754 matches
-
poetă aromână care își adună creația în volum. Steauă di dor (1983) are un titlu de rezonanță eminesciană, dar nu este vorba de vreo înrudire structurală, chiar dacă autoarea a transpus mult din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie populară aromână, însoțind-o de o pertinentă prefață, în care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie populară aromână, însoțind-o de o pertinentă prefață, în care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete și doruri pentru graiul „de-acasă”, vorbit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
vieții și al armoniei, este proiectat în desfășurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenței bucolice, refuzul însingurării și aspirația spre împlinire. SCRIERI: Steauă di dor, București, 1983; Ramura de măslin, București, 1985. Antologii: Antologie de poezie populară aromână, pref. edit., București, 1976; Dacica, pref. Paul Anghel, București, 1978; Un veac de poezie aromână, introd. Hristu Cândroveanu, București, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu). Ediții: Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ed. româno-aromână, București, 1981 (în colaborare). Traduceri: Vaja Pșavela, Cântăreții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
bucuria existenței bucolice, refuzul însingurării și aspirația spre împlinire. SCRIERI: Steauă di dor, București, 1983; Ramura de măslin, București, 1985. Antologii: Antologie de poezie populară aromână, pref. edit., București, 1976; Dacica, pref. Paul Anghel, București, 1978; Un veac de poezie aromână, introd. Hristu Cândroveanu, București, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu). Ediții: Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ed. româno-aromână, București, 1981 (în colaborare). Traduceri: Vaja Pșavela, Cântăreții naturii, București, 1982 (în colaborare cu Zaira Samharadze). Repere bibliografice: Constantin Crișan, Cheile graiului unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
din aceste memorii, pasajele în care se relatează diferite ipostaze în care l-au cunoscut în închisoare, pe cel care a fost medicul-chirurg dr. Petre Topa. Primul articol este semnat de Hagi Constantin: Odiseea unui deținut politic. Hagi Constantin era aromân, cu studii medicale la Facultatea de medicină din București (1940-1946). A fost arestat în 1949, condamnat la 5 ani și încarcerat la Aiud. „Închisoarea avea și o infirmerie. Erau și 12 paturi - își amintește dr. Constantin Hagi. La infirmerie lucrau
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
București (1940-1946). A fost arestat în 1949, condamnat la 5 ani și încarcerat la Aiud. „Închisoarea avea și o infirmerie. Erau și 12 paturi - își amintește dr. Constantin Hagi. La infirmerie lucrau medici deținuți. Lucra acolo și profesorul Petre Topa, aromân și el. Era din Macedonia... Îl cunoșteam pe profesorul Topa, fiindcă lucrasem cu el la Spitalul Floreasca din București, eu nu eram bolnav, adică nu eram un caz ca să fiu operat. Dar mă prezentasem la profesorul Topa, fiindcă aflasem că
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
vroiam să-l văd. Îmi făcusem planul să inventez o boală, ca să pot rămâne în infirmerie alături de cumnatul meu. Consultațiile medicului se făceau în prezența unui gardian. Când am ajuns în fața lui Topa, am început să-i spun în dialect aromân, intenția mea. Îl rugam să mă opereze neapărat de apendicită, tocmai pentru a putea sta internat acolo, ca să vorbesc cu cumnatul meu. Profesorul Topa a înțeles imediat și a zis, „Da, o să te operez.” Ne-a auzit însă gardianul care
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
, Zaharia (1776 sau 1784, Brașov - 6.X.1856, București), editor și publicist. Fiu al unui negustor aromân, Gheorghe Constantin Carcalechi, stabilit în Brașov, și al Mariei (n. Ciurcu), vara lui D. Eustatievici, C. ajunge, urmând o școală de comerț în Buda, „ferlegher” (editor), din 1812, al Tipografiei Universității. Tipărește (și prefațează) tălmăciri din S. Gessner, Voltaire, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei.” Scriind în limba română, în care fiorul liric este „atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat” (Perpessicius), C. este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată și printre poeții în grai aromân. Nu foarte interesat de performanța prozodică, el pare preocupat de nevoia comunicării de sine, fiind în același timp conștient de realizarea ei doar parțială. Versul este populat de aceleași stări tulburi, de halouri vagi și contururi alunecătoare, devenind ambiguu, polisemantic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
natală. C. scrie și proză în dialect inspirată din viața aromânilor, publicată în revista „Deșteptarea”. A realizat, de asemenea, transpuneri din Eminescu (Luțeafirlu și alte poeme eminesciene pri grailu armânescu, 1980, Poezii, 1988, în colaborare), remarcabilă fiind mai ales versiunea aromână a Luceafărului, cuceritoare prin patina ei lexicală arhaică, ce trimite la cronicari. SCRIERI: Cerc vicios, București, 1945; Fânarea al Diogen (Lampa lui Diogene), pref. Hristu Cândroveanu, București, 1985. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 106-107; Hristu Cândroveanu, Ioan Cutova, UVPA, 427-429
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
