743 matches
-
nu e nici prima, nici ultima dată când procedăm astfel și să îl credem, provizoriu, "pe cuvânt", abținându-ne de la orice interogare a "viziunii despre lume" care face posibil accesul său la discurs în genere pe calea clară, lipsită de ascunzișuri, de scurtături sau de obstacole a convingerii că limbajul exprimă realitatea, unica realitate disponibilă criticismului retoric, realitatea pe care omul o construiește prin mijloace discursive, această "construcție" constituind însuși sensul acțiunii simbolice umane în interacțiunile sociale. Întorcându-ne la analiza
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
exigențele unui cod personal de interpretare, unul sau altul din variatele sensuri și semnificații pe care proverbele le dau psihologiei și existenței umane. Comentariile noastre nu pot avea, desigur, decât cel mult valoarea unor modeste Încercări de a pătrunde În ascunzișurile tainice ale firii omenești și de a sublinia și noi cât de folositoare sunt pentru sănătatea morală și pentru reușita socială a omului conducerea acestuia după norme de adevăr, de dreptate, de prietenie și iubire. Pentru a facilita Înțelegerea multiplelor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
producă opere perfecte din punct de vedere al frumuseții și instinctului artistic, dispunând de subtilitate intelectuală. Și de ce n-ar face-o? Pentru spiritele strălucite, platitudinea constituie mereu o tentație irezistibilă, iar prostia este Bestia Trionfans care scoate Înțelepciunea din ascunzișul ei. Ce semnificație poate să aibă pentru un artist cu un spirit atât de creator ca al criticului problematica operei? Nici mai mult, nici mai puțin decât pentru romancier sau pictor. Asemenea lor, el Își poate găsi pretutindeni motivele operei
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
curând cu veghea; este, într-un fel, o alergare în veghe, înspre acele refugii, care vă pun la adăpostul aruncăturii de zar"100. Fuga aceasta continuă este o încercare de evadare din realitate, o permanentă căutare a unui adăpost. Un ascunziș, care să îi ofere o scăpare de lumea în care trăiește. Revenind la această nouă critică, a limbajului, care devine esențială, întâmpinând actul de creație al unei noi poetici, reluăm ideea abordării ei majoritare în afara țării noastre, în special prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propriu. Poezia sa întreagă este un permanent circuit, între exterior și interior unde se refugiază, uneori, pentru a-și extrage seva, ca să poată reveni, ulterior, mult mai proaspătă și mai puternică, asupra exteriorului, schimbându-l cumva. Poate că lumea interioară, ascunzișul, pe care poeta și le creează prin poezie sunt doar aparente arme de luptă. Realul trebuie și poate fi schimbat, prin cultură, dar fără să fie renegat, ci acceptat, ca pe ceva concret, existent, contra căruia poți doar să lupți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează cadrul dezbaterilor etice. Curgerea vegetației sau peisajul arid alternează după cum timpul istoric schimbă omul și spațiul. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mitologii deosebite, amalgamate cu credințe și superstiții populare, unele creștine, iar altele păgîne 201. După o justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul ei bălai", cînd "vîntul adună flori de tei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
superstiții populare, unele creștine, iar altele păgîne 201. După o justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul ei bălai", cînd "vîntul adună flori de tei", în calea dulcii umbre, Eminescu e
