1,573 matches
-
a devenit recuperator. Recuperator. Când rostise cuvântul, domnul Sanowsky avusese un râs hoțesc. „Negrii recuperează de la alții și noi de la ei. Indivizii trăiesc ca în cocină, totul acolo e slinos și pârlit. Dacă ți se deschide ușa, trebuie să-ți astupi repede nasul. Nu-și plătesc chiria cu lunile, deci nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne prezentăm la ei în persoană. Teodorescule, tu ai să stai doar în spatele meu, cu o figură cât mai severă. Amenințările cad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de coșmar și numai gândul la drumul de întoarcere pe partea cu prăpastia mă împietrește pentru o secundă, dar uit repede, întoarcerea pare atât de îndepărtată, am impresia că până atunci se vor construi autostrăzi noi, iar prăpăstiile se vor astupa cu pământ. Mă întind cu plăcere pe pat, în viața mea nu mai văzusem un pat atât de mare, mă pierd în el cu totul, îmi întind mâinile și picioarele cât pot, dar nu îi ating marginile, apoi îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deschizând ușa, se desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă acolo, numai în adâncurile lui mă pot culca, îmi pot odihni oasele obosite, vreau doar să rămân aici toată ziua, fără să duc grija nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chef să pierd astăzi, spuse Kizuki cu un zâmbet satisfăcut. El a murit în noaptea aceea, în garaj. A tras un furtun de cauciuc de la țeava de eșapament a mașinii lui, N-360, l-a b\gat pe geam, a astupat toate încheieturile cu bandă adezivă și a turat motorul. Nu am nici cea mai vagă idee în câte ore și-a dat sufletul. Părinții lui plecaseră în vizită la o rudă bolnavă, iar când s-au întors și au deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uiți? - E Dinescu, se dă în spectacol în Parlament. Nu-și pot ține ăștia ședința de el. A luat un sul de hârtie igienică, s-a șters delicat pe mâini, a venit lângă pat. Era încă vară. Pe fereastra mică, astupată de gardul din tablă verde, se vedea un triunghi de cer și o ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții, când sirena dinspre ateliere îi inundă auzul. Fir-ar! acum i se lămuri retragerea lașă a inamicului. Pasămite ăștia știuseră că el oricum trebuie să fie la 7 la lucru. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi spuseseră că m-am încurcat cu o vrăjitoare. Norocul meu a fost că n-a putut sta mult. Mi-a zis doar atât: cu moldoveanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ciau! — Ciau! Cezar coboară repede scările întreptându-se spre locuința lui. Când urcă toți îl întreabă. Cum a fost? — V-ați bucurat de clipe minunate? — ...”drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și pe rând și-astupă gura când cu gura se adapă” recită Dan, prietenul lui, versuri din „Călin (file din poveste)”. — Nebunilor, vreți să știți dacă ne-am sărutat? Ei bine, ne-am sărutat și ne-am sărutat învăluiți de iubire. — Bravo, Cezar! Așa te
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-l observase din același motiv. Îl ia și-l oferă fetei, care-l primește surâzând. În momentul acela i se pare atât de frumoasă, Teofana cu buchetul în mână, ea însăși fiind cel mai frumos trandafir printre trandafiri, încât îi astupă gura cu un dulce sărut strângând-o la piept cu flori cu tot, cât poate el de tare. — Stai Cezar, mă înțeapă un trandafir. Când se uită amândoi zăresc pe bluzița Teofanei o picătură de sânge cât un bob de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
celălalt. Nici Teofana nu se lăsa mai prejos când se trezea înaintea lui cezar. Îl strângea de nas, îl gâdila la urechi, dar el o lăsa să se joace, să-i răsfire părul prefăcându-se că doarme buștean. Atunci îi astupa gura cu buzele ei știind că aceasta aștepta Cezar. — M-ai trezit atât de frumos, iubita mea!se îmbrățișau sărutându-se în continuare. Drăgălășeniile acestea n-au dispărut nici când aveau copii. Cele două fete care semănau perfect cu Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă exterminare posibilă! Astupă-i gura turbulentului, pune-i botniță, că ne trezim cu Popa Prostu' peste noi! țistuiește Dănuț. Agață-l, naibii, odată, nășește-l, doftorește-l, altoiește-l, astâmpără-l, ce-i faci, că-l scapi pe lespede!? intră și Fratele. A
