50,009 matches
-
facem aia; ori, invers, să nu facem aia. Ce nu auzirăm până acum - exceptând versurile imnului național - este recomandarea unui crainic de radio - mai de mult - care dis-de-dimineață zbiera la microfon... Cetățeni ai Capitalei, treziți-văăăăăă!!! Acest verb urlat lung, disperat, aruncat din fundul bojocilor în spațiul bucureștean forfotind de graba plecărilor la serviciu, dimineața, mie, personal, ca să zic așa, îmi plăcea să-l aud pentru că, în primul rând, nu ni se spunea de ce trebuie să ne trezim, în ce scop și
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
în ce scop și nici ce primejdie ne paște, dacă nu ne-am deștepta... Să ne trezim; și-atâta tot. Fiecare la libera alegere... Nu știu dacă, după orele 24 noaptea, ea, noaptea fiind refugiul, scăparea săracului, mai merge să arunci în văzduh mesajul înfricoșător, întrucât sunt și inși subțiri, rari, dar sunt, a căror minte abia după căderea întunericului se trezește de-a binelea. Nu știu; zic. Dar stau și mă gândesc... Anume, dumnealor, cetățenii în sfârșit,... dacă dânșii, dormind
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
și mă gândesc... Anume, dumnealor, cetățenii în sfârșit,... dacă dânșii, dormind din greu, o dată și-odată, cine știe cum, se trezesc, prin cine știe ce împrejurări, ori datorită căror motive, dumnealor se deșteaptă, cum spune imnul,... din somnul cel de moarte în care îl aruncară teribilii lor inamici, - nu ei, personal, singuri ei pe ei, cum se susține uneori de către cetățenii vânduți agenturilor străine; dacă se vor trezi ei, zic, și dacă, deșteptându-se dânșii în cele din urmă, nu le-ar veni ideea să
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
umple rația de pește pe care o vinde sau o schimbă cu alte produse. Metoda lui ingenioasă i-ar fi adus multe profituri, dacă într-o zi șase ochi hămesiți de copii nu l-ar fi impresionat, făcându-l să arunce peștii pe care voia să-i comercializeze și să o ia la fugă. În lagărul clasic o asemenea urmă de umanitate nu ar fi fost permisă, căci ar fi pus sub semnul întrebării propria supraviețuire. Lagărul vechi continuă să existe
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
nu nimereau țigara. Nici un corb: or fi fugind de valuri? Niște pescăruși micuți, păsările cu coada țeapănă. Fâșii de nori verzi în depărtare, eu pe terasă urmărindu-i. Veneau de sus din Ucraina, îndreptându-se spre apă. Bărbatul gras a aruncat țigara, supărat, femeia i-a șoptit nu știu ce la ureche, au ridicat capetele la unison: nici unul dintre ei n-a răspuns semnului meu, bărbatul gras m-a amenințat cu pumnul strâns. Scriitorul Dinu Flămând - Timp de mulți ani, până la sfârșitul comunismului
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
subteranelor metroului parizian. L-am însoțit pentru asta pe un conducător de metro de la un capăt la altul al traseului, întrebîndu-l care sînt, acolo, sub pămînt, anxietățile sale. Omul se temea cel mai tare de sinucigași, de cei care se aruncă sub roțile trenului fără a mai putea fi evitați. Îmi spunea că este oribil, uneori fiind nevoie de macarale pentru a desprinde garnitura de rămășițele umane strivite. R: Cea mai puternică senzație de întîlnire a realului cu mitul am avut
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii române superioare, vrând, nevrând, se pare că începu a se calcula, proporțional, doar pe degetele unei singure mâini... Ziaristica, vorba spumoasă, aruncată în mijlocul mulțimii, se bucura pe timpuri de un respect țeapăn până și din partea prostimii drept credincioasă. Făcând o socoteală mai largă, putem începe numărătoarea cu năbădăiosul cronicar Radu Popescu, luând o pauză de vreo două secole și ceva în dreptul lui
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
mai amintiți, primii care s-au desolidarizat de ei au fost apropiații lor, inclusiv rudele de gradul întîi. Andruța Ceaușescu se străduia să demonstreze la proces că el nu prea știa ce căutau la Inter trupele aflate în subordinea lui. Arunca graseiat vina pe diverși subordonați de la Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa. Cînd a fost prins, Nicu Ceaușescu a declarat că venea la București de bunăvoie, după ce aflase că puterea fusese preluată de Ion Iliescu, ceea ce i se părea
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
