1,519 matches
-
e nimic de făcut, iar inițiativa funcționarilor de a cere de lucru e sancționată cu aspre reprimări. Șefii de diverse grade, dar mai ales demnitarii, practică șantajul erotic la adresa tinerelor angajate, ceea ce se soldează, într-un caz, cu sinuciderea celei „asaltate”, eveniment înfățișat însă plat, fără dramatism. Există, desigur, și un fir epic principal, cam firav, o poveste de dragoste cu evoluție nefericită, însă cartea rezistă prin observația detaliului, prin valoarea „documentară” privind un mediu uman și prin vigoarea, moderată, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
treia variantă: Copou, Cetățuia, Galata, Bucium, Șorogari, Căprița și Vlădiceni. Îmi aduc bine aminte de o toamnă când parcă pluteam într o atmosferă încărcată doldora cu pulbere de aur și funigeii - acele fire de mătase desprinse din pletele zânelor - ne asaltau din toate părțile, iar soarele, oprit la chindie, sprijinit parcă într-o rază, ne amintea de versurile lui Păstorel: „Suav amurgu-și lasă rugina în pahare: Miresmele grădinii în noi se răspândesc. S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
său an de viață, I. Negoițescu nu mai voia decât să și scrie și să-și încheie spovedania. Ea avea, pentru el, în momentul respectiv, o importanță capitală, poate și din cauza unor impulsuri obscure, inconștiente, venite din străfundul unei vieți asaltate de moarte, pe cale de consumare definitivă. Și atunci, știind și neștiind în același timp, el se întoarce cu totul înspre trecutul său, către rădăcinile biologice și psihice ale ființei: căutându-și copilăria și „originea maternă“, își caută, de fapt, un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fără excepție, au pornit o campanie constantă și vehementă anti-dictatură și anti-Pinochet, atât în plan bilateral, cât și în forumurile internaționale. Din primele zile după 11 septembrie 1973, sediile misiunilor diplomatice occidentale, dar și ale unor state latino-americane, au fost asaltate de zeci și sute de chilieni care pătrundeau cu forța sau sub diverse motive în ambasade, cerând "azil politic". Datorită numărului mare de asasinate, arestări, dispariții, Santiago devenise un "tribunal internațional", unde puteai să întâlnești zeci și zeci de avocați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de 42, din diverse motive piese lipsă, defecțiuni la motoare, asamblare aiurea refuzând să funcționeze într-o țară cu dictatură militară! Au mai urmat și alte surprize de același gen. În perioada șederii la Santiago, delegațiile economice nu ne-au asaltat. Și atunci, ca din păcate și acum, America Latină nu era pentru noi o "prioritate". Lansasem propuneri, în diverse domenii, dar ne loveam de indiferența celor din țară. Ca atare, am fost plăcut surprins, când am primit comunicarea deplasării în Chile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
diplomație pe care dorim să-l evocăm a fost, desigur, nu numai pentru România, dar și pentru Europa un "moment-simbol": prin semnificație, punând în evidență modul în care un stat, de importanță medie, se poate manifesta într-un mediu internațional asaltat la un moment dat de crize și conflicte deschise, și prin resorturile de care poate face uz; prin prestație și serviciile pe care le poate aduce comunității. Dar tocmai de aceea, asemenea acte nu ar trebui uitate și cu atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îndoit că ar avea cu adevărat o inimă, a putut totuși vedea că „it struggled to rule the world and when it prevailed all went well with us”. Numai în inimă a găsit totdeauna soluția în dilemele ce l-au asaltat „în fiecare lună, în fiecare săptămână, în fiecare zi, și era mereu soluția justă” (p. 102). Sunt în aceste pasagii cel puțin două lucruri de reținut și de meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
regele Mihai, ca orice om, a cunoscut uneori teama. Dar a dovedit prin toată existența sa că nu cedează, în nici un caz, niciodată, acestui sentiment diminuant, natural poate, subuman sigur. Tot ce a făcut, în momente când stihiile pustiirii îl asaltau din toate părțile (insist : din toate părțile), a fost să le privească în față, netulburat, să le spună exact pe nume și să nu se încline. Nici actul de abdicare de la 30 decembrie 1947 nu a fost altceva, dacă ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
