772 matches
-
multe texte, mai ales din câteva mituri: Nergalxe "Nergal" și Erișkigal, Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern", din epopeea Ghilgameșxe "Ghilgameș" (tab. XII), din poemul Erraxe "Erra" și din poemul mai scurt numit Viziunea Infernului potrivit unui Principe Asirian. 2) Soarta morților - În privința morților, mesopotamienii considerau că aceștia intrau În infern prin pasajul creat de mormânt. Se credea că mai există și alte pasaje, cum ar fi crăpăturile și despicăturile pământului. Din acest motiv, se practica Înhumarea rituală și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcții. Preoților le revenea sarcina Îndeplinirii ritualului cultului, Împreună cu alte funcții practice, cum sunt cele administrative, legate de viața concretă a templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul care se afla În vârful ierarhiei personalului unui templu; akkadienii, babilonienii și asirienii au modificat termenul, acesta ajungând enu(m). Dubla funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine, odată cu trecerea timpului, din ce În ce mai perfectă și mai bogată. Diferitele categorii de preoți trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i-a fost dată. Răspunsurile la divinații erau strânse În colecții pentru a fi folosite la nevoie. Exercitarea divinației Îi era Încredințată preoților b³rû(m). Perioada de maximă Înflorire a divinației a fost cea neobabiloniană (626-539 Î.Hr.). Babilonienii și asirienii cunoșteau multe forme de divinație: hepatoscopia, astrologia, haruspiciile, lecanomanția 1, fiziognomia, hemerologia, diagnostica, oniromanția etc. Aceste două popoare practicau divinația folosindu-se și de ulei, făină, fum etc. Se recurgea la oracole pentru regi, mari funcționari și demnitari, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu național, dar care fusese inițial un zeu protector al pământului și cerealelor. Centrele sale de cult erau Mari și Terqa, În regiunea de pe cursul mijlociu al Eufratului. Cultul său ajunge să fie practicat constant și de babilonieni, și de asirieni, care, după cum se știe, erau de origine amorită. BibliografieTC "Bibliografie" AA.VV. (1967), Storia Universale Feltrinelli, voll. I-V, Milano. Bottéro, J. și Kramer, S.N. (1992), Uomini e dèi délla Mesopotamia, Torino. Cagni, L. (1969), L’epopea di Erra, Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Boghazköy și Alișar), și perioada cuprinsă Între Începutul secolului al XVI-lea și sfârșitul secolului al XIII-lea, perioadă legată de formarea și dezvoltarea statului hitit. Tablele de la Kültepe (vechea Kaniș/Neșa), scrise În cuneiformă paleoasiriană și În limba asiriană, atestă de fapt prezența și activitatea unor negustori asirieni stabiliți În Anatolia Centrală (Garelli, 1963). Este vorba despre câteva mii de scrisori și contracte, descoperite În zona comercială, aflată la 3 km de cetatea Kaniș, sediu al unui palat rezidențial
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolului al XVI-lea și sfârșitul secolului al XIII-lea, perioadă legată de formarea și dezvoltarea statului hitit. Tablele de la Kültepe (vechea Kaniș/Neșa), scrise În cuneiformă paleoasiriană și În limba asiriană, atestă de fapt prezența și activitatea unor negustori asirieni stabiliți În Anatolia Centrală (Garelli, 1963). Este vorba despre câteva mii de scrisori și contracte, descoperite În zona comercială, aflată la 3 km de cetatea Kaniș, sediu al unui palat rezidențial al principilor anatolieni. Deși textele reflectă În principal cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unite, descoperite și În cadrul săpăturilor de la Acemhüyük, Alișar, Boghazköy, Cahgar Bazar, atestă, conform unor cercetători (Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În Anatolia Înainte de afirmarea populațiilor indo-europene. Nu poate fi evaluat cu precizie nici gradul de influență al religiei asiriene În teritoriul anatolian marcat de fenomenul colonial. Mult mai atestată este perioada hitită, datorită săpăturilor inițiate În 1906 de H. Winckler, care au dus la descoperirea arhivelor regale de la Hattușaș (astăzi Boghazköy la circa 180 de km nord de Ankara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lingvistice (luviană, hurrită, hatică, hitită), pe care le regăsim mai târziu În arhiva regală hitită. Totuși, lipsesc datele necesare pentru a identifica panteonurile propriu-zise care pot fi atribuite fiecărei etnii În parte. Pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul stabilirii relațiilor comerciale asiriene și Începuturile Regatului Antic Hitit, lipsită de atestare contemporană, avem cel puțin două texte hitite mai târzii, diferite din punct de vedere tipologic și scrise din motive politice și nu religioase. Într-unul dintre acestea, așa-numitul Text