754 matches
-
și mai apoi religioasă a mișcării. O parte dintre credincioșii Bisericii Apostolice Armene au cerut separarea de sub conducerea Patriarhiei de la Echmiadzin RSS Armeană. Unii dintre armenii din SUA au considerat că guvernul de la Moscova ar fi încercat să folosească biserica armenească să promoveze comunismul în lume. Din acest motiv, biserica armenească s-a scindat în două ramuri, Echmiadzină și Ciliciană, care au funcționat în paralel. În SUA, ramura Echmiadzină a Bisericii Apostolice Armene nu primea membri ai FRA în rândurile enoriașilor
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Bisericii Apostolice Armene au cerut separarea de sub conducerea Patriarhiei de la Echmiadzin RSS Armeană. Unii dintre armenii din SUA au considerat că guvernul de la Moscova ar fi încercat să folosească biserica armenească să promoveze comunismul în lume. Din acest motiv, biserica armenească s-a scindat în două ramuri, Echmiadzină și Ciliciană, care au funcționat în paralel. În SUA, ramura Echmiadzină a Bisericii Apostolice Armene nu primea membri ai FRA în rândurile enoriașilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care FRA a sfătuit
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
fost recunoscută de Catolicosul Tuturor Armenilor, de cei care se opuneau FRA și de autoritățile sovietice. Zareh și-a extins autoritatea administrative asupra unei largi părți a diasporei, adâncind prăpastia creată prin alegerea sa. Alegerea lui Zareh a divizat comunitatea armenească din Liban, până acolo încât au apărut ciocniri violente între sprijinitorii lui și cei care i se opuneau. Conflictul religios nu era decât o parte a unui conflict mai amplu dintre cele două facțiuni ale diasporei armenești. Membrii FRA aveau
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
a divizat comunitatea armenească din Liban, până acolo încât au apărut ciocniri violente între sprijinitorii lui și cei care i se opuneau. Conflictul religios nu era decât o parte a unui conflict mai amplu dintre cele două facțiuni ale diasporei armenești. Membrii FRA aveau încă resentimente pentru faptul că fuseseră alungați din Armenia în momentul în care Armata Roșie a preluat controlul asupra Caucazului, iar liderii federației sprijineau crearea unei „Armenii libere, independente și unite”, eliberată de stăpânirea sovietică și turcă
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
FRA Vahan Vartabedian. Ca represalii au fost asasinați membrii Hunchakiani Mihran Aghazarian și S. Dekhrouhi. În 1956, când Zareh a fost consacrat drept Catolicos al Ciliciei, Catolicosul din Echmiadzin a refuzat să îi recunoască autoritatea. Această controversă a polarizat comunitatea armenească din Liban. Ca urmare, au izbucnit lupte armate între susținătorii (FRA) și contesatarii( (Hunchakian, Ramgavar) lui Zareh.. Mai înainte de izbucnirea Războiului Civil din Liban din 1975 - 1990, FRA a fost un aliat al Falangelor Libaneze al lui Pierre Gemayel. Refuzul
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
a celor mai multe grupuri ale armenilor să joace un rol activ în războiul civil a răcit relațiile organizației cu Falangele, iar Forțele Libaneze (miliția dominată de falangiști, comandate de Bachir Gemayel, fiul lui Pierre Gemayel), a trecut la represalii, atacând cartierele armenești din aproape toate cartierele orașelor libaneze, inclusiv Bourj Hammoud. Numeroși armeni afiliați FRA au format la rândul lor miliții înarmate, pentru apărarea propriilor cartiere. În timpul războiului civil a apărut o organizație de gherilă numită „Comandourile Justițiare ale Genocidului Armean”, care
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
FRA și s-a implicat într-o serie de asasinate în perioada 1975 - 1983. Armenii din Liban au primit locuri în Parlamentul Libanului, din cele 128 existente. Ramura libaneză a FRA a obținut de cele mai multe ori majoritatea mandatelor destinate minorității armenești. În alegerile parlamentare din 2000 s-a produs o schimbare importantă. Conflictul apărut între FRA și Partidul Demnității al lui Rafik Hariri a făcut ca Federația să rămână cu un singur loc în parlament, cel mai prost rezultat pe mai
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
mai prost rezultat pe mai multe decenii. FRA a făcut apel la boicotarea alegerilor din 2005. Relațiile federației cu celelalte partide s-au înrăutățit și mai mult când, la alegerile de pe 5 august pentru districtul Meth, care include cartierul predominant armenesc Bourj Hammoud, FRA a decis să îl sprijine pe Camille Khoury, candidatul sprijinit de partidul de opoziție Mișcarea Patriotică Liberă, și nu pe cel al Falangelor Libaneze. În cadrul alegerilor generale din 2009, FRA a primit două locuri în Parlament. Guvernul
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
