1,947 matches
-
pârga (de făină) sfântă, și frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt” (Rom. 11, 16). În realitate însă, copiii nu sunt sfinți, fiindcă păcatul protopărinților sau mai bine zis consecințele acestuia planează și apasă asupra lor. Aserțiunea Mântuitorului: „că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” trebuie înțeleasă în sensul că cei ce se fac precum pruncii, nevinovați, moștenesc Împărăția cea veșnică, iar aceasta, la cei maturi presupune Botezul. „Lăsați copiii să vină la Mine ...” înseamnă primirea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
agenții comunică pentru a înțelege și a se face înțeleși. Mediile sociale bazate pe agenți trebuie să definească principiile sintactice, semantice și pragmatice ale limbajului de comunicare. În plus, trebuie definite tipurile de mesaje care vor fi utilizate (de exemplu, aserțiuni, lanțuri de aserțiuni, replici, cereri de comunicări) și antologia acestora. Deja au fost create limbaje de comunicare de tip agent cum ar fi FIPA ACL sau KQML. Protocoale de interacțiune: un protocol de interacțiune între agenți descrie o modalitate de
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
a înțelege și a se face înțeleși. Mediile sociale bazate pe agenți trebuie să definească principiile sintactice, semantice și pragmatice ale limbajului de comunicare. În plus, trebuie definite tipurile de mesaje care vor fi utilizate (de exemplu, aserțiuni, lanțuri de aserțiuni, replici, cereri de comunicări) și antologia acestora. Deja au fost create limbaje de comunicare de tip agent cum ar fi FIPA ACL sau KQML. Protocoale de interacțiune: un protocol de interacțiune între agenți descrie o modalitate de comunicare ca o
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
respinge cele două abordări antinomice, unilateralizante, potrivit cărora există fie numai curente internaționale, care dezvoltă eflorescențe în zonele de contact, fie numai curente naționale. Autorul se situează conciliant undeva la mijloc, admițând întrepătrunderea celor două extreme înlăuntrul fenomenului de creație. Aserțiunile teoretice sunt demonstrate la obiect cu ajutorul istoriei literaturii române, ale cărei momente (epoci) apar alăturate comparatist de acelea europene. Deosebirile subliniază irepetabilitatea realităților românești care determină momentul apariției, ritmurile dezvoltării și declinul curentelor respective, suprapunerile de conținut, oricât de eterogene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
persoanei. Instinctul combatitiv constă în mobilizarea energiilor proprii atunci când apar piedici în atingerea satisfacerii trebuințelor. Acestui instinct este asociat cu furia și poate determina infracțiuni cu grad mărit de violență. Dorința de a fi remarcat (în special la adolescenți), de aserțiune de sine prin impunerea în fața altor persoane, de a conduce pe alții sunt dorințe asociate cu stări emotive specifice - invidie, vanitate, ambiție, furie, de la care se ajunge la conflicte, infracțiuni. Instinctul achizitiv constă în adunarea de bunuri, valori, bani. Până la
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
într-o manieră sistematică, ele formează sisteme de-ductive. Ele trebuie să poată fi exprimate într-un limbaj formal logic. O altă dificultate majoră e de ordin hermeneutic: pentru a ne spune ceva despre lume, o teorie trebuie interpretată, cu toate aserțiunile ei și cu toate conceptele utilizate. O teorie trebuie să identifice regularități în realitate, sau corelații între diferitele proprietăți ale lucrurilor sau aspecte ale fenomenelor. Dar aceasta nu este suficient. Un demers științific trebuie să producă noi concepte, noi moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
teoria respectivă. Econometricienii au elaborat modele, dar aplicarea lor și interpretarea rezultatelor revin tot economiștilor. Iar aceștia se dovedesc uneori metafizicieni lipsiți de sens. Asta și pentru că observațiile noastre sunt, cum arăta K. Popper, influențate de credințele noastre, neexistînd practic aserțiuni care să reprezinte rezultate nude și indiscutabile, pure și infailibile. Spre pildă, acolo unde un economist vede exploatare, un altul vede șanse de lucru pentru mîna de lucru mai puțin calificată. Dar, în fond, teoriile economice se referă la lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nude și indiscutabile, pure și infailibile. Spre pildă, acolo unde un economist vede exploatare, un altul vede șanse de lucru pentru mîna de lucru mai puțin calificată. Dar, în fond, teoriile economice se referă la lucruri observabile și atunci adevărul aserțiunilor ar putea fi decis în mod direct pe bază de observație. Dar aceasta nu se poate realiza decît ex-post, ori după război... Chestiunea este să producem teorii bazate pe concepte ex-ante, care să ne permită să anticipăm evoluția fenomenelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