se putea distanța de canoanele care îl configuraseră: el s-a adaptat la noile realități și, viclean, a jucat rolul unui patriot liberal care încearcă să asigure o independența țării. Realitatea era cu totul alta: România a fost secătuită și aruncată în cea mai cumplită înapoiere și izolare. Sistemul a continuat, chiat dacă în formă atenuată: n-au mai fost interzise atât de multe cărți ca în timpul stalinismului, dar cred că nu există autor clasic român care în edițiile publicate să
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
zăpadă de pe culmile uitate.) "E scriitor bun" - a spus cineva dintr-o dată. Am auzit bine, se pare că vorbeau despre mine. La bucătărie, trebuie să spui mereu așa ceva despre un underist, ca să se bucure și el un pic. Pomană, au aruncat o vorbă, doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
arhivă pentru posteritatea care va crede că nouă ne-a fost ușor... Fila 2. 6 iulie, 2004, seara, la emisiunea "Nașul", Dumitru Dragomir zice: "Mă doare-n pălărie de unii președinți de cluburi!" Un beteșug nou ? Pe furiș, mi-am aruncat pălăria la container... Fila 3. Un prezentator de la emisiunea "Național E pe val" (de la "Național Tv": "Să întrerupem bulibășeala, să ascultăm meteo"... "Bulibășeală"? Să fi fost vorba despre o clipă de sinceritate... Fila 4. Am urmărit reportajul tv de la Congresul
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
un erou, mort la datorie, într-una din intervențiile periculoase, îl văd palpitînd de viață, făcînd dragoste cu femei frumoase, un tînăr pentru care moartea nu există. Prietenul său nu poate spulbera iluzii. Prietenul său, orbit în Irak, nu poate arunca în aer povestea părinților, născută după ce băiatul lor a fost ucis. Nu le poate spune altceva decît ce vor să audă. Că războiul aduce libertate și democrație unui popor, că dictatura este periculoasă și trebuie stîrpită cu ajutorul tinerilor americani frumoși
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
scandaloasă, pentru habotnici; un sacrilegiu nepieritor. La Catedrala Sfântul Petru în lanțuri� introduc o fisă într-un aparat ca să se aprindă becul electric de deasupra lui Moise. Fără taxa aceasta, El zace în umbră. Marmura singură se zbate cu semiobscuritatea, aruncând reflexele ei. Artificiul, taxa pe lumină, dă Patriarhului ceva și mai măreț.. Ceva de Leu închis, Arhetipul, Ideea de leu după ce specia lui s-a stins... La ora patru și un sfert după amiază, pe ușa larg deschisă a Catedralei
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
plină vară, Geo Saizescu a dat din nou lovitura filmând o ediție natur, revăzută și adaptată, a simpaticului său film. De această dată în rolul principal l-a avut pe domnul Adrian Năstase surâzându-le câtorva miniștri înainte de a-i arunca din Guvern în focul PSD-ului. Momentul "intim", transmis în direct de televiziuni, s-a petrecut tocmai când canicula a dat în toridism acut, iar profesioniștii din televiziuni " câți or mai fi - erau plecați în concediu uitând să zăvorască ușile
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
au miros. 29. Dar când vei căuta acolo pe Domnul Dumnezeul tău, îl vei găsi" * Istoria civilă este martoră. Până la cotidianele celei mai apropiate actualități. Iubirea pe care Dumnezeu o arată poporului său nu este întrecută decât de pedepsele cumplite aruncate asupra lui când nesocotește poruncile divine. Acestea se îmbină cu sfaturile cele mai practice care să asigure prosperitatea seminției, precum și higiena ei fizică și morală.Uneori, dispozițiile ating cele mai nebănuite cazuri. Astfel, de pildă, în capitolul 22, sfatul 10
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
mai auzi strigând "Băsescu și Stolojan/ Nu umblă după ciolan" în fața televizorului, ci doar pentru a verifica dacă era adevărată zicerea "Deux ex machina" din scrierea platoniană. După ce a reușit să iasă din autoturismul "Dacia 1100" cu îmbunătățiri, și a aruncat televizorul pe geam, femeia l-a convins... Din toată povestea Haralmpy, care nu e un tip ranchiunos, ci încearcă să acumuleze din orice noi cunoștințe utile pentru obște, la întoarcere mi-a strecurat pe sub ușă - interzicându-i-se să mă
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
