1,017 matches
-
ființele în mișcare, ceva care aparține ființei vii și nu este o simplă abstracție metafizică sau o forță vitală, divină. După cum forma nu poate fi despărțită de materie, nici intenția nu poate fi ruptă de organismul viu. Din această perspectivă aristotelică sunt depășite toate concepțiile mecaniciste și idealiste ale vremii. 7. Activitatea mentală Aristotel a explicat felul în care are loc dezvoltarea intenționalității, care se produce în strânsă legătură cu efectuarea actului de cunoaștere. Scopul intenționalității umane, spre deosebire de cea a animalelor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sufletul este imaterial. Tot ce în suflet este material este divizibil și, în același timp, coruptibil, inclusiv aerul și suflarea acestuia. Fiind hrănit fără încetare de fluxul sanguin, sufletul nu poate fi localizat în corp. El a refuzat soluția anterioară aristotelică, în acord cu care sufletul reprezintă forma corpului, considerând-o o amenințare a independenței sufletului în raport cu corpul, cu materia. Această independență era impusă de actul de cunoaștere. În actul de cunoaștere, orice percepție este expresia funcției sale active, pasivă fiind
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unghiulară a întregii gândiri teologice, o gândire îndreptată împotriva sufletului sensibil ca parte a naturii, determinat de legile care guvernează în natură, de cele condiționate social-istoric. Thomas d'Aquino și alți scolastici catolici și pe urmă ortodocși au prelucrat teoria aristotelică despre suflet conform cu propria lor viziune teologică. Obiectivul lor a fost privarea de materialitate și substanțialitate organică a sufletului. Tomismul psihologic și-a fixat ca obiectiv explicarea naturii divine a sufletului, a intervenției întru credință a "experienței interioare". Pe această
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care îl reprezenta divinitatea. Sufletul a fost interpretat ca un produs al divinității. În acest fel, "organismul obiect" (aristotelian) al reflectării s-a transformat, în raport cu conștiința reflectantă, în "subiect obiect" al reflectării. Pentru prima oară, prin Thomas d'Aquino, schema aristotelică a raportului organism mediu a ajuns să se completeze cu un raport subiect obiect de natură divină. S-a făcut acest lucru prin avansarea raportului de cunoaștere subiect obiect peste planul raportului organic. Acest fapt a corespuns reinterpretării teologice tomiste
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
d'Aquino în urma ideilor lui Aristotel. În miezul ei se află ideea de dezvoltare, care la tomiști ajunge să se epuizeze într-o schemă în care acțiunea organizatorică este o funcție a intervenției puterii dumnezeiești. Dimpotrivă, în acord cu viziunea aristotelică, organizarea devenirii sufletești era permeabilă la ideea de evoluție. La tomiști, dezvoltarea este încremenită într-un cadru de sorginte divină. La această substituire tomiștii au lucrat foarte mult, fiind proprie ideologiei scolasticii. Ordinea progresivă a formelor a fost legată deci
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Aristotel, unde organizarea este intrinsecă lucrurilor, naturii. Dezvoltarea privită din această perspectivă are valoare existențială, valoare conferită de raporturile de subordonare, de nivelele la care se poziționează lucrurile unele în raport cu celelalte. Din perspectivă teologică, Th. d'Aquino a considerat gândirea aristotelică un preambul al concepției sale despre Dumnezeu. Era o teorie încremenită în canoanele de neclintit ale ideologiei societății medievale. Întreaga concepție aristotelică despre viața psihică, amendată cu unele completări despre determinismul lăuntric introspectiv al trăirilor interne, s-a transformat într-
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nivelele la care se poziționează lucrurile unele în raport cu celelalte. Din perspectivă teologică, Th. d'Aquino a considerat gândirea aristotelică un preambul al concepției sale despre Dumnezeu. Era o teorie încremenită în canoanele de neclintit ale ideologiei societății medievale. Întreaga concepție aristotelică despre viața psihică, amendată cu unele completări despre determinismul lăuntric introspectiv al trăirilor interne, s-a transformat într-o teorie a ordinii de stat feudale. 4. Ideologia scolasticii Societatea feudală s-a clădit pe ruinele vechii societăți antice, în completarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
că ea a fost extrasă și ajustată noilor vremuri de la neoplatonicieni, de la atomiști. De altfel, și nu întâmplător, cel mai cunoscut autor al epocii este același Aristotel din Antichitate. Învățătura sa a fost însă convertită de reprezentanții scolasticii, din gândirea aristotelică despre suflet a fost extirpat și trunchiat elementul vital, atât de necesar satisfacerii cauzei cunoașterii empirice. Aceasta a făcut ca scolastica să lase la o parte interesul pentru cunoașterea fenomenelor sufletești ca aparținând naturii, să contopească în mare parte psihologia
