6,399 matches
-
însă mai bine tu decât eu. Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de cascadă. Aveam sânii, cam ascuțiți, tari și frumoși, scoși din apă. Pielea mi se răcise. Cu mâna dădui un val de apă peste piept, și căldura îmi pătrunse în suflet. Val după val veneau imagini tumultoase, care nu tulburau liniștea noastră. Imaginile mă încălzeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și Madmax îmi amintește de Sumer. Sau poate Regele Scorpion, puțin. Sunt oameni în comerț. Sunt demoni și temple. Ce mai este? Libienii, africanii, eschimoșii (iubiții eschimoși în sex și gheață), chilienii. Ei au frig, piele, stânci. Și un tărâm ascuțit. Imperiul Persan, Libia, Siria, Imperiul Roman și Grecia. Și aici manualele de clasa a IX-a de istorie. Și mayașii, incașii, toată America centrală cu ale ei. Cicluri, ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să picure vertical! Să cadă săgeți! Să se așeze apoi cerul peste tot ce-i ființă! · Și se făcu roșu Sângeriu Lacrimi de sânge Lacrimi iuți Și cerul deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea ai nevoie de mai mult de câteva degete de la o singură mână, pentru a-ți putea număra adevărații prieteni. Mai mult chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână în întregime închisă... Prea era tulburat, încât simțea nevoia ascuțită, nu de puține ori, de a vorbi deschis cu sine însuși. Își spunea: „Simt cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În felul acesta, așadar, femeia se liniștea și pe ea și îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că ne menținem în sfera gingașă a armelor de calibru redus, n. m.), apoi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
țin de vară și care, în diferite feluri, trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată o asemenea calamitate, pe ușa pe care mâna mea continua să o țină, timid, întredeschisă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă care se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor apăreau două copite având forma rotundă. Pe umeri răsărea un gât puternic, solzos și o formă bizară de cap dotat cu două ventuze în loc de urechi. În loc de ochi avea două deschizături iar în loc de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită în întregime cu solzi și se mișca continuu în toate părțile. În loc de mâini avea două gheare deosebit de ascuțite și de lucitoare cu care sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor avea două copite de formă rotundă. Pe umeri purta un gât puternic acoperit de asemenea cu solzi pe care se învârtea un cap de formă bizară dotat cu două
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
galop de voie înspre miazăzi. La un moment dat s-au oprit și Amar a început să prezinte: -De aici va începe primul moment de panică și de luptă. Am montat acest gard din țepușe din lemn de stejar bine ascuțite. La distanța de cinci metri avem această zonă acoperită cu paie peste care vom turna seu fierbinte. La alți cinci metri urmează un canal, adică primul în care vom turna seu. Este acoperit cu plasă din ramuri de carpen. Plasa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul, Adela l-a lovit cu paloșul peste gât și lama foarte ascuțită i-a separat capul de trup, rostogolindu-se pe pământul proaspăt tinciuit. A ridicat capul cald și sângerând al prințului barbar și s-a îndreptat către suprafață, urmată de Verona și Angela. Când Zombo, regele barbarilor, a văzut că a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
