2,292 matches
-
este percepută opera de artă sacră (în speță icoana) în aceste condiții 526. Sub aspect spiritual, religios și istoric urmările acestei recontextualizări sunt evidente, ele marcând trecerea de la concepția răsăriteană desăvârșită de Sfântul Ioan Damaschin, în conformitate cu care icoana participă la arhetipul pe care îl reprezintă, definind o artă a prezenței sacrului, la concepția în care creația artistică este capabilă doar să reprezinte sacrul, nu să și "participe" efectiv la acesta. Teologul iezuit și artistul sloven Marko Ivan Rupnik remarca privitor la
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
care fac referire fie la o imagine metafizică a sacrului, specifică unei viziuni filosofice, fie la una personificată, proprie unei viziuni religioase. În cercetarea modalităților de reprezentare a sacrului în arta vizuală, credem că reiterarea unor concepte precum cele de arhetip, mit sau simbol, termeni care activează atât în domeniul religios, cât și în cel al artistic, a însemnat un pas important în descoperirea legăturilor dintre artă și sacralitate, ca și în elaborarea acestei cărți. Pentru evidențierea unei imagini cât mai
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de „el”, față de comunicarea între „eu” și „tu”. Pe aceeași cale, subiectul, cu psihismul său conștient - plasat în perspectiva persoanei I - intră în contact cu eroi ideali, cei ai istoriei, cei imaginari, de mit sau roman. Ei fac parte din arhetipurile lui Jung, dar, în prezent, sunt studiați prin prisma teoriei relative a persoanei. Existența umană se dimensionează și prin norme sociale și valori. Instituțiile social-culturale funcționează supraindividual, structurate prin sisteme ierarhice de norme, în cadrul cărora se desfășoară practici umane diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
considerați Jung și Adler. Jung, (Stevens, 1994; Jung, 1964; 1978Ă acordă o mare importanță persoanei spirituale înserată în cultură. El consideră ca forțe motrice a acesteia o serie de imago-uri simbolice, ce acționează prin intermediul „inconștientului colectiv”. Acestea apar ca „arhetipuri” în interiorul subiectului ce trăiește într-o cultură dată. Jung folosește curent termenul de „persoană”, ca aspect reprezentativ, orientat înspre exterior, a psihismului individual (secondat de „umbra” orientată spre interioră. El acordă, de asemenea, o mare importanță dezvoltării omului la vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
izolată, dar de referință, e concepția lui Jung. În opinia sa privitoare la psihismul persoanei umane, eul conștient joacă un rol relativ redus, deși mai important decât la Freud. Restul psihismului e format din inconștientul personal și colectiv, ultimul integrând arhetipurile. Sinele (ca selbstă e înțeles în primă instanță ca integrare a întregului psihism. În plus, din arhetipuri ar face parte, pe lângă anima, animus, persona și umbra sa, și un concept al „sinelui perfect”. Acesta e simbolizabil prin figura mandalei, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
conștient joacă un rol relativ redus, deși mai important decât la Freud. Restul psihismului e format din inconștientul personal și colectiv, ultimul integrând arhetipurile. Sinele (ca selbstă e înțeles în primă instanță ca integrare a întregului psihism. În plus, din arhetipuri ar face parte, pe lângă anima, animus, persona și umbra sa, și un concept al „sinelui perfect”. Acesta e simbolizabil prin figura mandalei, ce reunește ordinea, unitatea, totalitatea. Realizarea de sine a persoanei, pe calea individuației, are în vedere acest ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de suport social la grădiniță. Jocul cultivă curiozitatea, imaginația, conturează interesele și valorile personale incipiente, dezvoltă relațiile interpersonale și, prin imitarea rolurilor adulților, deschide accesul spre lumea celor mari. Poveștile oferă noi subiecte de identificare și imitație și devin sursa arhetipurilor care participă activ la structurarea identității (Jung, 1984Ă. Activitățile obligatorii de la grădiniță devin primele forme ale învățării. La 5 ani, este confirmat rolul reglator al cuvântului care face ca subiectivismul dorințelor și frustrărilor să fie înlocuit de reperele realității obiective
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