al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vedere tipologic și scrise din motive politice și nu religioase. Într-unul dintre acestea, așa-numitul Text al lui Anitta (un principe anatolian, originar din cetatea Kușșara, care și-a extins hegemonia asupra regiunilor din Anatolia interesate de comerțul asirian și care a făcut din Kaniș/Neșa capitala sa) sunt menționate unele divinități: zeul furtuniixe "zeul furtunii", zeul cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a"1, protectorul tatălui lui Anitta, Pit¿ana, căruia Anitta Îi consacră cetățile cucerite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cazul divinităților al căror cult este celebrat de „cântărețul din Kaniș” (Jakob-Rost, 1971) sau de „oamenii din Neșa” În limba „neșită” (denumirea pe care hitiții o dau propriei lor limbi). Într-adevăr, pe lângă zeii deja menționați În legătură cu textele din coloniile asiriene (vezi subcapitolul 1), mai apar și alții, dintre care Îi amintim pe ¾așameli, Kamrușepa, Telipinuxe "Telipinu" și grupul indicat de ideograma D7.7.BI („Heptada”). Fiind așadar vorba despre un panteon compozit, alcătuit din divinități de origini diferite (indo-europene, hatice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întinde de la munții Taurus până În valea Eufratului, din Siria nordică și centrală până pe cursul superior al Iordanului. Izvoarele directe despre cultura aramaică sunt alcătuite dintr-un număr limitat de inscripții ale regilor locali, În timp ce izvoarele externe provin din unele inscripții asiriene și din informațiile Vechiului Testament. Izvoarele epigrafice ne dau informații fragmentare despre unele panteonuri locale, fiind mai ales vorba despre inscripții regale care ne pun În fața cultelor publice și dinastice, cu siguranță destul de diferite de manifestările religiei populare. Altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
național al amoniților este Milkom, un teonim care face aluzie la regalitate și care este deja menționat În așa-numita „inscripție a cetății” (secolul al IX-lea Î.Hr.), În care se solicită binecuvântarea lui din partea unei persoane de origine asiriană. Cultul lui Milkom trebuie să se fi bucurat de mare trecere, iar Solomon, care a avut soții amonite (Naama, mamă a lui Roboam, era și ea amonită), i-a construit o capelă (1 Regi 11,5) plasată, probabil, pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de păstori nomazi care au devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la cucerirea lui David, aceștia au făcut multă vreme parte din teritoriul israelit. Independenți din nou sub regele Ioram, edomiții au fost apoi supuși asirienilor, babilonienilor și, În sfârșit, persanilor. Au urmat În general o politică pacifistă ce le-a asigurat prosperitatea, datorată și controlării comerțului dintre Arabia și Siria. Despre religia edomită nu avem practic nici un izvor scris; chiar și datele arheologice (așezăminte sacre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrători ai fierului, Filistenii au avut mai multe confruntări cu Israel din care au ieșit Învingători mai des decât povestesc tradițiile (Shamgar, Samson etc.). După o perioadă de influență egipteană, filistenii au suportat parțial dominația aramaică, sfârșind apoi sub influența asiriană ca stat-tampon Între Asiria și Egipt. După o nouă dependență de Egipt, regiunea a fost cucerită de Nabucodonosor al II-lea, care a distrus Ascalonul În 604 Î.Hr. Istoria sa coincide apoi cu istoria Palestinei, Înglobată mai Întâi În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cf. Schwartz, 1985a, pp. 670 sq.). Bazându-se pe această ipoteză, M. Boyce a propus reconstituirea complexă a două figuri divine distincte, una indo-iraniană și una de origine occidentală, Încercând să explice afirmația lui Herodot (I, 131) despre originea mesopotamiano-semitică (asiriană și arabă) a Afroditei Urania, pe care persanii au preluat-o și venerat-o printr-o influență străină (În inscripțiile ahemenide An³hit³xe "Ana>hita>" apare Începând din timpul domniei lui Artaxerxes I) și căreia Herodot Îi dă din greșeală numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr.). În inscripțiile acestui suveran apar, Într-adevăr, alături de Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", alte două divinități iraniene, Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>". Dacă acestei date, semnificative prin ea Însăși, i se adaugă și informația lui Herodot despre influențele asiriene și arabe care trebuie să-i fi determinat pe persani să o venereze pe Afroditaxe "Afrodita" Urania, precum și cea a lui Berossos (cartea a III-a, fragm. 65; cf. Boyce, 1982, p. 217; 1985) despre răspândirea cultului zeiței susținute de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inițiale a creației așa cum a ieșit din mâinile lui Dumnezeu la răsăritul universului. Pe acest fundament se poate reconstrui speranța lui Israel. Al patrulea aspect A patra afirmație pune radical în discuție sentimentul de superioritate pe care unele popoare, precum asirienii sau babilonienii, nu puteau să nu-l aibă după ce au fondat aceste imperii imense. Israelul trebuie, firește, să fi trăit un profund complex de inferioritate. Și în acest caz, textul biblic introduce o critică radicală a mentalității contemporane. Cu acest
