1,443 matches
-
Jorj se întoarse râzând și intră în casă. Faliboga se îndreptă înspre oameni cu sprâncenele încruntate. Puneți-vă, măi, căciulile în cap! - Și-și îndesă și el cușma pe sprâncene. - Să se ducă Andrei Broască după rachiu, strigă apoi cu asprime, și voi duceți-vă de vă căutați de treabă! Acu boierii au intrat în casă la hodină, ce mai vreți?... Bordeienii se risipiră încet-încet târându-și prin omăt opincile umplute cu paie și grăind despre întâmplarea cea mare. Faliboga strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu asprime și-l îmboldea necontenit. Nana Floarea nu mai putu răbda și trebui să-și desclește vorba: Tu nu te sui în sanie, băiete? Nu mă sui. —Culi, dragul meu, așa mergem prea încet. Mergem cum putem. —Vai, vai, suflete, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
3, numai că eu nu vin din nici o țară, din nici o cetate, din nici un trib. Sunt fiul drumurilor, patria mea e caravana, iar viața mea, cea mai neașteptată dintre pribegii. Încheieturile mâinilor mele au cunoscut pe rând mângâierea mătăsii și asprimea lânii, aurul prinților și lanțurile robilor. Degetele mele au înlăturat mii de văluri, buzele mele au făcut să roșească mii de fecioare, ochii mei au văzut orașe stingându-se și împărății pierind. Din gura mea vei auzi araba, turca, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest palat, nu vei mai trăi la Fès și în nici una dintre provinciile care îmi aparțin. Începând cu a douăzecea zi a lunii rajab, orice persoană care te va vedea între fruntariile regatului te va aduce aici în lanțuri. În pofida asprimii ultimelor cuvinte, a trebui să fac un efort ca să nu las să se vadă ușurarea pe care o simțeam. Scăpasem de temniță și de pieire, iar o lungă călătorie de doi ani nu mă înfricoșa deloc. Pe deasupra, mi se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
archebuză. Câteva clipe mai târziu, ceața s-a risipit în locul acela și l-am văzut pe Bourbon lungit pe jos, în mod vizibil mort. Când l-am auzit, m-am mulțumit să dau din umeri. Alții l-au repezit cu asprime: lupta era în toi pe zidurile orașului, mai cu seamă spre Borgo, iar împușcăturile nu fuseseră niciodată mai dese; strigăte de luptă, de suferință și de teamă se înălțau din oraș; nu era momentul să te umfli în pene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui pâlc de copaci, Vultur-în-Zbor își asculta călăuza vorbind în gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
petrecut închis cu Trandafirul, făcând tot felul de aranjări, permutări și teste. De-abia după revărsatul zorilor s-a declarat satisfăcut că nu se produsese nici o stricăciune. Nici o stricăciune! — Nu trebuie să mai permitem așa ceva, a zis el, cu o asprime în voce pe care nu i-o mai auzisem decât o singură dată, în scurta lui diatribă la adresa autorității. Trandafirul este cel mai prețios lucru de pe insulă. Nu pot accepta să fie pus în primejdie. Mă ajuți? Am fost cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întâlnesc cu un prieten care lucrează acolo. — La ziar? — Chiar acolo. Dar mă-ndoiesc că se citește așa ceva în cercul tău de prieteni. Nu își întoarse privirea. —Ce ai vrea să spun, Sam? a zis el cu un strop de asprime în voce. Că la bancă citim Herald și alte jeguri de stânga numai când rămânem fără hârtie igienică? —OK, am spus-o ca să te sâcâi, am zis blând. Cred că mă așteptam să te simți vinovat. Adică să cad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să faci sex cu un străin înainte să știi măcar unde e baia? Între timp îmi pusesem cămașa. — Ți-ar fi ieșit mai bine discursul dacă nu ai fi fost gol-pușcă în mijlocul livingului, am ripostat cu un o tentă de asprime în voce. Avu bunătatea să se privească de sus în jos. Era o perspectivă tentantă și pentru mine, dar trebuia neapărat să merg la toaletă. —A doua pe dreapta, a strigat în urma mea, în timp ce părăseam camera. Baia era foarte curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de băut când mă întorc, Bells? a întrebat Suki binevoitoare. —Doamne, nu, sunt bine. Mulțumesc, dragă! Dacă ești sigură de asta... —Of, nu te mai agita! zise Belinda, dar cu așa un zâmbet, încât cuvintele și-au mai pierdut din asprime. —Suki! țipă Sir Richard. Suki se întoarse și intră în casă. — Uneori este exact ca o cloșcă, îmi mărturisi Belinda. Știi, sunt sora mai mică. Am fost puțin mai subțirică și bolnăvicioasă când am fost mică și se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu dreptate în fața acestei realizări. S-a considerat, în general, că acest personaj reprezintă tipul cochetei prețioase, a femeii vesele, intuiția socială a autorului conferă tipului coloratura mediului. În opinia unor cercetători moderni Zița a fost, poate, judecată „cu o asprime nemeritată, căutându-se cu obstinație umbrele: ridicolul lingvistic, snobismul, vulgaritatea, romanțiosul ieftin, cochetăria, mahalagismul”<footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să răspund și n-am avut ce face decât să stau acolo și să las lucrurile să se Întâmple, prea șocată ca să-l sărut și eu. Promit că data viitoare n-o să mai uit, spuse el cu genul ăla de asprime pe care jur că nu-l auzi decât În filme. Îmi ținu galant ușa deschisă și-mi făcu semn să mă așez iar. Bucuroasă că nu mai trebuia să mă bazez pe picioare ca să mă susțină, m-am prăbușit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
