5,079 matches
-
se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un miros acru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adiere de vânt revenea să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi, cu un oftat de nemulțumire, imitat de soldați. - Ai descoperit cine a construit... asta? Întrebă priorul. - Nu, Încă nu. Sunt pământuri ce aparțin familiei Cavalcanti, ți-am mai spus, necultivate de mult, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că e ceva! Se Îndreptă spre cel care Îl chemase. Omul părea să caute ceva printre resturile carbonizate și se agita frenetic, continuând să strige. Într-adevăr, era ceva. Mai Întâi i se păru să era vorba de o plantă arsă. Cinci vreascuri Îndoite ca o gheară spre cer. O mână carbonizată. Trupul zăcea cu fața În sus, preschimbat Într-o statuie de cărbune. Căldura imensă care, probabil, fusese descătușată În punctul acela uscase orice fluid din trup, reducându-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi groase de pergament, complet arse. Orice ar fi fost scris pe ele, era pierdut. - Alte scrieri? zise bargello cu un aer Îngrețoșat. O carte? Priorul scutură din cap. - Sunt prea mari. Și nici urmă de legătură Între ele, zise el culegând una și examinându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne strângea mâna ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră în școală și privi sala de clasă ca și cum ar fi fost un câmp de luptă. Duhnea a copii de țărani. Mai rămăsese și niștecenușă pe jos de la drapelul ars. Câteva scaune întoarse dădeau locului un aer de sfârșit de petrecere. Unii din noi urmăream scena de afară, fără să ne ascundem, cu nasul lipit de geamul ferestrelor. Pe tablă era scris începutul unui poem: Au simțit, fără îndoială, mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
abili, știu foarte bine cum să pătrundă în mintea ta și să vadă ce se petrece acolo. Mă privi zâmbind. Din pricina căldurii, pelerina fumega ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zece zile. Soldatul era acolo. După 30 de zile, buzele lui erau uscate, obrajii arși de vânt și trași, ochii îngustați. Dar el era acolo. Timpul trecea și tânărul era acolo, sub fereastra prințesei, obosit, tras la față, cu ochii arși. Și, în a nouăzeci și noua zi, soldatul s-a mai uitat o dată la fereastra frumoasei, a privit încă o dată în el, apoi, și-a luat armele și a plecat... Maestrul face o pauză absolut artistică. Cum e? — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fiertura acră, e așa de buuun!, e bun, așa-i?, e grozav de bun... — Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu te ții de glume. Nu, de ce?, mănânc tot, așa cum e, nu vezi ce burtă am?, că face și Loredana niște mâncăruri... gătește bine, că știi, nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai venit numai așa, de vorbe. Veniși la Kogaion, să-ți dea înapoi tinerețea? De-aia ai venit? — Într-un fel, da, de-aia am venit, pentru tinerețea mea. Bătrâna izbucnește în râs, deși e supărată de la friptura aia cam arsă, te dăduși de gol, da’ zi, ia să aud, și îi așază în fața mâinilor mari, masculine, bucățile de carne, fără piure, că nu mai am timp de cartofi acuma. Ești în încurcătură, văd eu, ești încurcat și ai venit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Maestrul îi scrisese să-l aștepte și ea așteptat acolo nu 30 de zile, ci 36. Grele zile, una mai grea ca alta. La sfârșitul fiecăreia dintre cele 24 de ore, Tina, cu ochii pierduți, intrați în fundul capului, cu buzele arse ca de o febră puternică, cu obrajii uscați și transpirată între sâni, se duce în dormitor, merge ca și cum ar dormi în ea, se așază la computer, deschide și scrie... După zgomotele de la fereastra parterului... meu, s-ar părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un agent al siguranței ușor obosit erau speriați de criminali adevărați, negri și transpirați, care în loc de tată aveau un agent disperat care se deghiza în Maica Tereza ca să obțină o informație banală de la un suspect inofensiv. Smith știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
făcut?”. Căută un loc în care să fugă, să se ascundă, să-și bage nasul și să uite, dar sânii Marianei erau acasă și cât vedea cu ochii, numai sânge și fum și inimi și rinichi și ficați și cauciucuri arse și chips-uri și sticle de Coca Cola părăsite în goana unei apocalipse neanunțate. * Horațiu primi vestea cu seninătate: se așteptase la asta. Probabil făcuse Maica o minune sau probabil trebuia să iasă din nou din închisoare Miron Cozma sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
curând, adieu, Chou‑Chou, un VW broscuță de culoare gri se târăște de‑a bușilea până la colț și dispare, dar lasă mult în urmă: prietenie și calitate umană. O fată ia masa de prânz în familie și deodată sare ca arsă - în timp ce rudele glumesc cu simpatie pe seama ei - și aleargă în întâmpinarea prietenului pe care l‑a așteptat atât de mult și care tocmai se întoarce dintr‑o expediție pe munte. După aceea, toată familia iese în oraș. Asemenea legături armonioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a străzii. Am luat cina la același restaurant japonez la care ne duceam În fiecare seară, la câteva minute de mers pe jos de la hotel. Tofu servit rece costa patru dolari jumătate, iar un tendon cu gust oribil, de furnir ars, făcea chiar opt dolari, dar nu-mi dădeam prea bine seama dacă era scump sau ieftin, fiind prima mea vizită la New York. Monkey vorbea mult În timpul mesei. Discuția din seara asta avea ca temă necesitatea emancipării japonezilor atât În comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dispărută. — Da, sigur, că eu le țin minte cum țin minte câinii cu coadă. Foarte neobișnuit. Te duci? Am ridicat din umeri: — În ultima vreme am dormit prost, așa că de ce nu? — Vrei să zici, în afară de faptul că e o ruină arsă și că e periculos să mergi înăuntru? Păi, un motiv ar fi acela că e posibil să fie o capcană. Cineva ar putea să încerce să te ucidă. Oi fi trimis-o chiar tu, atunci. El râse fără tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
demonul defectelor, ci și de cel al calităților sale prea evidente. În cazul meu - iertată-mi fie lipsa de modestie - de demonul umorului. Timp de mai mulți ani, m-am luptat cu el în revista „Știință și tehnică”, sub pseudonimul Ars Amatoria (numele grupului literar din care fac parte), publicând aceste două seriale pseudo S.F. ce și-au câștigat un anumit public, au stârnit anumite simpatii și au sfârșit prin a atrage atenția anumitor organe și organisme de partid și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zise Felix S 23 către Dromiket 4. Și întreabă dacă n-au cumva capace de delcou, m-a rugat tov. Istrate de la Colibași. — Aici „Bourul”, recepție! spuse Dromiket 4. Cine-i? — „Bourul”? Sunt „Veac Nou”! Recepție! — „Veac Nou”? sări ca ars Felix S 23. Unde sunteți, dragă? — Am ieșit din coada cometei Halley! se auzi în difuzor. Am scăpat, fraților! Avem orbita noastră! — Cum ați scăpat? — Nu ne dăm seama! Cred că prin autodotare! Cu rapița! — Cum cu rapița? strigă nelămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei ziduri. Căci spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]