1,489 matches
-
a fost finalizată și s-a sfințit în 1812. Lăcașul de cult a fost pictat în anul 1841, după care a fost resfințit de către mitropolitul Veniamin Costachi, atunci fiind amplasată și o pisanie. În timpul Revoluției din 1821, schitul a fost asediat și prădat de către otomani: odoarele au fost furate, iar călugărițele izgonite sau ucise; în acel an maica Olimpiada s-a refugiat Mănăstirea Secu. În prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost ridicate zidurile de incintă, o trapeză de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
regiunea Kievului. Kievul a redevenit teatru de lupte în anul 1943, trupele sovietice eliberând orașul pe 6 noiembrie. Kiev a primit titlul de Oraș Erou în 1965. La începutul lunii august a anului 1941, orașul-port Odesa a fost atacat și asediat de forțele românești sprijinite de elemente germane. Luptele foarte sângeroase pentru apărarea orașului au durat până pe 16 octombrie, când resturile trupelor sovietice și cam 15.000 de civili au fost evacuați pe cale apelor. Luptele de partizani au continuat în oraș
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
nu au refuzat să se continue înaintarea la sud de râul Svir și să cucerească restul malului Lacului Ladoga, așa cum le ceruseră germanii. Cum luarea cu asalt a orașului a părut comandamentului german mult prea costisitoare, ei au ales să asedieze Leningradul pentru a-i sili pe apărători să se predea datorită foamei. În scurtă vreme, în orașul asediat a fost întreruptă distribuirea curentului electric, apei curente și agentului termic pentru civili. De asemenea, transportul public a fost întrerupt în iarna
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
La sosirea verii, luptele au reînceput. În 2 iulie 1645 a avut loc una din cele mai importante bătălii, bătălia de la Naseby, în care trupele regelui au fost anihilate. Carol a fost nevoit să fugă la Oxford, care va fi asediat și cucerit, iar Carol va fi constrâns să fugă din nou. Învins, Carol a decis să se pună în mâinile vechilor aliați, scoțienii. Aceștia, după câteva tratative cu Parlamentul, în schimbul unei sume uriașe, au decis să-l predea pe rege
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Baldwin la conducerea nordului cu capitala la Acra și cu mama sa la conducerea sudului, cu capitala la Ierusalim. După numai puțină vreme însă, Baldwin a invadat jumătatea sudică de regat, l-a învins pe comitele Manasses și și-a asediat mama în Turnul lui David. Regina Melisende s-a predat și a renunțat la pretențiile de regent, lăsându-și fiul ca singur monarh, dar Baldwin a revenit asupra hotărârilor sale și și-a reinvestit mama ca regent și prim-consilier
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
fost sprijinite de împăratul Manuel. Pentru a întări alianța celor doi, Almaric s-a căsătorit cu o strănepoată a bazileului, Maria Comnen. În 1169, Manuel a trimis o flotă numeroasă, (aproximativ 300 de corăbii), în sprijinul lui Amalric, forțele aliate asediind orașul Damietta. Datorită unei cooperări necorespunzătoare a aliaților, campania din Egipt s-a dovedit un eșec. Flota bizantină plecase în campanie cu provizii numai pentru trei luni. În momentul în care cruciații erau gata de luptă, flota terminase deja proviziile
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
au părăsit orașul după ce au jefuit casele părăsite de evrei. Emicho a continuat drumul spre Ungaria, alăturându-i-se pe parcus și grupuri de sași. Regele Coloman le-a refuzat cruciaților tranzitul prin Ungaria. Contele Emicho și războinicii lui au asediat orașul Meseberg de pe râul Leitha. La început, regele maghiar s-a gândit să fugă spre Rusia, dar avântul inițial al asediatorilor a scăzut, iar ungurii au contraatacat, cruciații murind pe câpul de luptă sau încecați în râu. Emicho și câțiva
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
să lupte. Unii dintre acești oameni erau deja subiectul batjocurii publice și existau presiuni mari ca ei să se reîntoarcă în Orient. Spre exemplu, Adela a Angliei, soția lui Ștefan de Blois, un cavaler care fugise în 1098 din Antiohia asediată de musulmani, era așa de rușinată de fapta soțului său, încât nu-i mai permisese să locuiască în aceeași casă cu ea. În luna septembrie 1100 a plecat din Milano un grup mare de lombarzi. Acest grup a fost format
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