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se află doar influențele pe care acestea le suportă, acțiunile unor lucruri asupra altora și nu forțe divine de o altă natură. O viziune care zădărnicește determinismul dominant, acela al influențelor subordonate sentimental "scopului" sau "formei" acțiunii, extrase din gândirea aristotelică răstălmăcită teologic. Nota antipsihologică a sistemului său de gândire este doar aparentă, căci noua perspectivă geometrică de gândire deschide drumul spre o interpretarea mecanică a vieții sufletești, spre cea realizată în termenii reflexelor, ai instinctelor, ai asociațiilor, una diferită de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
funcționarea sistemului nervos încă nu se putea compara cu cel al informațiilor deținute asupra circulației sanguine. Puteau fi invocate aici doar condițiile organice comune, pentru că în raport cu influența condițiilor de viață diferențele deveneau insurmontabile. Noul mod de gândire mecanicist contravenea celui aristotelic, convertit în credo-ul scolastic, conform căruia viața sufletească ar influența în mod divin manifestarea vieții. Noul mecanicism a susținut că funcționarea aparatelor, a organismului în sine este suficientă deja pentru a deosebi viul de neviu. Iar dacă funcționarea organismului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Nu este vorba aici de înțelegerea predeterminată a adevărului lucrurilor, ci de dispoziția, de caracterele, de înclinațiile pe care le putem percepe în lucruri. Rolul acestora este doar acela de descoperire a adevărului. Pe o linie demonstrativă demnă de logica aristotelică, Leibniz argumentează că, în același fel cum este constatată existența unor diferențe între ceea ce numim pietre sau marmură, apreciere făcută fără alte date sau experiențe precedente, pe aceeași bază, un muncitor va croi din respectivele materiale un "univers" diferit, pe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fi cel de "energie nervoasă", reprezentând o forță energetică sufletească, interpretată în înțelesul lui Newton, având o cauză similară celei fizice, ca un fenomen natural. Pentru a-și traduce în viață concepția, Prochaska a mai făcut apel la vechiul concept aristotelic de "senzorialitate generală", căruia îi dă însă o nouă accepție. În lucrarea sa, Disertație asupra funcțiilor sistemului nervos, Prochaska vorbește de un sector distinct al acestui sistem care funcționează pe principiul reflexului. Influențele venite din exterior se propagă în interiorul organismului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de Teorie a culorilor. Aici Goethe a contrazis argumentele fizicienilor Newton și Young, privind modul cum lumina albă, care trece printr-o prismă, ajunge să se desfacă în mai multe culori. Goethe a dezvoltat o viziune mai apropiată de perspectiva aristotelică asupra reflectării senzoriale, care susținea că cele mai simple culori sunt doar două, albul și negrul. Celelalte culori ar fi doar rezultatul combinației dintre cele două culori elementare și aer. Doar în urma străpungerii aerului de către razele solare, se ajunge să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a stabilirii relațiilor dintre oameni. Psihologia încă nu era născută, iar disputarea problemelor de acest fel se făcea încă pe masa de lucru a filosofilor și nu în laboratoarele de neurofiziologie nervoasă. Wundt a recunoscut că împărtășește vechea concepție animistă aristotelică după care sufletul este o "entelehie a corpului viu", cu o finalitate a sa naturală, că unele rămășițe ale acestui suflet pot fi găsite și la plante și că în acord cu Darwin acest suflet, ca activitate instinctivă, este implicat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
instituțiile puterii, promovarea unor imagini de sine pozitive, resemantizarea actelor politice potrivit grilei ideologice a locutorului. Conceptul de putere nu este scutit de ambiguități semantice, generate, pe de o parte, de dialectica putere latentă/putere manifestă (dynameis/ enteleheia, în termenii aristotelici), iar pe de altă parte, de gama de conotații care însoțește acest cuvânt în practica discursivă. Pentru Gh. Teodorescu puterea politică vizează întotdeauna acțiunea colectivă a unei comunități: "Puterea, în sensul de "putere politică" nu este și nici nu poate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se grefează accidentele lor. Generalul inventariază tocmai acele determinații formale care definesc nivelul individual de ființă. Opus individualului, generalul stă totuși în același plan cu el, nu iese din domeniul multiplicității individuale, ci îl sistematizează doar, așa cum o fac genurile aristotelice 1, îl contabilizează. Generalul este ceea ce unește calitativ indivizii ca indivizi, dă schema pe care o umple profilul particular al fiecăruia. Faptul că omul e o ființă culturală ține, de pildă, de domeniul generalului: toți indivizii sînt construiți în cadrul unei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
