6,930 matches
-
acelor mașini. Vaughan mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și albumul de fotografii care-mi confirmau accidentul îmi stimulaseră toate amintirile legate de acea dramă a viselor. Coborât în garajul de la subsol o săptămână mai târziu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale autostrăzii și îndreptându-se către noi ca un arhanghel în aterizare. Țineam în mână încheietura mâinii lui Vaughan. Firele întunecate de păr de pe antebrațul său palid, țesutul cicatrizat de la încheieturile inelarului și arătătorului, erau acum irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mereu o lume plină de conspirații antiromânești, puse la cale de organizații oculte precum cele masonice: Nu este întâmplator faptul că declinul acut al standardelor de viață a coincis cu o creștere la fel de acută a sprijinului pentru PRM. Lipsurile economice aspre au dat naștere unei populații dezorientate, mulți din această categorie dorind să afle cine le provocase starea de mizerie, iar Vadim și aliții lui și-au dat din plin silința să demonstreze că nu statul comunist fusese de vină. [...] Vadim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trecerii legilor prin Parlament. De asemenea, se impune o revizuire a prevederilor care reglementează imunitatea parlamentară, încât să fie trași la răspundere orice parlamentar pentru faptele grave comise. Se impune și o răspundere ministerială pentru toți membrii guvernului, mult mai aspră având în vedere că aceștia pun în aplicare legile. Constituția ar trebui să garanteze proprietatea privată, libertatea presei și a mass-mediei. Se impune o stopare a folosirii excesive a ordonanțelor de urgență emise de guvern, deoarece acestea trebuie adoptate numai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din păr de câine. Pe când eram încleștați, am avut senzația că în lupta aceea avea loc transformarea, și când aveam să ne ridicăm el avea să fie eu și eu el; dar poate că mă gândesc la asta abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
considerat ca atare, ba dimpotrivă, în acea clipă nu m-am gândit deloc la deținuți. Aș spune că mâna mi s-a părut albă și subțire, o mână cu nimic deosebită de mâinile mele, în care nimic nu sugerează mâna aspră, pe care ne așteptăm s-o găsim la un condamnat. Pentru mine a fost ca un semn ce venea din piatră: piatra voia să mă avertizeze că substanța noastră era aceeași, și, deci, ceva din ce constituie persoana mea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dup-o noapte de amor liniștit. Nu-i nici un semn pe-afară, totuși. Dar senzația aceea că mai e cineva în cameră persistă, chiar și după ce m-am trezit. Dacă-mi trec mâna peste față, au crescut firele scurte și aspre, parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și să-i taie o mînă dacă nu-l Învăța să citească, se străduia În meseria lui improvizată de Învățător, mai ales că, În felul acesta, scăpa de muncile zilnice mai aspre de pe insulă. Aleseseră de comun acord spaniola pentru a comunica, de vreme ce era limba pe care o stăpîneau amîndoi cel mai bine, fiind totodată și limba În care erau scrise majoritatea cărților pe care le recuperaseră din biblioteca de pe Madeleine. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Manus zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur. Era așa o prostie; să nu știu eu ce se-ntâmpla, de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele ei lungi ar putea îndoi un motociclist, și minimul legal din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de blocuri de piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care urcă, laturile dealului Rocky Butte sunt costișe stâncoase înălțându-se de la harta punctată de lumina felinarelor. Te-ai putea sufoca de atâta tăcere. Ce ne trebuie nouă e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chiar și cu medicamente, tot mă doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte, tatăl lui Brandy îi zicea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu totul altcineva. Atunci i s-a năzărit picătura aceea de cer la care se uita din cînd în cînd prin crăpătura oblonului înainte de a se da jos din patul de campanie în care dormea, îi plăcea tot ceea ce era aspru, soldățesc, zdravăn, folositor, din preajma sa, așa își păstra viu "spiritul combativ" își zicea, măcar acolo, în văgăuna lui, pentru că în Vladia așa ceva era cu neputință. Leonard Bîlbîie în acele secunde nu era altceva decît o fîșie de cer înnorată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt, energic. Cînd i-a simțit palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se măcinase ori fusese furat, folosit la alte construcții, nimeni nu putea ști adevărul. Rămăsese doar piatra, atît de aspră și de încăpățînată, încît nici iedera n-o putea acoperi cu totul. Așa se făcea că el o putea zări de fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîte sînt înfierate în programul vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule adjutant, adeziuni în regulă, le-am tipărit la imprimeria gazetei Epoca. De altfel și programul va apărea, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele vilei, apoi trecu în vîrful picioarelor pentru ca paznicii să nu-și dea seama că nu ocolește clădirea ca să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu aceleași mijloace, folosind aceleași principii în două cazuri complet opuse. În primul caz, cel al banditului Cocoș, realitatea nu era decît pură imaginație, iar în cel de-al doilea, al Vulturului Alb, imaginația devenea cu fiecare clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat". Parcă scăpase de o mare povară și avea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfânta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încât, preceptelor aspre ale Bibliei, care provăduiau dreptate și cazne, li se vor alătura și cele din misterioasa Conspirație. În care, măcar la prima vedere, găseai tot ce aveau cărțile sfinte: precepte și cazne pentru acei care le‑ar fi Încălcat. Apariția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
alte cuvinte, prețuit și contestat, iar eu Încă o tânără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bărbaților înflăcărați. Cu cine o fi de data aceasta? Se rușina pentru această întrebare. Simplul fapt că stătea ascuns în spatele unui palmier, spionând o pereche care era liberă să facă ce dorește, reprezenta un lucru respingător, care merită cele mai aspre mustrări. Porni înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse pe creasta Punta Rofau, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
patru zile. După ce se desprindea scândura de restul trunchiului, prin lovituri ușoare și prin mici arsuri, un grup de femei începea să netezească cele două fețe ale acesteia, cu piatră coralifera, iar apoi le șlefuiau cu nisip și cu piele aspră de rechin. Se obținea, în acest fel, o scândură perfectă, de cinci sau șase metri lungime pe douăzeci de centimetri lățime și opt grosime. Acesta era momentul când intrau în joc Tapú Tetuanúi și prietenii lui. Cum nu cunoșteau metalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De închiriat Un poem despre Ducele Vandalilor. — Nimeni nu-i zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din nou, pe masa înfricoșătoare, Luana crezu că moare de frică. Controlul i se păru interminabil. Întrebată dacă avea o muncă ce necesita efort, ea răspunse că singura activitate fizică erau exercițiile de gimnastică. Medicul îi ceru, pe un ton aspru, să coboare. Doamnă, nu te mai chinui să-ți păstrezi silueta. Ești însărcinată. Bucuria viitorilor părinți întrecu orice imaginație. Gândul că va avea o familie, numai a lui, îl făcea pe Radu să chiuie de bucurie. La rândul ei, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]