eventual să putem interveni la timp. Apoi, ce ne facem cu preferințele și opiniile din care se formează anticipările agenților și care sunt inobservabile? Cum explicăm termenul de valoare, care a stat o vreme în centrul preocupărilor economiștilor? Problematica evaluării aserțiunilor și practicilor științei economice joacă un rol central în filosofia științei. Majoritatea filosofilor și economiștilor care s-au ocupat de această pro-blematică sunt empiriști, ei cred și judecă pe bază de probe perceptibile și observabile. De pildă economiștii cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
constituie astfel de adevăruri sintetice a priori. Deci ideile empiriste nu sunt universal admise, deși par "evidente". Nu toate adevărurile logice au nevoie de testare observațională. E ca și cum aș vrea să demonstrez că toate triunghiurile au trei colțuri, sau că aserțiunea "acest pătrat este rotund" e falsă. David Hume argumenta că observațiile pot testa doar adevărul unor enunțuri singulare despre evenimente sau proprietăți particulare ale lucrurilor. Atunci ele nu sunt generalizabile, iar teza lui Hume este invalidabilă. În procesul de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a cădea în scepticism, știința se dezvoltă prin formularea de ipoteze îndrăznețe și corectarea erorilor. Știința economică este un teritoriu în care failibilitatea se află la ea acasă. Bazîndu-ne pe probe failibile, putem respinge generalizări, chiar dacă ele sunt adevărate. Așadar aserțiunile noastre științifice pot fi falsificate, dar niciodată confirmate. În atari condiții e greu de făcut distincția dintre o teorie științifică și una neștiințifică, dar oamenii de știință, cere Popper, trebuie să supună orice teorie unei analize științifice, bazată pe setul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
evaporat, astfel încît economistul va putea rezista hipnozei "științelor dure" reputate ca singurele capabile de obiectivitate. Renunțînd să facă din știința economică ceea ce ea nu poate fi, el va surmonta astfel un autentic complex, ale cărui simptome transpăreau pînă în aserțiunile incoerente pe care utopia științifică i le impunea uneori, de genul: "economia aleargă clătinîndu-se, cu un picior în ipoteze neverificate și cu altul în sloganuri ne-verificabile"... Trebuie deci păstrată "speranța că ea va putea progresa spre statutul de știință
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
slobozită ca să ne identificăm cu ea și astfel să ne reîntoarcem la Tatăl. Există similarități între gnosticismul antic și gîndirea lumii postmoderne. S-a spus că existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul sunt curente neognostice, dar nu credem într-o astfel de aserțiune, întrucît nu găsim în ele credința arzătoare a gnosticilor în lumea de dincolo și speranța lor neclintită în mîntuire, în schimb găsim o mulțime de idoli la care lumea actuală se închină. Desigur, fiecare epocă își are idolii săi preferați
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nouă). Replicile verbale jucau un rol esențial. Guthrie a concluzionat logic: „Dacă o replică este asociată cu o reacție care o inhibă pe cea veche, atunci aceasta va înceta să o provoace pe cea veche”1. Guthrie a afirmat că aserțiunea de mai sus nu enunța o lege, ci definea doar un fenomen: „inhibiția asociativă” (associative inhibition)2. Dar a formulat și alte exemple de „inhibiție asociativă” - nutrind probabil o dorință secretă de a sugera universalitatea acesteia. Vom scăpa de frica
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
toate răspunsurile posibile ar putea apărea, Skinner a descoperit că, după un timp dat, rata răspunsului nu este mai joasă decât ar fi fost dacă s-ar fi aplicat o pedeapsă. Teoria skinneriană a pedepsei nu se reduce la aceste aserțiuni. A „îmblânzit-o” prin câteva adăugiri „umane”. Skinner a studiat atent și eventualele alternative la pedeapsă (1953, secțiunea „Alternatives to Punishment”, pp. 191-192). După el, putem evita folosirea pedepsei trezind la realitate un operant prin alte moduri. Comportamentul care este
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
efectua o serie de operații prin care se obțin probe de audit privind riscul de fraudă sau se pot aplica proceduri analitice prin efectuarea de comparații la nivelul ratelor financiare fundamentale. Tot cu ajutorul analizei economico-financiare se pot testa și principalele aserțiuni contabile și identifica eventualele fraude financiare realizate la nivelul firmei. Sub forma unor modele econometrice, particularizate În funcție de necesitățile auditorului, ratele financiare pot contribui semnificativ la semnalarea și evaluarea riscului de fraudă și atingerea obiectivelor auditorului. Pentru formularea ipotezelor generale și
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
probe sigure și până la cazul contrar, tot ceea ce s-a demonstrat a fi adevărat În trecut pentru firma auditată, ca urmare a examinărilor, se consideră a fi adevărat și În viitor. Fără a avea o bază sigură În prezent cu privire la aserțiunile managerilor privind situațiile și tranzacțiile financiare, auditorii pot utiliza o serie de date testate sau ceea ce s-a demonstrat a fi adevărat deja În trecut: valoarea unui bun obținută printr-o anumită metodă de evaluare, gradul de adecvare și funcționare
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