de la Sèvres. După sovietizarea Armeniei în 1920, ramurile FRA din diaspora s-a opus dominației sovietice și s-a alăturat forțelor care militau pentru independența țării. FRA s-a implicat activ în crearea condițiilor pentru păstrarea și dezvoltarea identității naționale armenești. FRA nu a putut activa însă și pe teritoriul RSS Armenești, unde Dashnaktsutiun a fost interzisă până în 1991. După obținerea independenței în 1991, FRA a devenit unul dintre cele mai importante și active partide din Armenia, având ca rival principal
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
s-a opus dominației sovietice și s-a alăturat forțelor care militau pentru independența țării. FRA s-a implicat activ în crearea condițiilor pentru păstrarea și dezvoltarea identității naționale armenești. FRA nu a putut activa însă și pe teritoriul RSS Armenești, unde Dashnaktsutiun a fost interzisă până în 1991. După obținerea independenței în 1991, FRA a devenit unul dintre cele mai importante și active partide din Armenia, având ca rival principal Mișcarea Națională Panarmeană. În 1994, președintele țării, Levon Ter-Petrosyan, a scos
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
a fixat primele obiective politice și ideologice în timpul regimului sultanului Abdul Hamid al II-lea. Partidul denunța regimul otoman și reclama condițiile de viață greu de suportat ale armenilor, susținând necesitatea schimbării regimului politic, pentru asigurarea unor drepturi largi populației armenești prin intermediul luptei revoluționare și armate. FRA a avut și mai are în continuare influențe socialiste în cadrul filozofiei sale politice. Programul său exprimă alianța diferitelor forțe revoluționare armene care au fondat mișcarea. În ciuda modificărilor apărute de-a lungul timpului, principiile și
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Internaționalei Muncitorească Socialistă între 1923 - 1940. Membrul Federației Revoluționare Armene este numit "Dashnaktsakan" sau "Tashnagtsagan". De asemenea, membrii federației folosesc apelativul „tovarăș” (Ընկեր - "Unger" pentru bărbați și Ընկերուհի - "Ungerouhi" pentru femei).. FRA este considerată cea mai importantă organizație a diasporei armenești, care a înfiinat numeroase școli, centre comunitare, grupuri de cercetași sau sportive, asociații de întraajutorare, tabere și grupuri pentru tineri în întreaga lume precum Comitetul Armean Național al Americii, Societatea Armeană de Ajutor, Uniunea Atletică Generală Armeană, Fundația Culturală Hamazkayin
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Nuri Pașa a atacat orașul Baku, apărat de forțele australiene, neozeelandeze, britanice și canadiene comandate de Lionel Charles Dunsterville. Generalul Dunsterville a ordonat evacuarea trupelor din Baku pe 14 septembrie și retragerea în Iran. Cea mai mare parte a populației armenești a reușit să se refugieze odată cu forțele britanice. Otomanii și aliații lor azeri au cucerit orașul pe 15 septembrie. Pe 30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a turcilor din timpul Primului Război Mondial a fost o încercare eșuată de alungare a rușilor din regiunea Armeniei istorice pe care Moscova o ocupase la sfârșitul războiului din 1877-1878. După această înfrângere, liderii CUP au dat vina pentru eșec pe populația armenească și au declanșat genocidul care avea să ducă la pieirea a 1 - 1,5 milioane de armeni în perioada 1915 - 1916. În timpul proceselor intentate membrilor triumviratului care conduse de facto imperiul în timpul războiului (Enver Pașa, Djemal Pașa și Talaat Pașa
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
turcice, dar chiar și mai mult, până și marile civilizații antice precum cele din chineză, indiană, egipteană sau etruscă sunt de origine turcică. Clive Foss, profesor la „Ancient History at the University of Massachusetts”, Boston, expert în emisiunile de monede armenești antice, a întreprins o cercetare arheologică cuprinzătoare în Turcia. În articolul său „The Turkish View of Armenian History: A Vanishing Nation” el a remarcat că guvernul turc a schimbat în mod sistematic numele satelor, pentru ca să sune mai turcește. Orice denumire
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
în vederea aprovizionării cu hrană, iar la 30 decembrie au reușit să risipească o armată trimisă de emirul Dukak din Damasc pentru a sprijini pe asediații din Antiohia. În cele din urmă, orașul a fost cedat lui Bohemund de către membrii gărzii armenești, iar Robert a fost printre primii care au intrat în cetate, însă doar după câteva zile cruciații au fost nevoiți să reziste în fața armatei conduse de atabegul Kerboga al Mosulului. La 28 iunie 1098, cruciații au ieșit din cetate pentru
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
În data de 23 februarie 1917, acțiunile rușilor au fost oprite datorită Revoluției Ruse. Armata rusă a Caucazului s-a dezintegrat, fiind înlocuită de forțele militare a nou formatului stat Armenia, compusă în general din unitățile de voluntari și milițiile armenești. În regiune au activat în 1918 forțele unor state efemere - Dictatura Centrocaspică și Republica Armeniei Montane, precum și o forță aliată numită „Dunsterforce”, compusă din militarii trupelor de elită de pe fronturile de vest și mesopotamian. Imperiul Otoman și Imperiul German au