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu-le mămulișca lor! Drăcia cu flexul merge în frunte! Cu falxul! Boss, am rugămintea să păstrăm proprietatea termenilor. Noblesse oblige! Lexical, după faza cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vor cădea mai multe căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu orice preț, să astupați Prăpastia Dezastrelor! Poarta Infernului! Genunea! Groapa! Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum s-a așezat maică-sa, s-a supărat că o face de rușinea satului. Bătrâna i-a răspuns cu puțină amărăciune: ― De, draga mamei, v-am răbdat destul... Pe urmă s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu vor pricepe că i-a trimis Dumnezeu să pedepsească lumea cea plină de rele... Titu asculta năvala de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nevastă-sa, care-l cicălea mereu din tindă: ― Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici-colo, dar eu ce să mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde am putut am cerut, și m-am împrumutat, și m-am zbătut de-am ajuns să nu-mi mai dea nimeni nici un pumn de mălai... Ignat înțelegea că femeia are dreptate și de aceea se supăra mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când universul mă pune în prezența unei entități radical necunoscute. Nu posed cunoștințele suficiente pentru a lupta, și mă simt neputinicqs. Cu ajutorul forcepsului, transferă creatura într-o mare fiolă transparentă și apăsă pe un buton situat pe capsula care o astupă. O lumină galbenă invadă tubul. Ripley urmărise cu interes acest test. Aproape că se aștepta ca vietatea să dezintegreze fiola și să sară pe prima figură. În sfârșit, convinsă că nu-i mai putea face nici un rău, decât în coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
împotriva ei, va ajunge, prin agresivitate sau apărare, să-și răspândească prin navă acidul. Vietatea asta e mult mai mare decât forma "palmată". Dacă proiectează aceeași materie, ar putea să facă o gaură pe care va fi imposibil s-o astupăm. Știți cât de delicată este menținerea integrității cocăi în timpul unei călătorii la lumină-plus! Și nu mai pomenesc de fragilitatea circuitelor care se află în ea! ― Animal împuțit! mârâi Brett. Dacă n-o putem omorî, ce facem când dăm de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aerului din plămâni. Sunetul era omenesc, familiar. Gemete. Strângând aruncătorul de flăcări cât mai aproape de ea, gata să-l declanșeze, făcu turul încăperii mari și supraîncălzite, în căutarea sursei zgomotului. Venea dintr-un fel de suflătoare al cărei orificiu era astupat cu un disc de metal. Aruncând din timp câte o privire împrejur, îngenunche și ridică piesa rotundă. O scară se afunda în întuneric. Coborî, progresând prin beznă, până când simți sub tălpi solul tare. Acționă lanterna. Se afla într-un antrepozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
explodat la vreo 25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă. Toți au mai servit câte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întâmpla. După ce prizonierii șiau săpat propriul mormânt, au fost aliniați în fața gropii și împușcați. Doi militari ruși au adus niște bătrâni din apropiere și sub amenințarea armelor i-au obligat să-i arunce în groapă pe cei împușcați și să astupe groapa. Mult mai târziu, abia prin 1995, aveam să aflu că cei 63 de militari germani nu erau soldați germanigermani, ci erau foști militari sovietici făcuți prizonieri de către nemți și cei care se ofereau să lupte contra armatei sovietice, formau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am vindecat și de asta. Și iaca, acum au adus după mine vița din Franța, au învățat s-o altoiască ; nu înțeleg prea multe, dar mă urmează. Ne-a povestit neîntrerupt ; ne-a povestit cum a dres drumurile și a astupat gropile, spunîndu-le că o să se poticnească în ele pe lumea cealaltă ; cum au făcut fîntîni, ca să nu le fie sete acolo, fiindcă se îngrijesc mai mult de ce va să fie decît de ce este. Și cum i-a convins pe săteni
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care să stea cât de cât în picioare. De altfel, acum, toate acestea nu mai contează... Sânt obosit. Fac efortul vieții mele să mai scriu o pagină. Va fi și ultima, căci zarurile sânt aruncate și acvariul e gata. Să astup ultima fisură pe unde mai curge apa - și apoi voi rămâne mut și imobil alături de el. Doar cozile si voalurile înotătoarelor ne vor mai pulsa din când în când. Aștept acel moment cu-atîta voluptate, încît abia mai am răbdare să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și nouă aveau să ne crească mai târziu, dar așa, să vedem asta la cineva de seama noastră, mai ales la Balena, era uimitor și cam ridicol. Pentru că fetele se apucaseră să vorbească prostii, scăzând vocea și chicotind, i-am astupat urechile lui Zizi. Începuse să ne preocupe și pe noi veșnica problemă a nașterii copiilor, în linii mari știam cum se întîmplă asta, unele dintre noi ne văzuserăm mamele gravide, dar detaliile ne scăpau cu totul. Știam că, fete fiind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multe luni pe an într-o peșteră, meditând și transcriind operele maestrului ei. Acolo se afla când, dezlănțuindu-se o furtună, auzi trăsnetul căzând deasupra, în munte, apoi mai multe stânci se desprinseră și, revărsîndu-se ca un râu de pietre, astupară gura peșterii. Încercase zadarnic să iasă. Apoi se trezi și-l văzu, sus, pe stâncă, făcîndu-i semn cu mâna și vorbindu-i într-o limbă necunoscută. Nu era sigur că o înțelesese întotdeauna, și chiar ceea ce știa că înțelesese păstră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]