capitolul 396. Această critică le-a permis unor autori să-l plaseze pe Toma D'Aquino în postura celui care nu a apreciat întreaga forță a argumentului anselmian sau chiar nu l-a înțeles. Astfel, i s-a reproșat poziția aristotelică de pe care a interpretat argumentul anselmian, în timp ce Anselm l-ar fi gândit în cadrul unei metafizici platoniciene. Cea mai gravă acuzație ar fi că nu i înțeles caracterul modal al argumentului anselmian, așa cum au făcut-o Duns Scotus, Leibniz sau alți
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
dar și matematica, astronomia și științele naturale. Măsura în care aceste discipline slujesc la lămurirea adevărului creștin ne-o dă Vasile cel Mare care, în Hexaimeron, face apel la științele naturale, la cosmologie, la antropologie și folosește în întregime zoologia aristotelică. Celebrul tratat al lui Nemesius. Despre natura omului, e o sinteză a întregii științe profane în legătură cu tema De la Aristotel împrumută clementele psihologice, iar Platon îl influențează în așa măsură încât ideea de preexistentă a sufletului și de eternitate a lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și funcția aerului în corp un autor antic ca Diocles din Carystos (v. IV a. Ch.)(Emile Brehier: Historie de la Philosophie, t. I, pag. 294-5) și un autor isihast din v. XIII-XIV ca Nichifor Monahul. Referiri la principii de psihologie aristotelică se găsesc în isihasm până în v. XVIII la un teolog ca Nicodim Haghioritul, colecționarul și editorul Filocaliei. Totuși științele profane nu participă la teologia ortodoxă decât ca auxiliare și sunt folosite pe planul omenesc al teologiei naturale în sprijinul celei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apărea în lume vreun filosof de talia lui Aristotel. Și presupunând că acest filosof ar apărea chiar în sânul Bisericii romane, cu un sistem rațional mult mai adecvat doctrinei creștine, ce-ar face în acest caz catolicismul, obligat la unilateralitatea aristotelică, decât să tăgăduiască pe noul filosof ? Precum am spus, ortodoxia nu cunoaște în dezvoltarea ci istorică fenomenul de unilateralitate. Poziția ei este un eclectism critic al elementelor din afară, necontenit subordonate doctrinei ecumenice. Și acest eclectism se explică prin aria
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
susținând în contradicție cu ea pluralitatea lumilor, și autor al unui sistem panteist, incoerent ca o bâlbâială metafizică. Pentru toate acestea a fost ars pe rug. Galilei e un savant de mare prestigiu al timpului său, care, tot împotriva sistemului aristotelic, susține că pământul se învârtește împrejurul soarelui. A stat pentru aceasta, bătrân cum era, zece ani la închisoare, a fost scos apoi în piața publică și silit să retracteze erezia științifică, ce i se imputa. Cazurile similare sunt numeroase. Filosoful
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
geografic chiar, o lume în sine Imperiul lui Alexandru Macedon și după el, Imperiul Roman, precizase într-un fel marginile omenirii și această cunoaștere, care se mulțumea cu orizontul spațial știut, aduna curiozitatea spiritului din afară înlăuntru. Însăși imaginea universului aristotelic, de care am vorbit, se potrivea cu acest contur geografic al cunoașterii medievale, pe care îl rotunjea cu o sferă cerească, pe cât de inexact imaginată pe atât de prielnică unei concentrări a spiritului în sine. Nesolicitată astfel de spațiul întins
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să ne facă să vedem ce este omul sau mai precis ce este acest om” (ca individ concret)(A.D. Sertillaiiges: Art et apologâtique, p. 29.). Același lucru îl spune Jacques Maritain lămurind ideea de formă, care e tomistă în măsura în care e aristotelică. ,Formă va să zică principiul care face perfecțiunea a tot ce există, care constituie și desăvârșește lucrurile în esența și în calitățile lor, care în sfârșit, dacă mă pot exprima astfel, e secretul ontologic pe care îl poartă în ele, ființa lor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensibilizat în expresivitatea unei fizionomii frumoase pe care o admirăm. Această formă, care e o urmă sau o rază a înțelepciunii creatoare, imprimată în inima lucrurilor și care dă proporția, ordinea și strălucirea întregului univers, se mai numește cu termenul aristotelic entelechie. De aceea Sergiu Bulgakov numește frumusețea sofianică „entelechia lumii”, înțelegând prin aceasta, ca și scolasticii, „splendoarea formei peste părțile proporționate ale materiei”. Același înțeles răsare din cunoscuta exclamație a Psalmistului: „Cât de minunate sunt lucrurile tale, Doamne, toate cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
după chipul lui Dumnezeu. Același lucru îl spune și Toma de Aquino în următoarea propoziție: „Precum intelectul divin e principiul naturii, spiritul omenesc, care e chipul celui divin, e principiul artei”(Toma de Aquino: In polit.I.Prolog). După distincțiile aristotelic scolastice, care își trimit ecoul până în estetica lui Kant, arta nu aparține inteligenței speculative ca știința și filosofia, ci inteligenței practice ca morală. Dar inteligența practică se bifurcă: în acțiune morală și în creație artistică: în agibile sau practon(Jaques
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]