anexa 9 ). Lista de întrebări (interogativă sau de verificare) este un instrument pentru stimularea imaginației creatoare, „Actele creative ale inteligenței" (întrebările), sunt grupate în nouă categorii: alte utilizări, adaptare, modificare, mărire, combinare, micșorare, înlocuire, reorganizare, inversare. Astfel întrebările cu care asaltăm obiectul de cercetare se întretaie oferind posibilități multiple de abordare. Lista interogativă a lui Osborn se folosește neapărat în condiții de evaluare suspendată, deși brainstorming -ul nu apelează întotdeauna la ea. Listele își mai găsesc utilizarea în tehnicile de relaționare
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
al slăbiciunii, al unei disperări ce nici nu avea curajul să se arate, să se afirme, o „disperare timidă, convulsivă, nesigură de sine”! Un fel de semn al nebuniei, pur și simplu, deoarece această „realitate” pe care o nega Îl asalta, Îl Îmbrâncea și adeseori Îl ridiculiza din toate părțile și nu rareori el Înainta Într-un culoar de hohote de râs sau de grimase ironice ale celor „adaptați”, cei care se grăbeau să lingușească și chiar să maimuțărească „ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar fi ajutat să ne situăm ideile, să avem o clară, realistă, critică reprezentare asupra fondului nostru ideatic și asupra primelor noastre scrieri. Tipică pentru el a fost relația cu mine: În primii trei ani, Între ’58 și ’61, deși asaltat de prietenul comun, Nichita, să se apropie efectiv de mine, ardeleanul-bănățean care indispunea pe nu puține „spirite fine, bucureștene” prin judecățile sale provinciale, probabil juste În esența lor, dar exprimate prea brutal și În forme absolut ne-canonice, Matei, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de care nu mă’doiesc că voi fi asaltat, prea puțini sunt și vor fi cei care vor discuta cu calm și seriozitatate extrapolările mele teoretice, Încercările de a recrea o atmosferă sau profiluri psihologice! -, eu, autorul, romancierul care sunt nu pretinde În primul rând „obiectivitate”, ci... patos al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avut nenumărate probleme, făcând parte din juriul ce selecta fotografiile. Îmi amintesc și acuma cu spaimă de unele fotografii primite de la artiștii din Cehoslovacia, făcute la invazia din 1968, cu oameni sub tancuri, femei și copii fugind îngroziți, trupe "eliberatoare asaltând" la baionetă "grupurile de manifestanți". Cu același prilej aveam să admir, pentru prima oară, minunile realizate de fotografi din Japonia, Coreea de Sud și Hong Kong. Cu aceștia din urmă am ajuns și într-un "conflict diplomatic": la intrarea în sală era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i șapcă. Imediat după coborâre a și fost înconjurat de "ai mei", dotați cu camere de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot soiul de întrebări. Nu fusese informat că o să fie prezentă și "presa străină" și în primele momente a fost descumpănit. S-a întors în spate și a întrebat: Cine i-a adus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au pornit o campanie constantă și vehementă anti dictatură și anti Pinochet, atât în plan bilateral, cât și în forumurile internaționale. Din primele zile după 11 septembrie 1973, sediile misiunilor diplomatice occidentale, dar și ale unor state latino-americane, au fost asaltate de zeci și sute de chilieni care pătrundeau cu forța sau sub diverse motive în ambasade, cerând "azil politic". Datorită numărului mare de asasinate, arestări, dispariții, Santiago devenise un "tribunal internațional" unde puteai sa întâlnești zeci și zeci de avocați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spre surprinderea celor prezenți, întorcându-se spre delegația română, a spus: "Și acum să vi-i prezint pe dușmanii acestei prietenii!". Bine gândit, "frate frate, dar... camioanele îs pe bani"! În perioada șederii la Santiago, delegațiile economice nu ne-au asaltat. Și atunci, ca din păcate și acuma, America Latină nu era pentru noi o "prioritate". Lansasem propuneri, în diverse domenii, dar ne loveam de indiferența celor din țară. Ca atare, am fost plăcut surprins când am primit comunicarea deplasării în Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Localul era plin, fiind bine situat și servind lucruri de foarte bună calitate. După îmbrățișările de rigoare, am luat loc la masa rezervată și "patronul", cu fața radiind de bucurie, alături de simpatica sa soție, tot româncă, a început să ne asalteze