Sumarul capitolului 5.1. Introducere 5.2. Probele de audit privind riscul de fraudă financiară 5.3. Proceduri analitice pentru obținerea probelor de audit 5.4. Indicatori utilizați pentru semnalarea riscului de fraudă 5.5. Rate financiare utilizate pentru testarea aserțiunilor contabile și pentru identificarea fraudelor 5.6. Concluzii 5.1. Introducere Complexitatea mediului economic În care o firmă acționează, multitudinea și diversitatea relațiilor economico-financiare În care aceasta este implicată, dependența acesteia de evoluția tehnologiilor informaționale de Înregistrare a tranzacțiilor și
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
de auditor În obținerea de probe de audit pot proveni din misiunile anterioare, declarații ale clienților, rapoarte ale analiștilor, manuale de control etc. (Bragg, 2010, pp. 163-165ă. Probele de audit obținute vizează, cu precădere, testarea modului de respectare a principalelor aserțiuni referitoare la activitățile și evenimentele economice din cadrul firmei, În funcție de o serie de criterii prestabilite, rezultatele fiind comunicate utilizatorilor interesați (Hayes et al., 2005, p. 25; Soltani, 2007, p. 283ă. Având În vedere cerințele de etică profesională și de asigurare a
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
să analizeze relevanța și credibilitatea probelor de audit atunci când concepe și implementează procedurile de audit (IFAC, 2013, p. 408ă. Relevanța are În vedere legătura logică ce se stabilește Între scopul și utilitatea probei de audit, natura procedurii de audit utilizate, aserțiunea luată În considerare spre a fi testată și costul asociat obținerii acestei probe (Soltani, 2007, p. 306ă. Deși auditorul trebuie să analizeze și relația dintre costul obținerii unei probe și utilitatea acesteia În cadrul misiunii, În absența unei soluții alternative, criteriul
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
435-448; Bhimani et al., 2009, pp. 239-255ă. Cu ajutorul procedurilor de fond, inclusiv prin teste de detaliu pentru categorii de tranzacții sau solduri ale conturilor, precum și cu ajutorul procedurilor analitice de fond auditorul poate detecta o serie de denaturări semnificative de la nivelul aserțiunilor managerilor privind Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare (IFAC, 2009, p. 417ă. Utilizarea procedurilor de audit pe tot parcursul misiunii conferă auditorului asigurarea că situațiile financiare examinate nu conțin erori semnificative sau nu au fost supuse fraudelor financiare, iar În partea
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
al riscului de audit (Messier et al., 2008, pp. 17-18ă. O valoare redusă a riscului de audit acceptabil implică obținerea de probe de audit suficiente și adecvate, iar cantitatea și calitatea probelor atrag după sine o serie de costuri, În funcție de aserțiunile care trebuie testate. De cele mai multe ori firmele auditate Înregistrează pe parcursul exercițiului financiar mii de operațiuni și tranzacții economico-financiare. Astfel, auditorul se află Într-o reală imposibilitate de a verifica Într-o manieră exhaustivă ansamblul tuturor tranzacțiilor desfășurate, precum și soldurile conturilor
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
limitele de timp, de resurse umane și financiare bugetate și În cerințele impuse de criteriile de calitate aferente prestării misiunii (Corbett și Clayton, 2006, p. 365ă. Reducerea acestor deficiențe poate fi soluționată prin obținerea de eșantioane reprezentative pentru testarea principalelor aserțiuni contabile: apariție, exhaustivitate, acuratețe, separarea exercițiilor financiare, clasificare, existență, drepturi și obligații, evaluare și alocare. În acest caz, auditorul trebuie să ia În calcul eventualele erori care pot apărea În cadrul procesului de eșantionare statistică, ce au impact asupra riscului de
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
auditorul poate realiza o evaluare a riscului asociat continuității activității, a riscului de fraudă și a prezenței erorilor semnificative În cadrul situațiilor financiare raportate. Procedurile analitice substanțiale sunt utilizate pe parcursul misiunii pentru a obține probe de audit suplimentare În vederea testării anumitor aserțiuni contabile privind tranzacțiile, soldurile finale și maniera de prezentare a situațiilor financiare. Atunci când se demonstrează o slabă funcționare sau inexistența sistemului de control intern al firmei-client, auditorul recurge la utilizarea procedurilor analitice substanțiale. Acestea vizează obținerea de probe de audit
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
fi Înlocuite cu alți indicatori. Ideea de bază a utilizării acestor rate este de a obține cele mai bune probe de audit care Îl vor conduce pe auditor la formularea opiniei de audit. 5.5. Rate financiare utilizate pentru testarea aserțiunilor contabile și pentru identificarea fraudelor În baza teoriei agenției și a relațiilor contractuale stabilite Între principali și agenți, managerii sunt responsabili cu Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare privind poziția și performanța financiară a firmei, pentru reducerea asimetriei informaționale. Atunci când managerii
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]