și se îndreptaseră spre Constantinopol fără a provoca incidente, un lucru nobișnuit pentru cruciați. Noul grup de cruciați a încercat să-i ajungă din urmă pe cei plecați spre Nicomedia, dar nu a reușit să li se alăture. Guillaume a asediat pentru scurtă vreme Iconium (Konya), dar forțele sale nu au fost în stare să cucerească orașul și după scurtă vreme a căzut în ambuscada turcomanilor la Heraclea Cybistra. Turcomanii veneau de la Mersivan, unde îi spulberaseră pe lombarzi și aveau moralul
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
a avut loc în timpul primei cruciade, în perioada octombrie 1097 - iunie 1098. Cruciații au asediat orașul apărat de musulmani din 21 octombrie 1097 până pe 2 iunie 1098. Musulmanii au asediat la rândul lor Antiohia apărată de creștini între 7 iunie 7 și 28 iunie 1098. Antiohia fusese pierdută de Imperiul Bizantin în mâinile turcilor selgiucizi
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
a avut loc în timpul primei cruciade, în perioada octombrie 1097 - iunie 1098. Cruciații au asediat orașul apărat de musulmani din 21 octombrie 1097 până pe 2 iunie 1098. Musulmanii au asediat la rândul lor Antiohia apărată de creștini între 7 iunie 7 și 28 iunie 1098. Antiohia fusese pierdută de Imperiul Bizantin în mâinile turcilor selgiucizi de puțină vreme, în 1085. Fortificațiile bizantine datau din vremea împăratului Justinian I și fuseseră
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
trei lideri ai creștinilor, Godfrey de Bouillon, Bohemund de Taranto și Raymond al IV-lea de Toulouse, nu au fost de acord asupra acțiunilor de a doua zi. În timp ce Raymond dorea să dea imediat atacul, Godfrey și Bohemund preferau să asedieze orașul. Raymond a cedat fără nicio tragere de inimă și, a doua zi, cruciații au încercuit parțial orașul. Fortificațiile bizantine erau sufcient de puternice ca să reziste unui atac direct, deși este posibil ca efectivele armatei lui Yaghi-Siyan să nu fi
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
în preajma Antiohiei, iar noii dezertori i-au confirmat temerile că orașul este pierdut. Pe drumul spre Constantinopol, Étienne și ceilalți dezertori s-au întâlnit cu împăratul Alexius, care se grăbea spre Antiohia în ajutorul cruciaților, neștiind că acum aceștia sun asediați, nu asediatori. Étienne la convins pe împărat că orașul este ca și pierdut. Împăratul s-a lăsat convins să nu mai înainteze spre Antiohia, cu atât mai mult cu cât iscoadele bizantine reperaseră o nouă armată selgiucidă în Anatolia. Bizantinii
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
pretențiilor lui Bohemund de dragul continuării cruciadei și pentru potolirea propriilor oameni. La începutul anului 1099, Raymond a plecat către Ierusalim, lăsându-l pe Bohemund stăpân peste proaspăt înființatul Principat al Antiohiei. În primăvara anului 1099, sub conducerea lui Raymond, cruciații asediau Ierusalimului. Viziunile călugărului Pierre au fost considerate prea marțiale și prea avantajoase pentru cauza lui Bohemund, călugărul fiind acuzat de minciună. În schimb, călugărul s-a oferit să treacă prin proba focului pentru a dovedi adevărul spuselor sale. Cruciații urma
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
au preferat probabil să fie sub controlul curuciaților creștini decât sub controlul șiiților fatimizi. Raymond a plănuit să cucerească orașul Tripoli pentru sine și să formeze un stat cruciat de tipul celui din Antiohia lui Bohemund. Pentru început, Raymond a asediat orașul Arqa. Înte timp, Godfrey și Robert de Flandra, care refuzase la rândul lui să devină vasalul lui Raymond, i s-a alăturat cu cavalerii lor lui Raymond la Latakia și au mărșaluit către sud în februarie. Bohemund a mers
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
Principilor, în fața zidurilor Orașului Sfânt mai ajunseseră doar aproximativ 1.500. Alături de ei se mai aflau cam 12.000 de pedestrași din cei cam 20.000 de oameni care începuseră pelerinajul. Godfrey, Robert de Flandra și Robert de Normandia au asediat zona începând de la zidurile nordice până la Turnul lui David, în vreme ce Raymond și-a așezat tabăra pe partea de vest a fortificațiilor, având în grijă zona de la Turnul lui David până la Muntele Sion. Asaltul direct asupra zidurilor cetății de pe 13 iunie
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
Zengi cât și regele Baldwin al II-lea și-au concentrat atenția asupra Damascului. Baldwin a fost învins în fața porților Damascului în 1129. Damascul, condus în acea vreme de dinastia Buridă, s-a aliat cu regele Fulk atunci când Zengi a asediat orașul în 1139 și în 1140. Această alianță a fost negociată de cronicarul arab Usamah ibn Munqidh. La sfârșitul anului 1144, Joscelin al II-lea, aliat cu dinastia Artuqidă, a plecat din Edessa cu aproape întreaga sa armată să-și