cu întrebări "ce servim?". Ne-a adus tot felul de aperitive excelente, unele pregătite după rețetele de "acasă". La plecarea ultimului client, s-a grăbit să închidă localul, a lăsat o singură lumină aprinsă în colțul unde ne așezasem strategic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plastici și o echipă a televiziunii. Drumul a fost lung, dar, în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai noștri au făcut furori la Bienală, în special "Trilogia antică", mass-media difuzând cronici elogioase. Artiștii au fost asaltați pe durata șederii de sute de români-brazilieni, care nu mai pridideau cu elogiile și invitațiile. Aveam să cunosc pe mulți dintre ei, medici, ingineri, profesori universitari, cu care aveam să stabilesc durabile relații la numirea mea în post în Brazilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de activitate "de strajă la somnul Patriei"! Îi cunoșteam pe cei din cele două Comisii de relații externe din Senat și Camera Deputaților. Erau oameni cu experiență, venerabili, care știau ce știau și despre diplomație și despre "candidat". Am fost asaltat cu întrebări, la care am răspuns calm și cu siguranță și am prezentat și programul meu de activitate în Republica Orientală a Uruguayului. Printre cei care mi-au adresat întrebări a fost și senatorul Al. Paleologu, distins scriitor și "coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noiembrie 1998) respectivul document, "Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului privind cooperarea în Antarctica". Primisem sarcină din țară să întreprind demersurile necesare pentru intrarea în vigoare a respectivului Acord (trecerea prin Parlament etc.) și i-am asaltat pe militarii uruguayeni "la baionetă" pentru accelerarea procedurilor (avea să intre în vigoare la 7 februarie 2002). Nu după mult timp, apărea și un posibil beneficiar al respectivului Acord, președinte al unei asociații pentru Antarctica, doritor să cucerească Polul Sud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
relațiile României cu America Latină se menționează în orice discurs sau tratat care se respectă " Unitatea genetică, istorică și culturală", aceste "amănunte" sunt considerate în politica globalizată sentimentalisme fără importanță. Ca atare, îngrămădeală culturală excesivă "pe relația vest", unde localnicii sunt asaltați de oferte "exotice" din toată lumea și nu mai percep din motive de suprasaturație nimic și seceta prelungită în restul lumii (citeam recent o dispută în presă legată de susținerea publicării la Paris , cu suma de 30000 euro, a unui volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întârziat la o importantă tranzacție imobiliară, întârziere ce l-ar fi costat peste un milion de dolari. Inițial J.R.D. nici n-a vrut să-și angajeze un avocat, precedentul părând că-i garantează succesul. (Între timp, garniturile trenurilor au fost asaltate de mii de pasageri sperând la întârzierile care să le aducă uriașele despăgubiri...) Totuși, prin niște specialiști bine pregătiți 3, J.R.D. s-a pomenit cu un avocat. La despăgubirile așteptate, ce mai conta onorarul piperat pentru maestrul Ludovic L., numit
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a prinderii celor reali, atinsese și pașnicul oraș Huși iar ura evreimii locale se revărsase furioasă asupra ultimului prefect al județului Fălciu. Dacă celelalte secții nu funcționau pentru că nu aduceau beneficii financiare membrilor, atunci cea de „contencios” era, potrivit documentului, asaltată literalmente de „...repatriați, apatrizi și alți petenți”. După cum ne explică DEX, contencios Înseamnă o instituție de apărare a unor drepturi, În cazul acesta ale comunității evreilor locali. Serviciile de consultanță erau asigurate de avocații proprii, desigur, care, dacă nu-și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
chiar în magazin. Clienții au venituri disponibile, o minte receptivă, și cedează la impulsuri. Impactul marketingului bazat pe promovarea brandurilor și pe reclamele tradiționale se răspândește în prezent fără o finalitate atât de pregnantă ca în trecut, pentru că acum suntem asaltați de o multitudine de mesaje. Rolul promovării nu a avut niciodată o importanță atât de mare ca în zilele acestea. Acum produsele trăiesc sau mor, în funcție de ceea ce se întâmplă în magazin. Nu poți să ratezi șansa de a le transmite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]