1,340 matches
-
clasică, susține concluzia (C4) a frazei P5. Se dă următoarea schemă a procesului de susținere succesivă a propozițiilor: [P3] D1→ C1 Prop. p ↓ D2→ C2 (non-q) -------TOTUȘI ------[P4] D3 → C3 ↓ Prop q ↓ D4→ C4 [P5] În funcție de această schemă a mișcării argumentative, putem observa că cele două secvențe descriptive apar în cadrul unei mișcări argumentative dominante. Prezența reformulărilor, despre care s-a discutat în capitolul 3, se justifică aici în întregime. Funcția secvențială a reformulării a fost foarte rar subliniată de către lingviști: se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
procesului de susținere succesivă a propozițiilor: [P3] D1→ C1 Prop. p ↓ D2→ C2 (non-q) -------TOTUȘI ------[P4] D3 → C3 ↓ Prop q ↓ D4→ C4 [P5] În funcție de această schemă a mișcării argumentative, putem observa că cele două secvențe descriptive apar în cadrul unei mișcări argumentative dominante. Prezența reformulărilor, despre care s-a discutat în capitolul 3, se justifică aici în întregime. Funcția secvențială a reformulării a fost foarte rar subliniată de către lingviști: se poate foarte bine aici observa cum reformularea este un fel de intermediar
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aici în întregime. Funcția secvențială a reformulării a fost foarte rar subliniată de către lingviști: se poate foarte bine aici observa cum reformularea este un fel de intermediar, un punct de tranziție între secvența descriptivă pe care o încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al mișcării argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate foarte bine aici observa cum reformularea este un fel de intermediar, un punct de tranziție între secvența descriptivă pe care o încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al mișcării argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22) și în Topica, Cartea I, 100a25-100b26 -, Aristotel ne prezintă o primă definiție a silogismului: Silogismul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sub incidența acuzației de reclamă mincinoasă. Doar cititorul-interpret își asumă premisa implicitată care permite să se ajungă la o astfel de concluzie "Deci nu se află bule de aer în Banga". Entimema are aici forma de suprafață a schemei inferențiale argumentative [ Dacă p atunci q] și astfel suntem aproape de enunțurile argumentative clasice: (11) Dacă știți să spargeți un ou, știți să faceți și o prăjitură. (Alsa) (12) Daca SAAB ar fabrica mașini în serie, nicio SAAB nu ar mai fi ceea ce
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
premisa implicitată care permite să se ajungă la o astfel de concluzie "Deci nu se află bule de aer în Banga". Entimema are aici forma de suprafață a schemei inferențiale argumentative [ Dacă p atunci q] și astfel suntem aproape de enunțurile argumentative clasice: (11) Dacă știți să spargeți un ou, știți să faceți și o prăjitură. (Alsa) (12) Daca SAAB ar fabrica mașini în serie, nicio SAAB nu ar mai fi ceea ce este. În aceste două cazuri, schema [informații date → concluzie] este
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
evidentă. Va deveni mai complicată însă odată cu construirea unei lumi mai mult (12) sau mai puțin (11) fictive. În toate aceste cazuri, modelul este: în contextul lui p (Dacă p), este pertinent să enunțăm concluzia q (atunci q)27. Schema argumentativă devine puțin mai complicată odată cu exemplele următoare: (13) Deși cu multe straturi, foarte bune la gust, secretul lazanelor noastre rămâne de nepătruns. (Findus) (14) Dacă Club World este recunoscut drept una din cele mai bune clase din lume, este pentru că
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de a sublinia că influența așteptată este corect interpretată. Deoarece acest exemplu este un articol de presă ne așteptăm, bineînțeles, ca articolul în sine să aducă o explicație în ceea ce privește aparenta contradicție. Odată cu exemplele (14) și (15), se pare că schema argumentativă a propozițiilor ipotetice nu mai poate fi aplicată la fel de ușor și că se glisează, aproape insesizabil, de la argumentație la explicație. Într-adevăr, în structura explicativă de tipul [Dacă p este (pentru) că q], se pare că relația de orientare argumentativă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
argumentativă a propozițiilor ipotetice nu mai poate fi aplicată la fel de ușor și că se glisează, aproape insesizabil, de la argumentație la explicație. Într-adevăr, în structura explicativă de tipul [Dacă p este (pentru) că q], se pare că relația de orientare argumentativă liniară [Dacă premiză p → (atunci) concluzie q] se inversează într-o nouă ordine [Dacă p ← este (pentru) că q]. Această inversiune aparentă a inferenței este caracteristică inferenței explicative despre care vom discuta în capitolul 5: [p este adevărat, dar de ce
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
