119,094 matches
-
începere din 1923 (anul cînd se năștea fiica lui, d-na Monica Lovinescu) și pînă cu cinci zile (10 iulie) înainte de a trece în lumea celor drepți. Volumul al șaselea a apărut de curînd la Fundația Națională pentru {tiinta și Arta de pe lîngă Institutul “G. Călinescu” al Acadcemiei Române. Cu trei ani mai devreme decît plănuise editoarea. Primele patru volume văzuseră lumină tiparului la răposata Editură Minerva, cu începere din 1993. Aflate în posesia d-nei Monica Lovinescu, Agendele au fost încredințate
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
ambele incluzînd necesitatea asumării căderii drept o condiție a elevației, a păcatului drept o premisă a absoluțiunii: "Coborîrea în tenebre a lui Orfeu, prefigurare a întenebrării lui Hölderlin, nu e doar o imagine patetică, ci o condiție preliminară a unei arte poetice. Căderea precede înălțarea, transfigurarea presupune desfigurarea". Se cuvine să ținem seama de ceea ce poetul însuși mărturisește cu privire la ascendența sa spirituală catară, adică la acea derivație occidentală a ereziei maniheiste din Evul Mediu, care, propagată de bogomili și în Cîmpia
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
minții un peisaj dezolant. Poate a spus-o chiar un scriitor veritabil. Oricum, nu cred că acesta e adevărul. Sigur, s-au pierdut după Revoluție acele "mase largi" de cititori care, în lipsă de altceva, se orientau către literatură, către artă în general. Acum, când există atâtea și atâtea forme de distracție/ petrecere a timpului liber, au rămas alături de literatură cei cu adevărat pasionați de ea. Te asigur că ei citesc, și chiar cu o curiozitate vie, cărți și reviste; ai
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
anului 1993, după ce trecuse dealul mare al celor 90 de ani de viață, Ion Irimescu s-a urcat în tren și a sosit cu Doamna Domniei sale la Iași. Era poftit să primească titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de arte din Iași, al cărei profesor de sculptură fusese între 1940-1950, adică pînă la desființarea instituției ieșene. Cei care-i făcuse înalta onoare (pusă în operă abia în primăvara lui 1994), uitaseră să-l anunțe că ceremonia se amînase. Fie pierduseră
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
că acel concurs de la Iași tocmai se desfășurase, avusese senzația că cerul căzuse peste el. Dar Dumnezeu le rînduiește pe toate. Și le rînduiește bine pentru oamenii cei buni. La concus nu reușise nici un candidat, așa că profesorii ieșeni de la Belle Arte se duseseră la Minister să ceară chemarea lui Ion Irimescu la catedră la Iași, solicitare, dealtfel, acceptată. Misiva de la Iași venise într-o zi de 1 aprilie, încît el, voluptosul creator de farse, după regulile umorului negru, se gîndise la
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
creator de farse, după regulile umorului negru, se gîndise la o glumă, la un haz de necaz. Cu toate acestea își luase inima-n dinți și, cu Jenița alături, ca de obicei, se îndreptase spre Iași. Intrase sfielnic la Belle Arte, afișînd indiferența unui om, care habar n-are ce caută acolo. Repede cețurile se ridicaseră. Colegii îl primiseră cu urale. Norocul îi surîsese iar. Nu era vorba doar de cîștigarea unui post dorit, ci mai ales de dobîndirea unui mediu
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
reconfortabile și să-și desăvîrșească opera, cu ciclurile ei, de la maternitate la muzică, de la himere la chipuri de oameni, alcătuind un tot, acel întreg ce-i poartă pecetea. E creația unui om a cărui rațiune de a fi a fost arta și pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare, și puternic și rămuros al artei sculpturale românești. E dimineață și meșterul este în
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
a cărui rațiune de a fi a fost arta și pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare, și puternic și rămuros al artei sculpturale românești. E dimineață și meșterul este în atelierul său. Modelează, reflectează, primește prieteni. Povestește și își aduce aminte ce-a fost o viață de om, 95 de ani, din care 75 închinați, cum spune prietenul lui, Corneliu Baba, jocului
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
