1,484 matches
-
era hotărâtă într-o clipă și nu mai exista cale de întoarcere. Detest testul de detectare a Mângâietorului Delicat, dar nu sunt cea mai în măsură să judece pentru că eu am o „chestie“ cu bărbații care adulmecă. Bărbații care te asaltează folosindu-și fața și capul, fără să apeleze la mâini, împungându-te cu capul în gât, frecându-și fruntea de a ta, înainte de a te săruta în sfârșit - act însoțit uneori de sunete tânguitoare. Nu-mi plac deloc. Deloc. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era? Câte mesaje? Am rămas pe poziție în locul unde mă aflam și m-am aplecat de mijloc să văd: trei mesaje. M-am uitat la fața prietenoasă a lui Dogly și am spus: — Pariez că sunt toate de la Leon. Mă asaltase cu mesaje. Efectiv mă asaltase. Fusese cât pe-aci să mă prindă de câteva ori la lucru, când mă sunase de pe număr ascuns, dar până acum reușisem să evit o discuție cu el. Va trebui să-l sun în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe poziție în locul unde mă aflam și m-am aplecat de mijloc să văd: trei mesaje. M-am uitat la fața prietenoasă a lui Dogly și am spus: — Pariez că sunt toate de la Leon. Mă asaltase cu mesaje. Efectiv mă asaltase. Fusese cât pe-aci să mă prindă de câteva ori la lucru, când mă sunase de pe număr ascuns, dar până acum reușisem să evit o discuție cu el. Va trebui să-l sun în curând; era doar o problemăde timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lucrezi, ce încântător! Ce mai face mama ta? Aveam o mulțime de mușterii la gențile de plajă cadou (ceva mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații: tipul de ten, culori preferate etc., înainte de a asalta femeia cu pricina cu o mulțime de mostre adecvate. Zâmbeam, zâmbeam și tot zâmbeam și simțeam că-mi amorțesc buzele. Se acumulează acid lactic, a zis Teenie. Se întâmplă când un mușchi este suprasolicitat. N-am simțit cum a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
clipa când tartana care ne ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom ajunge într-un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să șteargă oboseala bătrânilor și lacrimile celor șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări pline de curiozitate gâfâită: „E adevărat că vin castilienii? Le-ați văzut galioanele?“ Pentru cei care ne iscodeau astfel, nu era nicidecum vorba de a pregăti apărarea portului, ci de a nu zăbovi în debandadă. Văzând că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să termine parcursul obligatoriu, redevenind oameni liberi. Ar fi putut să plece, însă preferaseră să rămână ca instructori la Ludi, să se angajeze ca gărzi de corp la personajele de prim rang sau să devină ucigași plătiți. Carul se opri, asaltat de mulțime. Câțiva soldați interveniră, pe când alții porunceau să se deschidă poarta. Carul porni din nou și, după câteva clipe, dispăru dincolo de poartă, încredințându-l pe Valerius destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oboseala și nesiguranța la o vârstă așa de fragedă. Fata mea le știa pe toate astea. Se străduia să afișeze pe fața ei de băiețoi disprețul standard al unei încântate încrederi în sine, și, cu toate acestea, neliniștea care o asalta era evidentă: neliniștea trupului, nu cea a pudorii. Dacă doriți să aflați opinia unui specialist, vă spun eu că gagicuța nu avea nici un viitor ca dansatoare de local. Oricum, în următoarea jumătate de oră, ea va fi în continuare fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Toole râse. Trecuse atâta timp de când n-o mai auzise râzând. Pentru el era un lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rău în aceasta? Ion Mitican, deosebit de prolific, la cei aproa pe 80 de ani, n‐a obosit nici el, editându‐și volumele, scriind texte în publicațiile vremii, cum puțini tineri o fac, i ar la Clubul C.F.R., am văzut, este asaltat de tineri și tinere care, neprogramați, îl consultă în diferite probleme referitoare la trecutul sau prezentul Iașului nostru. și le răspunde, cum numai vârstnicii știu să o facă, cu calm și bunăvoință, bucurând u‐ se de interesul cu care este
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
am contemplat-o În tăcere preț de cîteva clipe. M-am gîndit cît de mult Îmi doream să mă refugiez În privirea aceea fugară care se temea că e transparentă, goală. M-am gîndit la singurătatea ce avea să mă asalteze În noaptea aceea, cînd aveam să mă despart de ea, În lipsă de alte trucuri sau povești cu care să-mi cîștig compania ei. M-am gîndit la cît de puține aveam să-i ofer și cît de multe voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și trădarea, mînia nespusă de a se ști ultragiat În tot ce era mai sfînt pentru el, batjocorit În propriul său joc, umilit și Înjunghiat de cel pe care se deprinsese să-l adore ca pe el Însuși, l-au asaltat cu o asemenea furie, Încît nimeni n-a putut Înțelege dimensiunile sfîșierii sale interioare. CÎnd medicul care venise să o consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deslușeau turnurile școlii industriale, ca niște ace prin ceața aprinsă de ultimele raze de soare. Geamul era presărat cu promoroacă. Am scris pe sticlă, cu degetul arătător: Mă duc după Bea. Nu veni după mine. Mă Întorc repede. Certitudinea mă asaltase cînd mă trezisem, ca și cînd un necunoscut mi-ar fi șoptit adevărul În vis. Am ajuns pe palier și m-am avîntat pe scări În jos, apoi am ieșit pe poartă. Strada Urgel era un rîu de nisip strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stâlpi. Cuțitele mieunau și farfuriile Începeau să latre. Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