clasa noastră Club World este recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune din lume. (15') Pentru că știu ce e bun pentru ele mămicile își doresc finețea lui Peaudouce. Pentru a face trecerea de la această schemă explicativă elementară la structura argumentativă, ar trebui să putem restabili mișcarea [premisă → concluzie]. Este ceva mai ușor în cazul lui (15), decât în cazul lui (14): (15") Dacă Peaudouce este bun pentru mămici, firește că își doresc finețea Peaudouce. (14") Dacă clasa noastră Club World
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Structura explicativă din (14) și din (15) corespunde deci mișcării inferențiale care pleacă de la indiciu-efect (premisa sau premisele) pentru a reveni la cauză, subliniind înainte de toate chiar adevărul acestei premise. 3. De la schema de susținere a propozițiilor la prototipul secvenței argumentative Analiza acestor exemple ne determină să admitem ideea unui mod particular de compoziție, prin care o propoziție se leagă în funcție de o ordine progresivă: premisă [inferență] concluzie, sau în funcție de o ordine regresivă: concluzie [inferență] premise. În ordinea progresivă [p DECI -→ q
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau în funcție de o ordine regresivă: concluzie [inferență] premise. În ordinea progresivă [p DECI -→ q], enunțul lingvistic se dezvoltă paralel cu dinamica raționamentului: "Desprindem sau facem să urmeze o consecință din ceea ce precede, atât din punct de vedere textual, cât și argumentativ" (Borel 1991:78). În ordine regresivă [p ← PENTRU CĂ q], liniaritatea enunțului lingvistic este inversă mișcării: "Justificăm o afirmație precedentă din punct de vedere textual, însă ulterioară din punct de vedere argumentativ" (ibidem). În timp ce ordinea progresivă este orientată către concluzie, ordinea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
precede, atât din punct de vedere textual, cât și argumentativ" (Borel 1991:78). În ordine regresivă [p ← PENTRU CĂ q], liniaritatea enunțului lingvistic este inversă mișcării: "Justificăm o afirmație precedentă din punct de vedere textual, însă ulterioară din punct de vedere argumentativ" (ibidem). În timp ce ordinea progresivă este orientată către concluzie, ordinea regresivă este mai degrabă legată de demonstrație și de explicație. Trebuie să subliniem că, în oral, ordinea este predominant regresivă: Se afirmă ceva care mai apoi se justifică sau se explică
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
explică etc." (Apothéloz et Miéville 1989: 249). Recursul la analiza silogismului și entimemei ne obligă să revenim la forma informațiilor date (sau premise) și la concluzie. Am văzut mai devreme felul în care aceste două unități de bază ale secvenței argumentative se definesc una prin intermediul celeilalte: propozițiile care constituie premisele nu pot exista în afara concluziei iar aceasta din urmă nu poate exista decât în raport cu propoziția sau propozițiile constituite din premise. Relația de dependență a acestor două macro-propoziții este deci de natură
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
către fixarea limitelor obiectului nostru de studiu, vom reveni la ceea ce ne preocupă în prezent. Cu siguranță, trebuie să admitem rezervele exprimate atât de J. B. Grize: Dacă vom observa textele, care în sens comun pot fi considerate ca fiind argumentative, constatăm că există forme foarte diferite unele de altele [...]. O argumentație nu prezintă niciun indiciu de omogenitate" (1974:186), cât și de M. Charolles: Argumentația nu implică, în cazul discursurilor produse, nicio formă specifică" (198:38). Se pare că aceste
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
argumentație nu prezintă niciun indiciu de omogenitate" (1974:186), cât și de M. Charolles: Argumentația nu implică, în cazul discursurilor produse, nicio formă specifică" (198:38). Se pare că aceste rezerve sunt justificate din punct de vedere textual global: textele-discurs argumentative sunt, cu siguranță, la fel de variate precum modurile textuale specifice narațiunii. Aceasta însă nu împiedică formularea unei ipoteze secvențiale mai restrictive fondate pe posibilitatea recunoașterii de către locutori, cea a unei forme prototipice a secvenței argumentative de bază. Pentru a trece de la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
punct de vedere textual global: textele-discurs argumentative sunt, cu siguranță, la fel de variate precum modurile textuale specifice narațiunii. Aceasta însă nu împiedică formularea unei ipoteze secvențiale mai restrictive fondate pe posibilitatea recunoașterii de către locutori, cea a unei forme prototipice a secvenței argumentative de bază. Pentru a trece de la schema procedurală elementară despre care am discutat mai devreme, atunci când încercăm să definim unitatea secvențială prototipică, vom pleca de la o definiție avansată de către O. Ducrot, însă în contextul unei lingvistici non textuale: Un număr
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
