10,834 matches
-
și neînțelesurile vieții umane și universale. Înariparea gânditoare a poemului și înariparea poetică a ideilor fac ca filozofii și poeții amintiți să fie cei mai citiți, cei mai îndrăgiți, tocmai pentru că înariparea poetică spre eliberarea spirituală este cea mai organică aspirație apriorică a spiritului omenesc. Receptarea de excepție a cuvântului, a limbajului poetic se datorește tocmai potențialului iradiant de eliberare din lumea comună. Fiecare poezie posedă capacitatea ei de smulgere, de înălțare: zbor de ciocârlie, de vultur sau, la cei foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
parte, cel al originilor modulând o anumită viziune despre viață și lume, iar pe de altă parte, experiența socio-culturală a valorilor, factorii care afirmă viața eticul, esteticul, adevărul. Aparatul receptor al apriorismului românesc este alcătuit esențial din vocația pentru cânt, aspirația spre estetic, spre lumină și spre înălțimi, toate întrunite, de pildă, exemplar în balada Mioriței. Lirica unui poet se bucură de o receptare cu atât mai ideală, cu cât poemele sale reflectă amprenta apriorică a poporului respectiv. Factorii care converg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zborul astrului către lumea umană, zborul lui Hyperion către demiurg, mările de lumină din jurul acestui zbor, totul polarizând în jurul celor trei dialoguri de amplitudine de asemenea cosmică: Cătălina luceafăr: înfruntarea dintre creat și increat, noroc-moarte și nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moartea sa, Gloria Divinității nu se va manifesta pentru a justifica toate aceste lucruri ? Pe de altă parte, în ciuda acestei accepții de elevat lirism al cuplului aparent antinomic, viață-moarte, în una din poeziile din volumul Grădinarul dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
existențială de neatins niciodată. Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe". Nu aflăm această viziune în consonanță cu ridicarea la ceruri a lui Zamolxis ? Care este aici logica, necesitatea internă ? Dorul, această simțire specific românească însemnând aspirația de neistovit către o idealitate care se depărtează mereu și mereu dinaintea noastră, astfel că tensiunea sufletului, a spiritului nostru nu va sfârși niciodată. Este și viziunea poeziei metafizice a lui Giordano Bruno. Pentru că marile zboruri ale inimii și minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
esenței realității de model uman, care este timpul. Viața este operă a timpului și a devenirii, a schimbării, iar spiritul uman este un martor antrenat în vremuirea opusă eternității. Dar schimbarea nu dizolvă totul, pentru că timpul păstrează o rezervă, o aspirație de a se depăși spre durata eternă. Acel prisos de durată cu potențial de veșnicie este trăirea poetică, prin mijlocirea căreia încă în această viață evanescentă omul poate atinge năzuința nobilă, cea a realizării perfecțiunii, adică a contopirii cu "sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și armonizarea dublului cadru "geometric": este deschiderea metafizică eliberatoare. Întâlnirea dintre cvadratura pitagoreică și deschidere metafizică reflectă și pune în acțiune caracterul antinomic al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care le făcea imposibil de amprentat, de integrat într o poveste care să fie a lor. Alexandre era conștient că sfâr șise prin a-i povesti fiecare minut, fiecare secundă din viața lui de până atunci, că etalase intimități și aspirații, inocențe și răbufniri de egoism fără a primi, în schimb, nimic din ea, nimic al ei. „E ca o sirenă!“ îi fluierase, admirativ, un coleg de la Universitate, într-o cafenea, când rămăseseră numai ei doi la masă. Așa și era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ea își găsește totdeauna un aliat (aparent un dușman) pentru a se ruina cât mai curând. Când se vrea absolută, și poate că în fiecare pereche se vrea astfel, caută mari piedici, în ultimă instanță - moartea, rezolvare sigură a nesăbuitei aspirații. De aceea unii eroi romantici acceptă sacrificiul ultim ca pe un balsam. Cine cutează a dori totul în dragoste trebuie să știe a muri. Sau poate tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea mai bună interpretare. Este adevărat că firea noastră respinge mediocritatea: prin vis, prin aspirație înflăcărată, adesea insuficient lămurită. Lămurită, adică, în focul experienței multiple a ființei, și nu doar în ceea ce se vede și se acceptă în genere. Trăim cu nostalgia absolutului, dar ne este și teamă de el - teama de neant. Unii, puțini