Doamna podului le-a ieșit înainte cu binecunoscută cupă fermecată în mâini,dar Astilfo, avertizat, a respinsa-o, disprețuitor. Ea trânti atunci cupa de pământ și un foc mare izbucni de jur împrejurul podului. În aceeași clipă , cei doi cavaleri au fost asaltați de către o ceată de războinici, cunoscuți și necunoscuți, care nu-și mai aminteau de nimic, luptau orbește pentru apărarea închisorii lor. Printre aceștia se afla și Roland, la a cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cetății, dar din acesta se desfăcea un altul, îngust și greu, care ducea către o regiune muntoasă. Rogero a apucat, fără să stea la gânduri, pe drumul cel îngust; dar abia că a făcut câțiva pași și s-a pomenit asaltat de o ceată numeroasă care-i închise calea. N-ați văzut de când sunteți ceva atât de caraghios și de ciudat cum era această hoardă de spiriduși. Unii dintre ei aveau înfățișare omenească de la găt până la picioare,dar purtau pe umeri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o carte pentru fete, dar nu mai țineam minte nimic din ea. Poate din cauza memoriei slabe sau poate pentru că sexul nu fusese prezent În conștiința mea În ultimii doi ani. Sau poate pentru că intrigile scumpelor mele romane de dragoste Îmi asaltau tot timpul gândurile. Oricare ar fi fost cauza, n-am reușit să scot nici măcar o replică șmecheră despre carte, darmite una deșteaptă. — Nici o mașină, am oftat. N-am noroc În noaptea asta. Făcu câțiva pași În ploaie și-mi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spuse căpitanul Al Dietrich. De unde știai că sunt eu? Altcineva nu mă sună. Dietrich pufni. — Ți-a spus cineva vreodată că ești un ascet? — Mda, tu. Dietrich hohoti. — Îmi place bafta ta. O noapte ca locțiitor de comandant și ești asaltat: două accidente mortale și o crimă. Mă pui și pe mine la curent? Danny se gândi la cadavru: mușcăturile, ochii lipsă. — E unul dintre cazurile alea foarte urâte. Ai vorbit cu Henderson și Deffry? — Au plecat să-și scrie rapoartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bine ce față face când și-o vâră încet în gura lui Susan. Apoi un întreg coridor de oglinzi, unde Danny îl urmărește pe EL, Karen Hiltscher, Roxy Beausoleil, Janice Modine și o turmă de fete de pe Sunset Strip îl asaltează pe Danny, iar Danny se apără, inventând tot felul de scuze. — Nu pot astăzi. Am de învățat. — Nu dansez, că mi se face rușine. — Altădată, bine? — Drăguță, hai să nu ne repezim așa. Lucrăm împreună. — Nu vreau. Nu. — Claire, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dacă vrei să fii apre ciată trebuie să vii în pantaloni, pe cât posibil pătați de vopsele, și să ai părul vâlvoi, ca sub febra inspirației. M-am dus la Salonul de Pictură din Monaco gătită, nu „acoperită“. Imediat am fost asaltată de întrebări: „Sun teți pictoriță?“ „Da. De ce? Vă miră? Eu nu mă de ghi zez în pictoriță, eu chiar sunt pictoriță.“ — Cum ar trebui să arate un pictor ca să-l recunoască lumea dintr-o privire? — La vernisajul expoziției lui Hundertwasser
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
episod, ivit în calea netedă a confecționării de versuri la comandă, a avut un rezultat neașteptat pentru cererile ulterioare ale colegilor. Vestea despre acrostihul buclucaș s-a întins ca fulgerul în toată clasa, și-n două recreații numai am fost asaltat de clienții mei obișnuiți: ― Bine, mă, de ce nu ne-ai spus pîn-acum că te pricepi să faci d-astea cu litere potrivite! E ceva formidabil, original! Ia notează-ți numele! Tii, când o vedea Gabi că-i e numele din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-și anunțase numele, se Întoarse În interiorul palatului, iar războinicii intrară În curte. Tabloul era gata. Alexandru Îl Înfășură și Îl strecură la piept. Își aruncă privirile spre corabie și văzu că pe punte se dădeau lupte. Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până ajunse pe acoperiș, unde văzu drumul pregătit de Apărător. Era o succesiune de terase care coborau spre port. La capătul primeia găsi două buzdugane, pe care le puse la centură. Din locul unde ajunsese putea vedea din nou corabia asaltată de ieniceri. Din câte Își dădu seama, se aflau deja acolo toți cei unsprezece membri ai misiunii. Puntea era liberă, dar de pe străduțele lăturalnice soseau alți ieniceri. Zgomotul de arme Încetă dedesubtul lui, iar Îngerul apăru și el pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
face mai înțelepți și mai buni... Primesc cu plăcere mulțumirile lor, le mai arunc o privire de rămas bun și, cu inima bucurată, mă îndrept spre masa de lucru pentru a-mi așterne pe hârtie gândurile și simțămintele care mă asaltează. Cine iubește copiii, florile și soarele iubește viața! Bobiță Așa se numește un cățel care aparține unei rase comune de câini, de talie mijlocie, fără ascendență genealogică nobilă dar cu calități deosebite. A avut o perioadă de puternică afirmare a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]