arate că nu am putea admite aceste premise fără a admite una sau alta dintre concluzii concluzia fiind, fie teza care trebuie demonstrată, fie negarea tezei adversarilor lor. Și, pentru a trece de la premise la concluzii, ei folosesc diferite demersuri argumentative despre care consideră că niciun om de bun simț nu ar refuza să le îndeplinească. (1980: 81) Cu toate că este susținută de forme foarte elaborate (literare) ale discursurilor argumentative, această definiție întrunește principiile modelului subliniat mai sus. O. Ducrot vorbește mai
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Și, pentru a trece de la premise la concluzii, ei folosesc diferite demersuri argumentative despre care consideră că niciun om de bun simț nu ar refuza să le îndeplinească. (1980: 81) Cu toate că este susținută de forme foarte elaborate (literare) ale discursurilor argumentative, această definiție întrunește principiile modelului subliniat mai sus. O. Ducrot vorbește mai întâi de două mișcări argumentative: demonstrarea și respingerea unei teze. În cele două cazuri, mișcarea este aceeași, deoarece se pleacă de la premise (informații date) pe care nu le-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
niciun om de bun simț nu ar refuza să le îndeplinească. (1980: 81) Cu toate că este susținută de forme foarte elaborate (literare) ale discursurilor argumentative, această definiție întrunește principiile modelului subliniat mai sus. O. Ducrot vorbește mai întâi de două mișcări argumentative: demonstrarea și respingerea unei teze. În cele două cazuri, mișcarea este aceeași, deoarece se pleacă de la premise (informații date) pe care nu le-am putea admite fără a admite și concluzia. Între acestea două, trecerea se face prin "demersurile argumentative
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
argumentative: demonstrarea și respingerea unei teze. În cele două cazuri, mișcarea este aceeași, deoarece se pleacă de la premise (informații date) pe care nu le-am putea admite fără a admite și concluzia. Între acestea două, trecerea se face prin "demersurile argumentative" care iau aspectul unor înlănțuiri argumentative demonstrative ce corespund fie suporturilor unei reguli de inferență, fie micro-înlănțuirilor de argumente sau unor mișcări argumentative inserate unele în altele. Schema simplificată de bază corespunde celor afirmate mai devreme: Această schemă de bază
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
În cele două cazuri, mișcarea este aceeași, deoarece se pleacă de la premise (informații date) pe care nu le-am putea admite fără a admite și concluzia. Între acestea două, trecerea se face prin "demersurile argumentative" care iau aspectul unor înlănțuiri argumentative demonstrative ce corespund fie suporturilor unei reguli de inferență, fie micro-înlănțuirilor de argumente sau unor mișcări argumentative inserate unele în altele. Schema simplificată de bază corespunde celor afirmate mai devreme: Această schemă de bază nu exclude restricțiile despre care s-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
le-am putea admite fără a admite și concluzia. Între acestea două, trecerea se face prin "demersurile argumentative" care iau aspectul unor înlănțuiri argumentative demonstrative ce corespund fie suporturilor unei reguli de inferență, fie micro-înlănțuirilor de argumente sau unor mișcări argumentative inserate unele în altele. Schema simplificată de bază corespunde celor afirmate mai devreme: Această schemă de bază nu exclude restricțiile despre care s-a vorbit mai sus. În plus, acestea trebuie să fie completate din perspectiva dialogică, a cărei importanță
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de bază corespunde celor afirmate mai devreme: Această schemă de bază nu exclude restricțiile despre care s-a vorbit mai sus. În plus, acestea trebuie să fie completate din perspectiva dialogică, a cărei importanță a fost deja subliniată: "Un discurs argumentativ [...] se situează întotdeauna în raport cu un contra-discurs efectiv sau virtual. [...] A susține o teză sau o concluzie înseamnă întotdeauna a susține împotriva unor alte teze sau concluzii." (Moeschler 1985: 47). Putem deci da următoarea formă secvenței argumentative prototipice: Această schemă de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deja subliniată: "Un discurs argumentativ [...] se situează întotdeauna în raport cu un contra-discurs efectiv sau virtual. [...] A susține o teză sau o concluzie înseamnă întotdeauna a susține împotriva unor alte teze sau concluzii." (Moeschler 1985: 47). Putem deci da următoarea formă secvenței argumentative prototipice: Această schemă de bază, cu trei macro-propoziții (p.arg. 1, 2 și 3) se sprijină în mod explicit pe P arg. 0 (teza anterioară), în cazul particular al respingerii. Vom reține faptul că această schemă prototipică nu este, din punct
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]