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a continuat prin angajarea Imperiului Otoman în luptele cu Dictatura Centrocaspică, Republica Armeniei Montane și „Dunsterforce” britanice până la semnarea armistițiului de la Mudros de pe 30 octombrie 1918. Obiectivul principal al Imperiului Otoman era recuperarea teritoriilor pe care le pierduse în Platoul Armenesc. Aceste regiuni fuseseră cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului din 1877-1878. Obiectivele strategice otomane vizau recucerirea orașelor Artvin, Ardahan, Kars și a portului Batumi. O victorie otomană în această regiune ar fi însemnat un ajutor important adus cauzei Puterilor Centrale
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
populare organizate în jurul unor lideri militari locali faimoși, precum a fost Sebastatsi Murad (Սեբաստացի Մուրատ). Boghos Nubar, președintele Adunării Naționale Armene, declara în cadrul ședințelor Conferinței de Pace de la Paris că fedainii armeni au fost sprijinul de nădejde al unităților regulate armenești. Linia frontului de la Van până la Erzican a fost apărată în principal de milițiile fedainilor armeni. Federația Revoluționară Armeană a stabilit în cadrul Congresului Armenilor Răsăriteni înființarea unei forțe militare. Aceasta a fost organizată sub conducerea generaluliu Tovmas Nazarbekian. Drastamat Kanayan a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
ridicate: 9.000 de morți, 3.000 de prizonieri și aproximativ 2.800 de dezertori. În luna decembrie, împăratul Nicolae al II-lea a vizitat frontul din Caucaz. Împăratul, întâmpinat cu entuziasm de liderii religioși și de președintele Consiliului Național Armenesc din Tbilisi Alexandr Khatisyan, a declarat: Pe 15 decembrie 1914, forțele otomane conduse de locotenentul-colonel german Stange (Stange Bey) a declanșat Bătălia de la Ardahan și a ocupat orașul Ardanuç. Misiunea ofițerului german era să execute o serie de misiuni care
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
linie, rușii dispuneau de 86.000 de combatanți și 146 de tunuri. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzincan, care a dus la încetarea focului dintre ruși și otomani. Din decembrie până în februarie, șapte regimente ale corpurilor armenești au fost trimise de urgență pe front. S-a născut o situație neobișnuită, în care soldații ruși se grăbeau spre casă, iar cei armeni spre prima linie a frontului. În graba plecării, soldații ruși au părăsit echipamentele militare și armamentul
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
avut loc luptele de la Sardarapat (21-29 mai), Karakilisa (24-28 mai) și de la Abaran (21-24 mai). În ciuda victoriei strălucite de la Sardarapat, în luptele care au urmat armenii au fost obligați să se recunoască înfrânți și, pe 4 iunie, guvernul R. D. Armenești a semnat Tratatul de pace de la Batumi. Germania a încercat fără succes să medieze o pace între guvernele Transcaucaziei și otoman, iar toate tratativele dintre părțile beligerante au încetat pe 24 mai. Două zile mai târziu. Georgia s-a retras
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Brest-Litovsk și cel de la Alexandropol (1920), Tratatul de la Moscova și cel de la Kars (1921). În timpul Conferinței de la Londra, David Lloyd George i-a încurajat pe americani să accepte un mandat pentru Anatolia și, în mod particular, folosindu-se de diaspora armenească, pentru provinciile revendicate de Administrația Armeniei Apusene. Wilson i-a trimis pe membrii Comisiei King-Crane și pe generalul James Harbord în regiune, ca să se documenteze asupra pretențiilor ridicate de naționaliștii armeni și să determine dacă aceste sunt compatibile cu „Cele
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
linie defensivă care să-i protejeze de atacurile otomane. Realitățile din regiune erau diferite de cele pe care le raportaseră Comisia King-Crane. Tratatul de la Adrianopol și mai apoi cel de la Kars, combinate, au dus la blocarea ideii fondării unui stat armenesc în regiune. În lunile care au urmat, aplicarea Tratului de la Sèvres a fost suspendată prin semnarea Tratatului de la Lausanne. Lupta armenilor pentru recunoașterea „Armeniei Apusene” a fost zădărnicită, iar regiunea a devenit parte a nou fondatei Republici Turcia. În zilele
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
din Bagdad. Timp de trei ani, a slujit ca duhovnic și a predat religia creștină la școala duminicală din Bagdad și la Școala Sf. Traducători ce aparține Uniunii Tineretului Bisericii. În paralel, a publicat o serie de articole în revistele armenești “Lăraper” și „Țain”. În perioada iulie-octombrie 1996 a îndeplinit funcția de redactor al săptămânalului „Lăraper” al Patriarhiei Armene din Constantinopol, publicând o serie de articole. Timp de un an a activat pe lângă Sfântul Scaun de la Ecimiadzin, predând la școlile de
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]