culturii moderne e numai un aspect al acestei lupte. El nu se poate concepe și nici n-ar putea exista decât în opoziție cu contrariul lui. Negativismul e spiritul demonizat al culturii moderne și el nu poate lucra decât caricaturizând arhetipul frumuseții, al binelui și al adevărului, împotriva căruia se găsește în stare de revoltă. Istoria modernă a filosofiei descreștinate, a artei descreștinate, a științei și politicii descreștinate nu este altceva decât opera negativă de caricaturizare a Bisericii lui Hristos și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i umpleau spiritul, fără putință de a le percepe din afară. El contempla frumusețea muzicală în ordinea inteligibilă și pentru urechea lui interioară, sunetele trebuie să fi fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru inteligența matematicienilor filosofi, care văd în ele arhetipuri transcendente ale lucrurilor sensibile. Similar e cazul rapsodului orb, care a fost legendarul Homer și al modernului John Milton, care, cu ochii stinși, a văzut strălucirile Paradisului pierdut. Cazurile acestea, greu de lămurit pentru metoda esteticii moderne, sunt foarte apropiate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor în arhetipurile lor transcendente. Expresia „în sânul lui Avraam” sau „în corturile drepților”, unde nu mai e durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest punct de vedere, nefericirea vieții terestre stă în uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare ce pe izolează în vremelnicie și în nimicnicie. Arta religioasă e amintirea sensibilă a acestui adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează în vagul unei idealități posibile ca arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
evadează în vagul unei idealități posibile ca arta profană, ci în cerul populat cu formele pure ale existențelor îndumnezeite. Ea are într-adevăr un caracter sofianic de vreme ce, prin chipurile modelate concret, ne actualizează bucuria regăsirii în rădăcinile lor transcendente, în arhetipurile cerești. Scriind tratatele sale despre Cultul sfintelor icoane, Ioan Damaschin a formulat în sensul acesta filosofia sau estetica picturii bisericești. Icoana e chipul artistic al Domnului Hristos, al Fecioarei Măria, al sfinților, adică al umanității transfigurate din istorie în eternitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
procesul creării lumii. De fapt, dintre toate lucrurile de pe pământ nimic nu pare mai apropiat de această idee. În procesul zidirii lumii, distingem tot două momente deosebite, după modul nostru de înțelegere. Unul e ideea cosmosului existând din eternitate ca arhetip ideal în înțelepciunea divină, iar al doilea e concretizarea ei prin creația lumii în afara esenței divine, în timp și spațiu. Sfântul Grigore de Nazianz, răspunzând curiozității noastre naiv omenești de a ști ce făcea Dumnezeu înainte de crearea lumii, scrie că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
opera în forma ideală din propria-i fantezie, înainte de a o concretiza obiectiv în materie. Dumnezeu însă a luat numai din sine ideea lumii, iar materia ei a creat-o din nimic. Artistul nu e Dumnezeu. Forma vizionară, care e arhetipul ideal al operei lui, e combinată din elemente date de experiența vieții naturale, iar materia în care o modelează e luată de asemenea din natură. Numai sensul ce fulgeră din operă are direcția unei alte ordini de existență decât cea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bună. De fapt, aproape nici unul nu e perfect mulțumit de realizare, chiar când pentru noi, amatorii, opera pare desăvârșită în „splendoarea formei peste părțile proporționate ale materiei”. Dacă Dumnezeu gândește direct în fapte și faptele răspund perfect formelor esențiale sau arhetipurilor divine, artistul gândește în imagini și numai după aceea intervine mâna măiastră sau tehnica pentru a le da contur sensibil. Să observăm că abia în momentul când, tehnica îndeplininduși munca titanică, artistul își contemplă sensibil opera, numai atunci contemplația noastră
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trebuie să fie nefericit că nu-l are. Fiecare suntem înzestrați cu o capacitate anumită, personală. Toată înțelepciunea creștină a vieții stă în perfecționarea maximă a darului natural de care ne bucurăm. Și precum fiecare făptură din lume își are arhetipul în atotștiința lui Dumnezeu, tot astfel, fiecare dar cu care suntem înzestrați își are corespondentul desăvârșitor în darurile harice ale Duhului Sfânt. Ceea ce se numește asemănarea cu Dumnezeu e împlinirea în contemplație și în faptă a capacității noastre personale cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai primitivă a omenirii, cu imaginile, simbolurile și mitologia ei rudimentară, nu s-a modificat în curgerea veacurilor, ci s-a păstrat intactă în acest fond inconștient, cristalizându-se în forme sau tipare generale pe care doctorul Jung le numește arhetipuri. Aceste arhetipuri de o valoare universală populează inconștientul colectiv. În raport cu ele, individul care le poartă în bezna sufletului fără săși dea seama este el însuși, adică individ, în măsura în care e atipic. Față de individualitatea netipică, arhetipurile exercită o covârșitoare