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o sarcină firească, impusă simbolic de divinități. Animismul a vrut să se desprindă de spiritul rău, de spaimă și de angoasa vitală prin proiectare și implorare. Exprimîndu-se doar simbolic, mitul vizează angoasa, neliniștea din forul interior al omului, adevăratul lui ascunziș. Neliniștea și tortura ei adesea înfricoșătoare devin culpa omului din cauza nerealizării stării ideale. La modul simbolic, pedeapsa pentu greșeala comisă este prezentată ca fiind aplicată de principiul "divin". Ca să se spele de greșeală, de spiritul rău, ca să se elibereze de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sukkăh este o construcție provizorie și, în ciuda traducerii cu „colibă” sau „cort”, indică mai degrabă un acoperiș din ramuri făcut cu scopul de a apăra de soare în timpul zile sau de roua nopții, nu de ploaie. Poate servi și ca ascunziș camuflat pentru oameni și animale. Utilizarea cuvântului are o atestare milenară, dar cu timpul a devenit un termen din ce în ce mai tehnic indicând această sărbătoare. a) Sărbătoarea „colibelor” este numită și ea „sărbătoare pentru Yhwh”; de asemenea se observă tendința de a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din primele luni de stare de grație cu opinia publică, îi succede o perioadă de comunicare intensă, pentru a frîna pierderile de popularitate din anii 1983 1984. Apoi, președintele apare tot mai rar, pînă la alegerile legislative din 1986, anticipînd ascunzișul prezidențial al coabitării. În sfîrșit, între 1986 și 1988, el își sporește ocaziile de vizualizare televizată, pentru a compensa simbolic îngustarea cîmpului său real de acțiune. Totuși, impactul acestor conduite nu ar trebui să crească, ele întemeindu-se doar pe
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
târziu, am visat de asemenea să fiu rus. Aș fi vrut să fiu cel mai furios dintre războinici și În același timp să mă mențin Într-o asceză absolută, Într-o detașare totală. Ce m-a oprit să fiu comunist? Ascunzișurile mele mic-burgheze și neîncrederea evreilor. Dar simțeam că acolo se află reîntoarcerea la valori. Pe acolo ajungi să domini din nou poporul. Stalin e de drept divin, de drept popular absolut și oamenii lui sunt niște aristocrați cum n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
drumul stabilirii coordonatelor intimității. Cu adevărat relevant e dialogul stabilit Între cel ce se adresează (Între scriitorul de jurnal, să zicem) și cel căruia i se adresează. Or, se știe, problema adresantului este ea Însăși una plină de trape și ascunzișuri. Nu ne adresăm niciodată celui căruia credem că ne adresăm! Confesiunea, ca formă extrem-marginală a comunicării, se proiectează Înspre un cititor abstract (deși, În aparență, el se identifică perfect cu acea imagine), crezând că-i poate transmite, prin Însemnările sale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conglomerat de semne Începe să prindă viață și să se transforme În obiect literar. Echivalarea dintre autoportret și enciclopedie pare forțată doar la prima vedere. La o a doua privire, omologia e aproape desăvârșită: autoportretul narează istoria unui individ, cu ascunzișurile și cu luminile sale, pe când enciclopedia „povestește”, Într-un mod similar, istoria lumii. Fără Îndoială, diferențele dintre cele două forme sunt substanțiale. Autoportretul nu se va putea debarasa niciodată de originile și fatasmele persoanei Întâi, el fiind, În perpetuitate, un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Creta anilor '80. Acuzații pot minți cu ușurință; însă cum am putea interpreta afirmațiile făcute de avocați? A avut Oscar Wilde dreptate să îi excludă din rîndul persoanelor care au contribuit la declinul artei de a minți? Întrebările cu două ascunzișuri puse în timpul interogatoriului sînt văzute ca niște capcane menite să-l prindă cu minciuna pe martor. Însă cuvîntul "capcană" este doar un mod eufemistic de a descrie eforturile de a induce martorul în eroare, cel puțin pe moment. Raiffa (1982
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lor, cu necazurile și păcatele lor. Dacă e să facem ceva, ajutându-i pe ceilalți, acest serviciu nu se poate concretiza decât în măsura în care acceptăm să fim ajutați și în măsura în care conștientizăm faptul că suntem limitați, ba chiar autentici păcătoși în anumite ascunzișuri ale proprii inimi și în anumite unghere ale propriilor trăiri. Dacă nu îmbrățișăm această atitudine, riscăm să devenim «maeștri» ai tuturora și în toate, închipuindu-ne că suntem în stare să-i învățăm pe cei căsătoriți cum să trăiască împreună