fost grija anilor din urmă, adică a timpului cînd omul simte că se apropie un ceas al plecării, ce nu trebuie să te găsească nepregătit. Dar preocuparea de căpătîi, necontenită de o viață, a fost lucrarea pentru dăinuriea veșnică prin artă. Una din expresiile tulburătoare ale acestei preocupări poate fi și următoarea mărturisire, de o bună cuviință, proprie Domniei sale: Dacă din truda artei mele vor rezista să facă față aprecierii severe și implacabile a viitorului doar cîteva lucrări, atunci liniștea de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
te găsească nepregătit. Dar preocuparea de căpătîi, necontenită de o viață, a fost lucrarea pentru dăinuriea veșnică prin artă. Una din expresiile tulburătoare ale acestei preocupări poate fi și următoarea mărturisire, de o bună cuviință, proprie Domniei sale: Dacă din truda artei mele vor rezista să facă față aprecierii severe și implacabile a viitorului doar cîteva lucrări, atunci liniștea de dincolo de mormînt îmi va șopti că nu am trăit în zadar". Această luciditate, ce este a acelui spirit critic al Moldovei, despre
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
a dăruit-o orașului începuturilor sale, Fălticenilor, alcătuindu-se aici cu adevărat un muzeu de ținută și respirație universală. În această plămadă a spiritului ne putem cel mai bine regăsi pe noi înșine. Iar lecția de profunzime, de jertfire pentru artă și pentru acest neam, pe care ne-o oferă Ion Irimescu, este pilduitoare. Artistul, urmîndu-și vocația, nu s-a pierdut în gîlceve mărunte și efemere, deși poate nici acestea n-au lipsit din viața sa de om al cetății, de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
a pierdut în gîlceve mărunte și efemere, deși poate nici acestea n-au lipsit din viața sa de om al cetății, de dascăl și de lider al breslei, pentru că lumina, care l-a sorbit pînă la deplină cuprindere, a fost arta. Asumarea vocației Ca un ceasornic elvețian, la ceasurile opt dimineața, artistul e la ușa atelierului său din Pangratti. Străbate mai anevoie drumul de cîteva sute de metri de la casa sa din strada Zambaccian pînă aici, dar îl face numai și
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
concepe altfel existența, atîta vreme cît Dumnezeu nu l-a chemat încă la dînsul. E, deci, un fel de a fi. Și nu de azi de ieri, ci de atunci cînd a pornit pe drumul, mereu suitor pentru el, al artei sculpturale. E pilduitoare în acest sens o întîmplare pe care maestrul Ion Irimescu mi-a povestit-o nu de mult, într-o dimineață de sfîrșit de noiembrie, în atelierul său din București, din strada Pangratti. Își amintea de începuturi, de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
să nu se mai termine, nu l-a prins. Și-a dat seama îndată că nu era de dînsul acolo. Avea cu totul altceva de făcut. Îl așteptau atelierul, valiza cu lut, proiectele lui nenumărate. Știa că reușita în orice artă presupune o muncă fără preget, iar sculptura cerea pe deasupra și condiție fizică ca să izbutești să-ți realizezi gîndurile, să dai materialitate jocului închipuirii. De a doua zi n-a mai călcat pe la cîrciumioara de lîngă liceu. Puțin i-a păsat
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
viața, oriunde s-a aflat. Pînă și în numeroasele călătorii în străinătate nu s-a despărțit de blocul lui de desen. De fiecare dată se întorcea acasă cu un braț de schițe. Ion Irimescu conștientizase de tînăr că reușita în artă înseamnă contopirea cu aceasta și părăsirea unor alte preocupări, ce pot deveni dacă nu stricătoare, cel puțin stingheritoare. Căutările acelea disprețuitoare nu-l clintiseră din hotărîrea lui de a-și vedea țelul fixat parcă de cînd e lumea și pămîntul
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
artistul și-a putut construi netulburat o operă de dimensiuni ce pot părea miraculoase. E truda zilnică și cultivarea statornică a harului pogorît peste dînsul. Este împlinirea fără cusur a datoriei. E rupere de cele lumești și oficierea în altarul artei. Și asta se întîmplă din tinerețe și pînă azi, cînd meșterul se apropie de patriarhala vîrstă de 96 de ani. Așa a fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La sfîrșit de februarie 2000, într-
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
rupere de cele lumești și oficierea în altarul artei. Și asta se întîmplă din tinerețe și pînă azi, cînd meșterul se apropie de patriarhala vîrstă de 96 de ani. Așa a fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La sfîrșit de februarie 2000, într-o duminică, mă aflam în cuibul lui Ion Irimescu, la Fălticeni, în odăițele unde-i este acum sălașul în preajma muzeului ce-i poartă numele. De puțin timp se încheiase ceremonia în care
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