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
II-lea, aliat cu dinastia Artuqidă, a plecat din Edessa cu aproape întreaga sa armată să-și sprijine aliatul Kara Aslan împotriva Alepului. Zengi, care încerca să obțină un avantaj după moartea regelui Fulk din 1143, s-a grăbit să asedieze Edessa. Orașul a fost cucerit pe 24 decembrie 1144. Manasses de Hierges, Philip de Milly și alți luptători cruciați au fost trimiși din Ierusalim în sprijinul Edessei, dar au ajuns prea târziu. Joscelin al II-lea a continuat să conducă
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Caesar" pentru fiul lui, l-au făcut să-și trădeze stăpânul. Armatus a evitat drumul pe care Zenon avansa și a intrat în Isauria pe alt drum. Această trădare i-a pecetluit soarta lui Basiliskos. În August 476, Zenon a asediat Constantinopolul. Senatul a deschis porțile orașului, permițând împăratului detronat să-și recâștige tronul. Basiliskos s-a refugiat într-o biserică, dar a fost trădat de Acacius și s-a predat împreună cu familia sa după ce i s-a promis de către Zenon
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
oprind înaintarea perșilor pentru doi ani. După aceasta, Mauriciu a impus o uniune între Biserica Armeniană și Patriarhia de la Constantinopol. După victoria din est, Mauriciu s-a indreptat cu atenția spre Balcani, unde avarii, împreună cu slavii, ocupaseră cetatea Sirmium și asediau orașul Thesalonikii. Mauriciu a început campania în 591, iar în 593, generalul Priscus îi alungă pe avari dincolo de Dunăre. În 598 avarii au făcut pace, iar în 601 slavii au suferit o înfrângere umilitoare la nord de Dunăre. Mauriciu a
Mauriciu () [Corola-website/Science/306637_a_307966]
-
Polonia. În 1437 clujenii fraternizează cu răsculații, pe perioada răscoalei de la Bobâlna. În același an, la Calvaria-Mănăștur a funcționat conventul care a stabilit înțelegerile cu reprezentanții țăranilor răsculați de la Bobâlna. Un an mai târziu, pentru ajutorul dat răsculaților, Clujul este asediat și cucerit. Localității i se retrag privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani, iar în apropierea zidurilor bisericii Calvaria este executat Anton cel Mare din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul domniei lui Iancu
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
de la Florești, Mohamed Pașa din Buda, va elibera o proclamație de supunere a poporului, proclamație citită și în limba română la Cluj, pe 6 iunie 1660. Lupta cu trupele lui Rákóczi va duce la mobilizarea unei armate otomane care va asedia Clujul între 10-14 septembrie 1658. După plata unor despăguburi în sumă de 60.000 de taleri către otomani, aceștia au oprit asediul. La sfârșitul secolului XVII, odată cu Tratatul de la Karlovitz din 1699, Clujul devine parte a monarhiei habsburge, intrând sub
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
distrusă. Pe 22 iulie și orașul Minerve s-a predat. Catharilor locali li s-a oferit șansa să se convertească, iar cei 140 de credincioși care au rămas la vechea credința au fost arși pe rug. În august a fost asediat orașul Termes și, în ciuda încercărilor de despresurare ale lui Pierre-Roger de Cabaret, orașul a căzut în decembrie. Aceasta a fost ultima acțiune a anului 1210. La începerea operațiunilor în 1211, acțiunile lui Arnaud-Amaury și Simon de Montfort îndepărtaseră din tabăra
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
predat. El și cavalerii săi cei mai apropiați au fost spânzurați, iar câteva sute de cathari au fost arși pe rug. Cassès și Montferrand au fost cucerite amândouă în iunie, iar cruciații s-au îndreptat spre Toulouse. Orașul a fost asediat, dar pentru început atacatorii erau prea puțini și nu aveau suficiente provizii. Simon de Montfort s-a retras mai înainte de sfârșitul lunii. Încurajat, Raymond de Toulouse a condus un atac împotriva cruciaților lui de Monfort din orașul Castelnaudary, în septembrie
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
au ajuns în septembrie la Lastours. În anul care a urmat, cea mai mare parte a provinciei Toulouse fusese recucerită. În 1213, forțele conduse de regele Pedro de Aragon și Catalonia au venit în ajutorul regiunii Toulouse. Forțele aragonese au asediat Muretul, dar în septembrie regele a murit în luptă, iar armata sa s-a retras. Moartea regelui Pedro a fost o grea lovitură dată rezistenței cathare, situația înrăutățindu-se în cursul anului 1214. Raymond a fugit în Anglia, iar moșiile
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]