici, 1998, passim. 24 Pentru mai multe amănunte, cf. Proust, 1971, passim. 25 Persona este cuvântul latin care desemnează "mască unui actor". Această pare a fi deducția cea mai plauzibilă, cu toate că numeroși autori (Aullus Gellius
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pp. 396-398, în special 396. 71 Pentru un comentariu consistent asupra doctrinei platoniciene a inspirației din cele patru dialoguri amintite, cf. Else, 1986, pp. 5-9, respetiv pp. 48-55. 72 Pentru mai multe amănunte, cf. Else, 1986, p. 63. 73 Întreaga argumentație a lui Maritain se bazează pe Sens et Non-Sens en Poésie, un eseu scris de soția sa, Raïssa Maritain. 74 Pentru detalii suplimentare, cf. Harding, 1940, passim. 75 Pentru o argumentație extinsă, cf. Clark, 1997, pp. 1-14 et passim. 76
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
multe amănunte, cf. Else, 1986, p. 63. 73 Întreaga argumentație a lui Maritain se bazează pe Sens et Non-Sens en Poésie, un eseu scris de soția sa, Raïssa Maritain. 74 Pentru detalii suplimentare, cf. Harding, 1940, passim. 75 Pentru o argumentație extinsă, cf. Clark, 1997, pp. 1-14 et passim. 76 Aici, concepția lui Clark se întâlnește cu cea a lui Abrams. Pentru mai multe amănunte, cf. supra. 77 De aici provine și distincția pe care o propun între "abilitate internă" (imaginația
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
108-123. 165 Titlul cărții mele trebuie citit inclusiv în grila ironică a acestui termen: sugerez că, fiind autorul unei opere atât de complicate formal, Blake și-a atras ură criticilor întocmai cum demiurgul gnosticilor și-a atras condamnarea credincioșilor. 166 Argumentația mea se bazează pe analiza lui Malcolm Lambert. Astfel, bogomilii moderați susțin că Satan, ca fiu al lui Dumnezeu, este creatorul universului material (Lambert, 2002, p. 132). Diferența fundamentală dintre aceste concepții", susține Lambert, "rezidă în statutul râului: este el
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]