arată că e vorba de locuința unei populații stabile, așezate temeinic, a unei populații de agricultori..."(p.26); În favoarea persistenței românești în acest spațiu vorbește și mulțimea de cuvinte derivate de la casă. Astfel, adjectivul( care apare și substantivat) căsătoriu( în aromână căsător), cunoscut în limba veche cu înțelesul de om însurat, om cu casă, cap de familie, stălp al casei, e derivat al unui verb, a căsa, care ar proveni din casare, a face casă, a se stabili, a întemeia o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se publică: „Secătura politică” de M. Zaharia; „Psihologia iubirii” de C. Popescu, profesor iar în „Foița ziarului Drapelul” seriale precum: „La mormântul lui Conachi” de Nicolae Iorga, „Femeia și alcoolismul” de Sofia Nădejde, „Pe Nistru în sus” de N. Dunăreanu, „Aromânii” de D. Vasiliu - Bacău. La 14 iunie 1913 se publică cuvântarea ținută de domnul Toader Ioan la dezvelirea monumentului lui Manolache C. 51 Epureanu, solemnitate la care au luat parte miniștrii M. Cantacuzino și C. Arion, colonelul Costescu, trimisul regelui
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
locuitori ai Sucevei, iar unei surori, căsătorită cu un Șerbu, D. îi dăruia pe la 1680 un exemplar al Psaltirii slavo-române. Misira se va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă impulsul celor dintâi înclinații cărturărești. Răzlețe, parvin din epocă și informațiile ce îngăduie reconstituirea primei perioade a formării sale spirituale, ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după moarte”, iar cea românească adaugă două episoade noi: primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
, Ovidia (30.IX.1932, Silistra), poetă și istoric literar. Este fiica Angelei (n. Cicani) și a lui Nicolae Babu, inspector la Banca Națională a României, scriitor în dialect aromân. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București (1955), a fost repartizată la Catedra de istoria literaturii române, unde a funcționat ca asistent universitar până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
publicație apărută la București de la 15 noiembrie 1898 până în 1899. Aflată „sub direcția unui comitet”, revista este condusă efectiv de Nuși Tulliu, în a cărui locuință se va afla redacția. O serie de numere încep cu articole-apel, în care scriitorii aromâni sunt chemați să lucreze asupra graiului aromân, atunci în stadiul de „bună marmură necioplită”. Semnează versuri Nuși Tulliu (și cu pseudonimul Tullius), Iota (sau Iotta) Naum, Costică Cosmu, iar proză scriu N. I. Mocu, Aristide Tulliu, I. de la Gavana, G. Zverca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288818_a_290147]
-
1898 până în 1899. Aflată „sub direcția unui comitet”, revista este condusă efectiv de Nuși Tulliu, în a cărui locuință se va afla redacția. O serie de numere încep cu articole-apel, în care scriitorii aromâni sunt chemați să lucreze asupra graiului aromân, atunci în stadiul de „bună marmură necioplită”. Semnează versuri Nuși Tulliu (și cu pseudonimul Tullius), Iota (sau Iotta) Naum, Costică Cosmu, iar proză scriu N. I. Mocu, Aristide Tulliu, I. de la Gavana, G. Zverca ș.a. Petru Vulcan dă pagini dintr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288818_a_290147]
-
timp redactor la revistele „Tomis” și „Tribuna școlii”, funcționează și în calitate de consilier în Consiliul Culturii (1970-1974). Este redactor-șef, din 1974, al revistei „Livres roumains”. În 1990, fondează revista macedoromână „Deșteptarea” și în 1994, revista „Dimândarea” (publicație trimestrială în dialect aromân). În 1992, devine președinte al Fundației Culturale Aromâne „Dimândarea părintească”. Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura Prahovei”, colaborând apoi cu proză, versuri, articole și cronici literare la „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Astra” ș.a. Neconvingând cu placheta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
funcționează și în calitate de consilier în Consiliul Culturii (1970-1974). Este redactor-șef, din 1974, al revistei „Livres roumains”. În 1990, fondează revista macedoromână „Deșteptarea” și în 1994, revista „Dimândarea” (publicație trimestrială în dialect aromân). În 1992, devine președinte al Fundației Culturale Aromâne „Dimândarea părintească”. Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura Prahovei”, colaborând apoi cu proză, versuri, articole și cronici literare la „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Astra” ș.a. Neconvingând cu placheta Poeme (1973), C. se afirmă în domeniul criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
de intrare în subiect caracterizează mai toate cronicile și profilurile scriitoricești realizate de C., selectiv reținute în volumele Alfabet liric (1974), Poeți și poezie (1980), Printre poeți (1983). Poetul își relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
cronicile și profilurile scriitoricești realizate de C., selectiv reținute în volumele Alfabet liric (1974), Poeți și poezie (1980), Printre poeți (1983). Poetul își relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985). Romanul „de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
selectiv reținute în volumele Alfabet liric (1974), Poeți și poezie (1980), Printre poeți (1983). Poetul își relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985). Romanul „de sertar” Marea Serenității (I-II, 1996), aducând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985). Romanul „de sertar” Marea Serenității (I-II, 1996), aducând ca personaje de prim-plan comunitățile de aromâni, martore și victime ale unor timpuri istorice potrivnice, evidențiază la C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985). Romanul „de sertar” Marea Serenității (I-II, 1996), aducând ca personaje de prim-plan comunitățile de aromâni, martore și victime ale unor timpuri istorice potrivnice, evidențiază la C. o putere de construcție epică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]