1,567 matches
-
mult mai feminin când vorbește despre supunerea lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape figuri arhetipale. 724 Efeminarea s-a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îl cunoaște pe traducătorul Zeletin sau pe medicul ce se ascunde în spatele acestui paravan onomastic știe câtă delicatețe autentică s-a adunat în firea unui intelectual care, conștient de altfel de valoarea lui, nu este dispus să renunțe la ochiul aristocratic, de aspră judecată valorică, cu care privește bâlciul cotidian al lumii noastre. Nu cred însă că trebuie să ne revoltăm: stă în firea lucrurilor ca oameni atât de rasați, ca medicul Zeletin, să se țină deoparte, într-o retragere discretă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
accepta imperiul necesității, la sinuciderea romantică, supusă capriciilor modei, la nefericirea istorică a exilaților (Zweig, W. Benjamin), la experimentul primejdios al drogului, al alcoolului ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui Crevel, dandy-ul suprarealist, au fost: „Rog incinerați-mă. Dezgustat. Dezgustat de tot.”), din oroarea - cum altfel dacă nu metafizică? - de a mai continua (Paul Celan, Marina
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
i-a venerat (Euripide, Pindar) și scriitorii pe care i-a tradus (Cavafis, Henry James) au fost bărbați ca și majoritatea celor care au influențat-o. Chiar predecesoarele pe care le-a urmărit și reconstituit în memoriile despre originile sale aristocratice (Amintiri pioase) sunt portretizate ca niște creaturi obscure în comparație cu bărbații robuști. Verii ei îndepărtați frații Octave și Rémo Pirmez din secolul al XIX-lea, unul devenind eseistul belgian de frunte al epocii lui, iar celălalt un înfocat idealist care s-
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
așa cum afirmă subtitlul în stilul lui Gide, și se încheie cu cuvintele "Te-am înșelat". Dintr-un anumit punct de vedere, Yourcenar construise această carte timp de un deceniu. Povestește viața lui Alexis, un tânăr muzician născut într-o familie aristocratică scăpătată. El și soția lui Monique sînt căsătoriți de doi ani și au un fiu. Dar Monique este reprezentată ca o siluetă în fundal. Nici chiar Yourcenar nu pare să fi fost în stare să găsească cuvinte care să exprime
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
speciilor literare, până la limita superioară pe care va o atinge romanul o dată cu apariția târzie a lui Don Quijote. Perioada este înfloritoare pentru toate tipurile de producții parodice (de la "burlă" până la snoave și faceții), ca "semn al inteligenței epicurianismului declarat, al superiorității aristocratice a spiritului care nu cunoaște tabu-uri (...) Luigi Pulci, Girolamo Teofilo Folengo și Lodovico Ariosto au adus strălucire genului și au ridicat parodia la rang de creație"9. Fără a ne limita la zona Italiei, unde s-au născut, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
proces, din cauza faptului că, deși manuscrisele conțineau numele Petronius Arbiter (arbitrul Petroniu), în alte lucrări istoriografice apăreau mai multe personalități cu numele Petronius. În privința acestui fapt, Eugen Cizek intervine prompt, susținând că oricum "autorul a fost un personaj de origine aristocratică, care însă a cunoscut adânc viața din jur și a depășit, în opera sa, optica îngustă a aristocrației senioriale"161. Deși lui i s-au atribuit și o serie de poezii, probabil scrise de alți autori, Satyricon-ul reprezintă opera cea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ambientele cele mai elevate. Încă de la sfârșitul primului secol suntem informați despre condamnarea la moarte (95 p.Chr.) a consulului Flavius Clemens pentru contemptissima inertia și de cea a lui Acilius Glabriones pentru molitor rerum novarum. Acuzațiile aduse împotriva acestor aristocratici era de ateism și de practicarea obiceiurilor iudaice. Dacă citarea personajelor sus-puse, devenite creștine, poate să dea de înțeles starea excepțională a evenimentului, aceasta nu neagă existența unei anumite eterogenități sociale în comunitățile creștine timpurii. Amploarea crescândă a noii religii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin botez, nu puteau fi simțite astfel decât de cei deprinși cu un regim de renunțări și supuneri, considerăm că primii creștini romani erau în cea mai mare parte soldați, funcționari ai statului, servitori ai curții imperiale și ai familiilor aristocratice, care duceau și în comunitățile lor simțul datoriei ce îi însuflețea și spiritul docilității care îi unea. Ba chiar Apostolul însuși, prin îndemnurile și învățăturile sale morale, ne dă de înțeles că se adresează mai ales celor care au trăit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