glume. Așa e Parisul! Pretutindeni vezi case atât de înalte, că nici cerul nu se mai deslușește; auzi fluieratul fabricilor, al automobilelor, al trenurilor zvăpăiate care merg pe sub pământ și pe deasupra caselor; al harabanelor de căruțe și trăsuri; auzi șuieratul ascuțit al vapoarelor mari de pe fluviul Sena și bâzâitul subțiratic al unor mici vapoare de plimbare, pe care Francezii glumeți le-au botezat "Vapoare muște" și în toate părțile vezi lucruri înveselitoare, care te fac să uiți necazurile zilnice. Sunt un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dreapta. Raiul abundă-n grădini cu pomi și... avuzuri cu apă țâșnitoare, apoi îngeri mulți și de toate gradele, cum și Sânul lui Abraham în care sunt primiți drepții. Iadul e reprezentat printr-un balaur, cu gura deschisă și colți ascuțiți. Din gură-i ies flăcări, iar în trupu-i încolăcit, sunt vârâți păcătoșii, pe care-i biciuiesc dracii negri, cu coarne și cozi ca de vulpe. Vezi acolo cârciumari care falsifică băutura; croitori necinstiți; desfrânați; călugări, ce nu-și fac "canonul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Martín de Valdeiglesias - lucru care se Întâmpla ades -, ținea morțiș să scoată spada și să se bată cu cineva. Era un poet șchiop și agitat, fanfaron și bătăuș, curvar, cu vederea slabă, cavaler de Santiago, cu inteligența și limba la fel de ascuțite ca spada, faimos la Curte pentru versurile-i bune și dispoziția-i proastă. Chestia asta Îl făcea să meargă, pe diferite perioade de timp, din surghiun În surghiun și dintr-o Închisoare În alta; pentru că, dacă e foarte adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
serbările În cinstea venirii prințului de Wales, eveniment care era de-acum oficial. Au urmat zile de cavalcade, serate la Palatul regal, banchete, recepții, baluri mascate și o petrecere cu coridă și cu Întreceri cavalerești de aruncat bețe lungi și ascuțite (cañas) Închipuind sulițe - joc practicat și de turci sub numele de „geret“ sau „gerid“ -, În Piața Mare, petrecere de care Îmi amintesc ca fiind unul din cele mai strălucite spectacole de acest gen din câte a pomenit Madridul dinastiei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi Încurcat În capă. Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada cu unul și daga cu altul, și simți că cineva Îl rănise la cap: tăișul ascuțit și rece al lamei și sângele șiroindu-i Între sprâncene. Ai Încurcat-o, Diego, Își zise cu ultimul rest de luciditate. Pân’aci ți-a fost. Adevărul e că se simțea la capătul puterilor. Brațele le avea ca de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i se desena un zâmbet melancolic. Ce n-aș da eu, zise Olivares, să dispun de un răvaș ca acesta. Epilog Cerul amenința a ploaie deasupra Alcázar-ului și norii grei venind dinspre apus păreau să se ferfenițească sfârtecați de fleșa ascuțită a Turnului Aurit. Așezat pe o bancă de piatră a esplanadei regale, mi-am acoperit umerii cu mantia scurtă și veche a căpitanului, care Îmi ținea loc de capă, și am continuat să aștept, neslăbind din ochi porțile Palatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ne așezam pe podea, unul lângă altul. Citești așa de mult, că a început să se rupă cartea, zicea el. Nu face nimic. Poți să citești și câte o pagină pe rând, îi răspundeam. Citeam cu degetul meu subțire și ascuțit. Degetele lui nu erau la fel de bune pentru citit ca ale mele. Erau groase și boante și cu unghiile mâncate până în carne. Iuda se pregătea să-l trădeze pe Iisus. Sus, în partea stângă a imaginii, un slujitor ținea o făclie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spus lui Simon, care mai apoi avea să devină Petru: Acuma vezi? N-ai crezut! De aici înainte vei pescui oameni! Peștii sunt mari, iar sub lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
declarațiile de impozit, pe formularele oficialităților, pe cereri de diverse feluri și pe chitanțe. închizând ochii la vârtejurile literelor, am tot desenat-o, uneori plin de convingerea neașteptată și uimită că ea sunt eu. Trei boscheți de răchită, două stânci ascuțite și două tufe mici de ienupăr, ca acelea din care tata voia să-mi fac arcuri. Săgețile aveam să mi le fac din nuiele. înmormântarea a avut loc două zile mai târziu, zile în care, în mod cu totul extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aduci aminte? Și apoi ar fi început să-mi spună din memorie un lung pasaj din Călătoriile lui Gulliver. Erau uimitor de asemănători, indiferent de sex și vârstă. Pomeți înalți, buze groase și cărnoase, nasuri plate și bărbii un pic ascuțite, dar totuși masive, ieșite în afară. De umerii puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]