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
noi. Aceste ocazii corespund unor momente de creativitate, când, folosindu-ne de resursele și inspirațiile personale, organizăm cunoștințele și deprinderile într-o manieră nouă. Această dispoziție se cultivă, fiind util să-i cunoaștem mecanismele fundamentale, să facem un bilanț al aspirațiilor și să exersăm continuu. Pentru o mai bună integrare în societate și pentru a realiza o educație eficientă și practică este bine ca educatorul să urmărească și dezvoltarea unor abilități de întreprinzător la copiii preșcolari. Abilități care pot fi dezvoltate
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
când oamenii anului 1830, iluzionați, crezând cu convingere în "simetria istorică", sperau să realizeze în Franța ceva asemănător cu ceea ce fusese revoluția din 1688 în Anglia 70 și să împiedice o ruptură completă cu tradițiile trecutului, Talleyrand a canalizat toate aspirațiile tinereții (adormite timp de patruzeci de ani) în întronarea dinastiei bourboniene. La Londra, Talleyrand a prezentat întregii Europe tânăra monarhie. Acolo a fost primit cu acea curiozitate admirativă pe care doar societatea englezească o rezervă, cu sinceritate și cu bucurie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
secolului". Tot ceea ce era contradictoriu în gândirea și în politica epocii se putea regăsi în activitatea Consiliului și a diferiților agenți. Unii dintre ei îi spuneau lucruri legate de tradițiile prudente ale cancelariei noastre; alții îl încurajau să dea curs aspirațiilor lui. Astfel strecurându-se cu pași ezitanți, între contele Walewski 75 și prințul Napoleon*, între domnul Drouyn de Lhuys 76 și Dl. Thouvenel 77, el s-a angajat pe drumul care avea să-l ducă la Sédan*. După 1871, Franța
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Capitolul IX / 115 Capitolul X / 123 Capitolul XI / 131 Capitolul XII / 139 Capitolul XIII / 149 Capitolul XIV / 161 Capitolul XV / 171 Epilog / 179 MIGUEL DE UNAMUNO, MAESTRU AL AUTOIRONIEI ÎNTRISTATE Unamuno își ironizează egocentrismul în acest microroman filosofico-moralizator în care aspirația sa spre genialitate este ambalată cu întristat talent în ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un ou produs de regină
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în perfectă formă și fără nici o ieșire, nici în sus, nici în față". Tristețea lui Unamuno provine și din preocupările sale constante de "a opera asupra lui însuși" pentru a înțelege "sentimentul tragic al vieții", născut din conflictul dominant dintre aspirația sa la nemurire și rațiunea care îl îndemna să nu creadă în ea. La sfârșitul cărții sale, Viața lui Don Quijote și Sancho, Unamuno constata învingător că nu trăiește creatorul ci creația sa: "... adesea socotim un scriitor drept persoană reală și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
minciună! Exclamă Carrascal făcând ochii mari. Da, o minciună... provizoriu. Deși este provizorie... o minciună! Dar dacă dumneata te afli în ea, Carrascal? Este oare mai mare minciună ca adevărul? Nu ne înșeală? Nu ne înșeală adevărul cele mai ingenue aspirații ale noastre? "Dar acest om... dar acest om..." își zice Carrascal în stradă, confuz. Imperfecta realitate este un zid de bronz împotriva planurilor sale; nu are voință. "Dar acest om...", mai mult, amintindu-și de: "Încă te afli dumneata în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