hangiu, iar acesta mergea cu mâna stângă sprijinită pe mânerul hangerului de la brâu... S-a oprit totuși la oarecare depărtare de masă. „Poftește de ia loc, să mai schimbăm o vorbă” - l-a îmbiat lotrul. După ce hangiul a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să mănânce, furându l cu coada ochiului pe hangiu. Când a pus mâna pe ulcica cu vin, a întrebat: „Da’ tu nu vrei să ciocnești cu mine o ulcică cu vin? Mă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reușit să salute regulamentar. ― Și ai rămas singur în fața domnului căpitan. Cum a fost? ― Să nu credeți că nu aveam emoții. ― De ce? ― Mă aflam totuși în fața unui superior și nu unul oarecare. Cu firea mea, mai ușor aș fi suportat asprimea unui dur decât dojana unui om ca domnul locotenent colonel, comandantul nostru de astăzi... ― Să știi că ai dreptate - a comentat locotenentul, după ce prin minte i-a trecut fulgerător aprecierea: „Țăran, țăran, da’ cu multă minte”. Dumitru a simțit că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața lui, Îi luă mâna dreaptă și o sărută Încet, simțindu-i asprimea, forța și blândețea. Apoi o lăsă și spuse, cu un glas sugrumat de toate lacrimile care ar fi vrut să curgă, dar nu curseseră niciodată de-a lungul acestor optsprezece ani: - Sărut mâna, tată... Abia atunci cuteză să ridice ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii, pe care o dai altora: stăruiește în aceste lucruri, căci dacă vei face așa, te vei mîntui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă. $5 1. Nu mustra cu asprime pe un bătrîn, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați; 2. pe femeile bătrîne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția. 3. Cinstește pe văduvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
vasul mic de porțelan alb, în care erau câțiva trandafiri. De-a lungul acelei zile, o plictisise ceva uscat și fierbinte, care nu venea de la ziua de august, plăcută la soare și 15 la umbră, ci de la arsura sufletelor, de la asprimea faptelor necunoscute. Mini avu o întoarcere spre nesuferitul Rim al Linei, vroi să-i explice; dar victima ei lipsea. Nu avea cui demonstra glorios schimbul dintre idei și lucruri, prin mijloace, desigur, necunoscute, dar a căror evidență era familiară lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
poți cântări fiecare cuvânt... Nu vroise să-1 ofenseze, dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune intenții și sentimente. De la el învățase doară să iubească pământul cu pasiune și să înțeleagă însemnătatea lui. . . Dar vorbele au o asprime pe care nu o au sentimentele. .. Se mâhniseră reciproc. Era, desigur, stăpân pe averea lui, dar dacă vroise să vândă, de ce nu se gândise la ei? Făcuse apel la Drăgănescu în atâtea împrejurări și acum opera o tranzacție așa de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!" 22. Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, 23. au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gîdilării firii pămîntești. $3 1. Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. 2. Gîndiți-vă la lucrurile de sus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
cu același model în dungi albastre și roșii, ca vinul. — Cel puțin nu mai arăți ca un circar. Ce mai aștepți? Îmbracă-le. După câteva minute, Pran este îmbrăcat ca un școlar englez, cu excepția pantofilor. Fiind cu picioarele goale, simte asprimea podelei. Hainele i se potrivesc, deși gulerul este prea strâmt. — Bine, murmură maiorul, cu ochii strălucind. Foarte bine. Bine că nu mai porți hainele alea păgâne. Astea au fost culorile mele. Culori de școală. Ar trebui să joci cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
repetă s-o țină tot așa și, treptat, accentul său englezesc se îmbunătățește și ajunge să învețe pasaje emoționante din poeții victorieni, despre eroism și datoria sacră de a-ți respecta cuvântul dat. Poezia îl nedumirește cu violența ei, cu asprimea, cadențele ca de echitație, dar înțelege că este responsabil în felul său de rolul important al lui Privett-Clampe și al englezilor în general, așa că-i acordă toată atenția, sperând să-i pătrundă secretul. Între timp, complotiștii încearcă să găsească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de trecut și viitor. Sunt gânduri care-i sperie, gânduri despre schimbare și prefacere; sunt gânduri despre vremuri noi. În ultimul timp oracolul a avut mult de furcă. Zilnic se descoperă alți vrăjitori și oamenii îi abordează cu duritate, cu asprime. Există și unii care gândesc altfel despre vrăjitori. Lumea din afara granițelor Fotse este un loc confuz, unde vrăjitoria este ceva obișnuit, binele este rău și oamenii merg cu capul în jos. Răul din alte ținuturi a fost cunoscut dintotdeauna, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
parte a vetrei se aude râsul insolent al lui Marchant. Furios pentru că nu are ce face, Chapel se întoarce spre Jonathan. — În ceea ce te privește, am crezut că te-ai apucat de ceea ce aveai de făcut, i se adresează cu asprime. Nu crezi că este timpul să renunți la a cutreiera tabăra și să te apuci de recensământ? Pagină separată Ziua următoare, Jonathan traversează lunca uscată aflată sub tabăra lui Daou, cu trei însoțitori care să-i care echipamentul de tabară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bucurăm cînd noi suntem slabi, iar voi sunteți tari; și ne rugăm pentru desăvîrșirea voastră. 10. Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, cînd nu sunt de față, pentru ca atunci cînd voi fi de față, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărîmare. 11. Încolo, fraților, fiți sănătoși, desăvîrșiți-vă, îmbărbătați-vă, fiți cu un cuget, trăiți în pace, și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]