de naștere acasă, în Fălticenii obîrșiilor și începuturilor sale. Are sălaș în apropierea muzeului, care-i poartă numele, unde sub grijirea sa se rînduiesc lucrurile ce-i alcătuiesc portretul de artist proteic și original cu un loc marcant în istoria artelor românești. Din vara lui 1999 nu mai vine la Fălticeni în vacanțe, în vizite. S-a statornicit între timp aici, în cîteva odăițe, unde-i este și atelierul, care peste timp vor întregi, ca și în cazul lui Brâncuși, muzeul
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa nu atît frumusețea femeii, cît caracterul ei teribil de puțin conturat. Părea, întărește Wilde, că nu avea personalitate deloc, ci doar posibilitatea de a încarna mai multe tipuri. Se dăruia artei, își schimba salonul în studio și două-trei zile le petrecea prin galerii de artă și prin muzee. Apoi trecea la cursele de cai, după care la religie și la politică. Era un Proteus și tot atît de puțin reușite îi
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
cît caracterul ei teribil de puțin conturat. Părea, întărește Wilde, că nu avea personalitate deloc, ci doar posibilitatea de a încarna mai multe tipuri. Se dăruia artei, își schimba salonul în studio și două-trei zile le petrecea prin galerii de artă și prin muzee. Apoi trecea la cursele de cai, după care la religie și la politică. Era un Proteus și tot atît de puțin reușite îi erau transformările. Într-o zi, descoperind un roman foileton, în care eroina semăna izbitor
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
montajul și al cărei rol în construcția filmului este unul esențial, și pe Ion Cristodulo care semnează deopotrivă scenariul, imaginea și regia, ceea ce, într-o exprimare mai concisă, înseamnă un film de... Noutatea absolută a acestui film, atît în spațiul artelor noastre plastice, cît și, după știința mea, în acela al documentarului, stă, în primul rînd, în filosofia lui, în nivelul intelectual și în caracterul său enciclopedic, de sinoptic al unui amplu interval istoric. Ieșind din stereotipia evocării grave și, inevitabil
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
o pot articula infinit mai precar. Secvența I Prin anii 1912-1913, pe cînd Corneliu Baba, în vîrstă de șase-șapte ani (se născuse în 1906, la Craiova), avea deja un șevalet propriu în atelierul tatălui său, pictorul academist Gheorghe Baba, în arta europeană se manifestau simultan, cu diverse grade de intensitate, estetici care acopereau un spațiu doctrinar și expresiv foarte larg: elementele simboliste conviețuiau cu diversele variante de art nouveau, remanențele impresioniste coexistau cu tot felul de academisme, iar expresionismul germano-vienez se
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
în 1916, chiar la mijlocul războiului, o mișcare deja manifestă dar nebotezată încă, primea prin hazard, odată cu deschiderea Cabaretului Voltaire din Zürich, denumirea DADA. Ea declara deschis, cu o virulență la fel de mare ca aceea a războiului din tranșee, un război împotriva artei burgheze, împotriva convențiilor anchilozate și a umanismului decorativ și fariseic. Și pentru ca lucrurile să fie complete, peste cca. zece ani (1924), poetul André Breton avea să publice în Franța Manifestul suprarealismului care, alături de mișcările deja amintite, va provoaca în cultura
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
plac Dacă aș putea strânge o sută de ludovici, aș merge în Grecia", spunea Lamartine, în 1832. Nici Andersen, Byron, Chateaubriand, Renan, Giraudoux, Sartre, Cocteau - și câți alții! - n-au gândit altfel. Nici noi, în zilele noastre. Democrația, morala, filosofia, arta, literatura, estetica, mitologia, jocurile olimpice, istoria Greciei rămân obsedante pentru cine încearcă să înțeleagă izvoarele europene. A merge pe urmele lui Schliemann, la Mykenes, a asculta o scandare grecească la Epidauros rămâne visul oricui. Atena, în câmpia deschisă spre mare
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
ridicat pe Acropole în jur de 525 î. Chr., Parthenonul lui Pericle, agora veche, la epoca romană, apoi la cea bizantină, latină, musulmană, "până la Grecia independentă din 1832, care a făcut din Atena capitala sa". În "orașul cu șapte coline" artele înfloriseră din cele mai vechi timpuri: pe colina Colonos Agoraios, în templul doric numit Hefaisteion se stabiliseră topitorii de metale; la sud, în teatrul lui Dionysos aveau loc serbările în cinstea zeului vinului și se dădeau reprezentații cu piesele lui
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]