capturat-o dușmanul! Cu toate acestea, despre celelalte săbii ale domnitorului textele istorice tac. Ce s-a ales de ele? Unde s-or fi aflând? Au ruginit sub ruinele castelelor moldave? Le-au topit tătarii, polonezii ori muscalii? Le-au aruncat la grămada de fier vechi descendenții direcți? Le-or fi înstrăinat urmașii - îi știți, cei care până-n ziua de azi și-au trecut pe emblemă nemuritoarele slove " Nu ne vindem țara?" Răspunsurile la astfel de întrebări nici nu prea au
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
istoria: o exaltăm demagogic când avem nevoie de voturi, și-o siluim cu sălbăticie în restul timpului. N-a existat și nu există politician român care să nu se fi pitit îndărătul vreunei figuri istorice, pentru ca de-acolo să ne arunce ocheade amoroase. Iliescu și scutierul său Năstase n-au nici un motiv să iasă din acest scenariu. Ba chiar i-au adus îmbunătățiri: ei și-au construit podiumuri speciale, tocmai bune pentru autoproslăvire, pe când poporul e înghesuit în țarcuri. E drept
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
dar interminabil) de azi, nu sugera/sugerează plenitudinea luminoasă a ideii de Sărbătoare. Ei bine, după intonarea Imnului Regal, trecea fanfara militară și defilau regimentele orașului. Iar toată lumea aceea, chemată nu de damful cazanului cu fasole, ci de sentimentul Sărbătorii, arunca flori peste soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și acesta. Și totul nu dura mai mult de un ceas. După care toată omenirea aceea radioasă flana pe Corso și umplea terasele, cafenelele, cofetăriile, parcurile, Pădurea Verde, stadioanele
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
cel al diferitelor ipostaze, uneori contradictorii și adesea doar trecătoare definindu-i lui Lovinescu personalitatea, în raport cu ceea ce aș denumi "evenimentul contemporan". Aici intervine desigur calitatea mea de simplu martor, dar un martor într-o continuă devenire, care, conturându-se treptat, aruncă o lumină asupra semnificației mai adânci a "Sburătorului" în ultima fază a existenței sale, colorând de o manieră aparte inevitabila lui apropiere de sfârșit. Vreau să spun că "spectacolul" n-a încetat din pricina acestei apropieri, întrucâtva presimțită datorită factorilor obiectivi
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
care m-a făcut să mă apropiu și să ciulesc urechile (va fi fost una din ipostazele în care m-a calificat ca "băgăreț"). "Puțin mă privește - îl auzeam pe amfitrion perorând cu o voce de stentor, că poporul înfometat arunca cu pietre după racla lui Ludovic al XIV-lea. Cine se mai întreabă astăzi, bucurându-se de splendorile Versailles-ului de soarta mulțimii cu sudoarea căreia atotputernicul monarh și-a înălțat palatele. Milioane de oameni au să proslăvească de-a
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
când nevasta lui Pino era Întoarsă către soțul ei, Cristina mi-a șoptit: „Și-a pus deoparte cutia ei de bomboane și a desfăcut-o pe-a mea.” Apoi mi-a făcut semn să privesc În spatele scaunului doamnei. Mi-am aruncat o privire Într-acolo. Într-o nișă din zid, sub poșeta doamnei, se zărea o cutie de bomboane Lindt. Dintr-o margine a sălii, un animator cu microfon, Încadrat de două femei tinere și drăguțe, ne-a anunțat Începerea tragerii
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
Constantin Țoiu Indiferență în plină istorie. Prefer aventura meditativă. Nu își înălța oare Virgilius cântările sub tegmine fagi, sub coroana fagului, pe când Cezarul, în campaniile lui militare, își arunca fulgere dincolo de Eufrat?... Mă întorc la seminarul lui Zapan... Nu există percepție vizuală a unui obiect, dacă nu avem diferențe de intensitate, de umbre, de contrast, excitațiile provenind din mai multe părți ale câmpului de observație. (Azi, mai 2004, adaug
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
aveau acces, la fel de simplu și elegant ca printr-un "search" pe Google, la toată lista cu referințe critice existente. Cu două deosebiri: materialele erau deja sortate de coordonatori avizați, după criterii științifice și estetice, balastul fiind deja, în mare măsură, aruncat la coș. Iar lista avea un caracter orientativ: trimiterile la titlurile de referință permiteau, ulterior, consultarea lucrărilor serioase, pe care nici o bibliotecă virtuală, la această oră, nu le înglobează. Fără aceste ghiduri ale Bibliotecii Babel, lumea literară e un adevărat
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]