transmită moștenitorilor. 3. Origine. Partidele care apără cauza capitaliștilor au luat naștere în secolul al XIX-lea din două tradiții ideologice foarte diferite, dar care au ajuns în același punct. Prima, elitistă și ostilă participării maselor populare, privilegia fie ierarhiile aristocratice și puterea regală, fie stabilirea unei plutocrații cenzitare. A doua, a luptat pentru instaurarea unei veritabile democrații liberale bazată pe votul universal. Apariția mișcării muncitorești și pericolul pe care-l reprezenta aceasta pentru proprietate au apropiat cele două tradiții pînă
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Timpul este exprimat în termeni economici. Această perspectivă s-a generalizat deja în Europa în secolul XVIII: time is money. Remarca judicioasă a unui african rămâne astăzi valabilă: "Albii au mereu un ceas, dar nu au niciodată timp. " 5. Societățile aristocratice nu valorizează munca. Ele trăiesc de pe urma exploatării muncii. Ne întoarcem încă o dată la mănăstiri, pentru a întâlni o schimbare de mentalitate. Aici, deviza este ora et labora, roagă-te și muncește. Meșteșugarii, negustorii, comercianții, bogătașii, burghezii orașelor transformă munca într-
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
interpretant: the human beings' ability to go beyond and to știr one's imagination. 5 În mathematics, Borromean rings are formed of three topological circles. The name "Borromean rings" comes from their use în the coat of arms of the aristocratic Borromeo family în Italy. These rings date back to the 7th century and they were also used on Norse image stones. Their significance is strength în unity. 6 Memory plays a very important role în the processing of information. Besides
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
remarcabilă, de a reproduce valorile și comportamentele din mediul familial [Saint Martin, 1993]. Castelul, emblemă a nobilimii Raporturile cu domeniul familial, al cărui centru este castelul, sunt diverse. Unele familii și-au păstrat caracterul rural, tradițional și atașat de valorile aristocratice într-o manieră câteodată paseistă, trădând un anume resentiment față de schimbările greu suportate. Alte familii au devenit cu totul pariziene și nu-și mai asigură veniturile din exploatarea pământului. De multe ori au păstrat castelul sau casa de familie, unde
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
străină, care datorează o parte din caracteristicile sale apartenenței la grupul de egali. Iscusința burgheză se regăsește în această jonglerie care permite obiectivității situației să se ascundă după subiectivitatea definiției sale. Sociabilitatea mondenă "Când ne îndreptăm atenția spre "lumea bună" aristocratică, scria Norbert Elias, ne dăm imediat seama în ce măsură individul depinde aici de părerea celorlalți membri ai acestei lumi. Oricare ar fi titlul de noblețe, nu va face efectiv parte din această "lume bună" decât în măsura în care ceilalți sunt convinși de acest
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
sportul este cel mai adesea o activitate mondenă, adică de tip colectiv și împărtășit cu ceilalți membri ai grupului, într-o convivialitate care întărește în mod eficient legăturile sociale. Sportul este o activitate puternic legată de nobilime. "O întreagă educație aristocratică, cu rădăcini foarte vechi, a dat tânărului nobil aptitudinile intelectuale și facultățile fizice necesare sarcinii sale de guvernant. Nobilul este, începând cu modelele grecești ale nobilitas-ului roman, un "sportiv" în sala de gimnastică, ca și în sala de scrimă, la
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Martin, 1998, p. 46, 48, 49]. Rezistând mai bine decât multe alte sporturi la popularizarea sa, tenisul continuă să fie practicat în lumea bună, iar cluburile nu sunt toate democratice. Turneul de la Roland Garros, "turneul" fiind un termen cu conotații aristocratice, este și el un eveniment monden. Golful, cu cele câteva cercuri foarte închise, ca cel de la Morfontaine, joacă un rol asemănător, cu o tendință identică spre profesionalizare și spre o popularizare care amenință, încă timid, aspectele mondenității. Sportul, o veche