eredității maladive. Giraudoux face din Oreste un adolescent superb, plin de vise, predestinat să se bucure de dragoste, de viață. Șovăiala lui nu se naște din teamă, ci din dorința de a-și trăi tinerețea, iar frumusețea lui rezidă în aspirația spre absolut. Pentru Sartre, Oreste devine erou al libertății, actul alegerii făcându-l din deplină conștiință a puterii sale. Eroul tragic, prototipul omului adevărat, parcurge drumul ascendent al conștiinței de la interogația lui Oreste, ca prim element al eului responsabil, la
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Pentru că să nu crezi că În familie ne vom mai uita la tine ca Înainte, cu drag și seninătate. — Nu știu, deocamdată constat că mă consideri un „oricine“, căruia nu i se cuvine să intre În presa culturală. Îmi disprețuiești aspirațiile. — Aspirațiile? În țara asta nu ai aspirații, băiatule. — Încetează să Îmi mai spui „băiatule“ - și a ieșit pe ușă furios, trântind-o În urma lui. — Tu să nu Îmi trântești mie ușa În nas! l-a mai auzit pe taică-său
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să nu crezi că În familie ne vom mai uita la tine ca Înainte, cu drag și seninătate. — Nu știu, deocamdată constat că mă consideri un „oricine“, căruia nu i se cuvine să intre În presa culturală. Îmi disprețuiești aspirațiile. — Aspirațiile? În țara asta nu ai aspirații, băiatule. — Încetează să Îmi mai spui „băiatule“ - și a ieșit pe ușă furios, trântind-o În urma lui. — Tu să nu Îmi trântești mie ușa În nas! l-a mai auzit pe taică-său strigând
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ne vom mai uita la tine ca Înainte, cu drag și seninătate. — Nu știu, deocamdată constat că mă consideri un „oricine“, căruia nu i se cuvine să intre În presa culturală. Îmi disprețuiești aspirațiile. — Aspirațiile? În țara asta nu ai aspirații, băiatule. — Încetează să Îmi mai spui „băiatule“ - și a ieșit pe ușă furios, trântind-o În urma lui. — Tu să nu Îmi trântești mie ușa În nas! l-a mai auzit pe taică-său strigând. „Dar ce ar trebui să Îți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
moment în care poporul evreu ieșise din robia Egiptului, dar căzuse în robia unei vieți fără de Dumnezeu. În drumul său către Tărâmul Făgăduit, poporul evreu, uitându-L pe Dumnezeu-Binefăcătorul, și-a creat o lume spirituală mai apropiată de frustrările și aspirațiile sale, ajungând până la identificarea unor reprezentări materiale cu Dumnezeu însuși. Acești zei mincinoși au fost numiți “idoli”, iar închinarea la idoli a fost numită idolatrie. În prezent, omenirea a înlocuit forma de idolatrie atât de răspândită în vechime, cu una
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de gaze nocive sub limita admisă în spațiile de lucru. Pentru eliminarea gazelor nocive stratificate deasupra apelor s-a prevăzut evacuarea forțată a acestora cu câte un ventilator montat pe placa stației de pompare. Ventilatoarele sunt echipate cu tubulatură de aspirație prevăzută cu ramă cu plasă de sârmă. La exterior ventilatorul este prevăzut cu piesă de evacuare cu jaluzele (intră în furnitura ventilatorului). Prin exploatarea instalațiilor de ventilare și climatizare trebuie să fie asigurate cel puțin nivelurile minime de performanță rezultate
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
datorită autoturismelor personale oamenii se înghesuie tot mai puțin în mijloacele de transport în comun, lipsind astfel unul din instrumentele importante ale comunicării (și implicit al socializării): proximitatea. Și exemplele pot continua. Forma dominantă de interacțiune o constituie televizorul. Nivelul aspirațiilor sociale este reglat (mai degrabă determinat) prin reclame. Formele de divertisment sunt fie legate de statul în fața televizorului fie, tot prin intermediul acestuia, de consum: pentru a-ți petrece timpul liber în orice mod imaginabil trebuie să consumi ceva. Consumul noua
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]