influență de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a omenirii, cu imaginile, simbolurile și mitologia ei rudimentară, nu s-a modificat în curgerea veacurilor, ci s-a păstrat intactă în acest fond inconștient, cristalizându-se în forme sau tipare generale pe care doctorul Jung le numește arhetipuri. Aceste arhetipuri de o valoare universală populează inconștientul colectiv. În raport cu ele, individul care le poartă în bezna sufletului fără săși dea seama este el însuși, adică individ, în măsura în care e atipic. Față de individualitatea netipică, arhetipurile exercită o covârșitoare influență de o putere supraindividuală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care doctorul Jung le numește arhetipuri. Aceste arhetipuri de o valoare universală populează inconștientul colectiv. În raport cu ele, individul care le poartă în bezna sufletului fără săși dea seama este el însuși, adică individ, în măsura în care e atipic. Față de individualitatea netipică, arhetipurile exercită o covârșitoare influență de o putere supraindividuală. Inconștientul colectiv e dinamic ca și cel personal, imaginat de James, și împinge rând pe iând arhetipurile îii conștiință. „S-ar putea spune, zice doctorul Jung că o matcă de fluviu s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără săși dea seama este el însuși, adică individ, în măsura în care e atipic. Față de individualitatea netipică, arhetipurile exercită o covârșitoare influență de o putere supraindividuală. Inconștientul colectiv e dinamic ca și cel personal, imaginat de James, și împinge rând pe iând arhetipurile îii conștiință. „S-ar putea spune, zice doctorul Jung că o matcă de fluviu s-a săpat adânc în sufletul nostru și că, în această matcă, viața care mai înainte dibuia în nesiguranță și se răspândea pe suprafețe vaste, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
găsește târâtă brusc de un val puternic, după ce a atins înlănțuirea particulară a împrejurărilor care, din totdeauna, au contribuit la producerea imaginii primitive”(C.G. Jung: Essais de Psychologie analytique. p. 142 ), în momentul apariției acestei imagini primitive sau a acestui arhetip, se dă o luptă cu individul netipic, din care acesta iese înfrânt. Eul e cuprins atunci de sentimentul „unei puteri supraumane”, care nu e altceva decât forța covârșitoare a inconștientului colectiv. Omul, înfrânt în individualitatea lui, e captat sufletește în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luptă cu individul netipic, din care acesta iese înfrânt. Eul e cuprins atunci de sentimentul „unei puteri supraumane”, care nu e altceva decât forța covârșitoare a inconștientului colectiv. Omul, înfrânt în individualitatea lui, e captat sufletește în tiparul universal al arhetipului și faptul acesta îi dă un sentiment de eliberare. În el nu mai trăiește atunci o ființă particulară, ci specia întreagă, iar glasul lui devine astfel „glasul întregii omeniri”. Cu alte cuvinte, gândurile înalte, ce-l năvălesc, nu sunt gânduri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atunci o ființă particulară, ci specia întreagă, iar glasul lui devine astfel „glasul întregii omeniri”. Cu alte cuvinte, gândurile înalte, ce-l năvălesc, nu sunt gânduri sau idealuri proprii „ci variante prin care transpare mai mult sau mai puțin un arhetip”. Ce este, deci, inspirația artistică, după Jung? Ea nu e altceva decât erupția în conștiință a unui arhetip primitiv. Opera de artă vine de dincolo de individ, adică din profunzimile inconștientului colectiv, ea „își aduce forma proprie”, pe care o impune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gândurile înalte, ce-l năvălesc, nu sunt gânduri sau idealuri proprii „ci variante prin care transpare mai mult sau mai puțin un arhetip”. Ce este, deci, inspirația artistică, după Jung? Ea nu e altceva decât erupția în conștiință a unui arhetip primitiv. Opera de artă vine de dincolo de individ, adică din profunzimile inconștientului colectiv, ea „își aduce forma proprie”, pe care o impune artisului, care, având conștiința că nu-i aparține lui și că se găsește mai prejos de ea, o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
remarcăm acest lucru prețios din partea unui medic psihanalist, care se ridică vehement să apere demnitatea artei tocmai împotriva școlii din care face parte. Dar o întrebare se ridică în chip firesc, cum și de unde avem noi cunoștință de existența acestor arhetipuri, înzestrate cu forță creatoare peste voința individului, de vreme ce ele nu zac nici măcar în inconștientul individual, ci mult mai adânc, în misterul abisal al inconștientului colectiv? După modesta noastră părere, aici atingem punctul nevralgic al acestei foarte seducătoare teorii. Doctorul Jung
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]