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
ducele va fi fericit să îl vadă pe David de Rothschild ales în 1983 la Jockey Club. Este adevărat că David este al nouălea descendent al lui Amschel, fondatorul german al liniei, care a fost cooptat în această instituție eminamente aristocratică și în majoritatea ei catolică. Apartenența religioasă este mai puțin importantă în clasificare atunci când vechimea averii vine să garanteze excelența persoanei și familiei. Separațiile și antagonismele se stabilesc pe plan social: marea burghezie își sprijină unitatea și identitatea pe poziția
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a personajului, ținuta lui sugerează însă o demnitate sobră, discretă care insinuează ideea unei origini elevate. Limbajul neologic (să degajeze, sacou, eroziune, amortizare) care ia treptat locul discursului în registrul colocvial citadin (petice, bocanci, gumilastic) suge rează de asemenea proveniența aristocratică a personajului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța alegerii unui model în viață Sugestie de rezolvare: IPOTEZĂ: Având în vedere nevoia oricărui om de a se raporta la un model, opinez că ale gerea unui model autentic în viață
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin destinul lui Felix și al Otiliei. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului studiat în evoluția relației dintre cele două personaje În opinia mea, cei doi adolescenți și, alături de ei, aristocraticul Pascalopol sunt prezențe contrastive în raport cu mulțimea parveniților care ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. În primul rând, ei aparțin altor categorii sociale și își construiesc un cod moral și comportamental diferit de conduita
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ca o persoană foarte umilă, pe deplin mulțumită O VIAȚĂ DE EROU? 81 cu o ocupație care nu era în nici un fel potrivită cu formația și cu pregătirea lui; pentru privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră era accentuată de conștiința acută a cruzimilor fără egal ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
voi mai trăi.“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 453.) 104 Vezi R. Monk, op. cit., pp. 458-459. 105 W. G. Tilman, „Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 156. Și la urechile lui Tilman ajunsese legenda despre originea aristocratică a lui Wittgenstein. Se știe că Wittgenstein își reproșa, între altele, că nu dezmințise cu energie această legendă, care circula la Cambridge. 106 După R. Monk, op. cit., p. 468. 107 Ibidem, p. 481. 108 Ibidem, p. 295. 109 În august
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a apărut odată în ziarul Times: „Nu există vreun om în viață care să folosească într-un mod mai atrăgător limba engleză.“ Uneori Russell mergea atât de departe, încât găsea propriile sale îndeletniciri cu ceea ce numea „filozofia tehnică“ drept prea aristocratice. Prietenei sale Lucy Donnelly, îi scria, în jurul vârstei de treizeci de ani: „Am dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o societate bună și este, prin urmare, o chestiune de reflecție și acțiune rațională, o problemă socială, nu una individuală. Russell se distanța în mod ostentativ de reflecția centrată asupra problematicii existențiale a individului, calificând-o drept expresia unui „ideal aristocratic“ ce se cere depășit.51 Wittgenstein vorbea, dimpotrivă, oamenilor a căror stare sufletească bună sau rea nu depinde în primul rând de împrejurări exterioare, ci de ei, de gândurile lor. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 351 Atitudinea autentic religioasă era pentru Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și nu pot roși c-au pierdut vreunul averea în vînt, ci numai în urma multor nenorociri... familia noastră era ca un exemplu, între proprietarii din Botoșani"5. Poetul Eminescu numai în două ocazii s-a lăsat condus de aceleași aere aristocratice, dar se va arăta în continuare în acele ocazii nu era conștient și, prin urmare, trebuie să-i acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante. Prima dată s-a întîmplat în noaptea de 11 spre 12 febr. 1876. Atunci a visat că cei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tradiționale au acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul și comoditățile vieții, vinovate de coruperea moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]