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care se lăudau cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria aparentă a prezentului nu trebuia să facă uitat că la origine nu era așa: Israel era invincibil și nimeni nu a reușit să oprească armata condusă de Iosue. Dacă acum Dumnezeu pare să-l
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care corespundea probabil mai mult visurilor lor decât realității istorice. În lumea antică, din care face parte și Biblia, trecutul înseamnă prezent. Istoria lui David și Solomon justifica pretențiile regilor iudei asupra teritoriilor din nordul țării care trecuseră sub hegemonia asiriană. Apoi, odată slăbit Imperiul Asirian, regii lui Iuda au putut să-și extindă zona de influență spre Nord, în special sub domnia regelui Iosia (640-609 î.C.). Prin urmare, istoria biblică a lui David și Solomon este din mai multe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
visurilor lor decât realității istorice. În lumea antică, din care face parte și Biblia, trecutul înseamnă prezent. Istoria lui David și Solomon justifica pretențiile regilor iudei asupra teritoriilor din nordul țării care trecuseră sub hegemonia asiriană. Apoi, odată slăbit Imperiul Asirian, regii lui Iuda au putut să-și extindă zona de influență spre Nord, în special sub domnia regelui Iosia (640-609 î.C.). Prin urmare, istoria biblică a lui David și Solomon este din mai multe motive o operă de propagandă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
marile puteri ale timpului, adică imperiile Mesopotamiei care se extindeau către vest, nu puteau să nu arate interes față de regatele care controlau rutele comerciale de-a lungul coastei Mediteranei. 2. Regele Ahab (875-853 î.C.) și primele legături cu Imperiul Asirian Fiul lui Omri, Ahab, este mai bine cunoscut decât tatăl său. Biblia îl caracterizează drept un rege nelegiuit, poate chiar adevăratul prototip al nelegiuirii în Vechiul Testament. Mulți cititori își amintesc de conflictele dintre regele Ahab împreună cu soția sa Izabela și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vedere strict istoric, regele Ahab se prezintă ușor diferit. Căsătoria cu Izabela, fiica regelui Sidonului (1Rg 16,31) are o semnificație politică și economică clară. Israel vrea să-și găsească în cetățile Feniciei un aliat împotriva dușmanilor comuni, mai ales asirienii care caută ieșire la Marea Mediterană și care apar pentru prima oară în regiune în timpul lui Asurbanipal al II-lea (883-859 î.C.). Acest rege ajunge la Mediterana după înfrângerea câtorva state arameene care devin vasale Asiriei, iar cele trei mari
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
artificial acest capitol de povestirea care îl precede. Intenția teologică este, așadar, mai puternică decât precizia istorică. Probabil - evident, nu putem verifica această ipoteză - Ahab nu a murit după bătălia împotriva arameenilor, ci mai degrabă în bătălia de la Qarqar împotriva asirienilor în anul 853 î.C. Regele moare de fapt în acel an. Dar, cum Biblia nu amintește această bătălie, îl „face” să moară pe Ahab în alte circumstanțe. Moartea violentă a regelui era oricum văzută ca o pedeapsă divină. Biblia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acuratețea sa istorică în privința acestor detalii. V. Domnia lui Iehu (841-814 î.C) Iehu, personaj nu foarte cunoscut de cel care citește Biblia, este în realitate primul rege al lui Israel reprezentat într-o imagine. Îl vedem pe un basorelief asirian într-o poziție mai degrabă umilitoare, culcat la pământ înaintea regelui Salmanasar al III-lea, deja menționat în precedență, în timp ce vine să-i plătească tributul. Analele lui Salmanasar al III-lea vorbesc despre acest tribut plătit atunci când regele Asiriei a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Însemna, în limbajul diplomatic al timpului, că Hazael era considerat un rege nelegitim, adică un uzurpator. În plus, pentru că era un adversar al Asiriei, regele Salmanasar nu avea motive să-l elogieze. Acest mod de a se exprima al documentului asirian corespunde bine cu relatarea din 2Rg 8,7-15 care descrie cum Hazael a reușit să ocupe tronul: l-a asasinat pe regele Damascului, Ben Hadad, bolnav la pat, asfixiindu-l cu o pânză umedă. Există însă o problemă. Conform documentelor lăsate
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]