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este destul de lungă (câteva zecimi de ms), astfel încât se produce un evident efect Doppler. Acest efect este folosit de lilieci pentru prinderea insectelor după bătăile aripilor chiar și în desimea de crengi și frunze. Deseori rinolofidele folosesc strategia vânatului din ascunziș, asemănătoare cu cea a păsărilor (muscari). Arealul familiei cuprinde: Europa, Nordul Africii, Peninsula Arabică, partea de sud a Asiei până în Noua Guinee și Australia. Se întâlnesc patru specii: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus blasii și Rhinolophus mehelyi, dintre care în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
loc la Vaslui: în cele 1565 de localități din țară, înainte de cutremur, caii au nechezat cuprinși de spaimă, rupând căpăstrul și fugind din grajduri; câinii au lătrat și au urlat îndelung; păsările nu-și găseau locul; șoarecii au ieșit din ascunzișuri și alergau speriați, la fel au făcut și șobolanii, care au început să alerge prin poduri și curți; pe unele șosele și câmpuri, se puteau vedea șerpi și arici înghețați sau amorțiți, deși era o temperatură scăzută afară; pe camp
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. * Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își părăsesc ascunzișurile și fug cât mai departe de locuințe, cu gurile și nările tremurânde. * Maimuțele manifestă semne de agitație mare cam cu o zi înainte de un seism puternic, sunt nervoase, sar din copac în copac și provoacă un zgomot asurzitor. * Animalele sălbatice
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
să evite alunecarea: de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism. (Ă). Ce valoare poate avea de pildă o imagine răsuflată ca aceea În care chiaburii sunt Înfățișați ca niște șerpi veninoși: «Șerpi cu-nveninate mușcături Stau În ascunzișuri și pândesc». sau aplicarea epitetului „negre” pentru a desemna planurile acelorași chiaburi? (Ă). Dar faptul cel mai grav, primejdia cea mai mare o constituie un alt clișeu repetat la nesfârșit: prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
joc și bine. Au uitat să strângă decorul, așa pare murmură o voce în dreapta. Au uitat, răspund în timp ce mă amuz în mintea mea de uimirea și frumusețea momentului ce se pregătește. În ultimele trei zile am devenit complice la toate ascunzișurile acestui spectacol, la toate cele pe care le-am putut intui ca ascunzișuri și ghici încet încet. Un sunet sparge întunericul și nerăbdarea, un sunet ca un strigăt, ca un plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în dreapta. Au uitat, răspund în timp ce mă amuz în mintea mea de uimirea și frumusețea momentului ce se pregătește. În ultimele trei zile am devenit complice la toate ascunzișurile acestui spectacol, la toate cele pe care le-am putut intui ca ascunzișuri și ghici încet încet. Un sunet sparge întunericul și nerăbdarea, un sunet ca un strigăt, ca un plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni ecou în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-a părut, brusc, prostie.) Situarea calmă deasupra emoției mi-a oferit pe loc și satisfacția judecății. De unde cu cît se consuma filmul voiam să mă conving, tot mai pornit, de stupizenia lui comercială, am realizat, a doua zi, că ascunzișul delicat al tramei era unul de fină perspicacitate regizorală: intoleranța, ca vierme ce ne roade azi (și nu numai azi) ființa. Cu ce se făcea vinovată creatura delicată și cuceritoare (actrița luase deja Oscarul) că se născuse stigmatizată, că se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lungă (câteva zecimi de ms), as astfel încât se produce un evident efect Doppler. Acest e efect este folosit de lilieci pentru prinderea insectelor după bătăile aripilor chiar și în desimea de crengi și frunze. Deseori rinolofidele folosesc strategia vânatului din ascunziș, asemănătoare cu cea a păsărilor (muscari). Arealul familiei cuprinde: Europa, Nordul Africii, Peninsula Arabică, partea de sud a Asiei până în Noua Guinee și Australia. Se întâlnesc patru s specii: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus blasii și Rhinolophus mehelyi, dintre care
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]